Palavragii

Am ascultat și citit multe „interpretări” ale Constituției și legilor, ieșite ca ciupercile după ploaie, după cum era interesul.

S-au exprimat toți. De la omul simplu de la cârciumă până la academicianul cu morgă. Unii, cu bun simț, au exprimat idei care se potriveau cu ordinea lucrurilor. Alții, în special cei cu CV impresionant, au exprimat idei tâmpite. Păcat de căruța aia de diplome și titluri cu care au umplut CV-ul.

Constituția stabilește o anume prioritate cu privire la instituțiile de stat, la puterile statului: Parlamentul, Președintele, Guvernul, Justiția alte instituții. În această ordine sunt ele tratate în Constituție și în această ordine trebuie ele văzute atunci când definim statul. După această ordine, România este o republică parlamentară. Nu semi-prezidențială, așa cum guiță susținătorii lui Băsescu pentru a permite motivarea intervențiilor acestuia asupra Guvernului sau Justiției, ba chiar și a Parlamentului. Parlamentul are dreptul de control și corecție asupra tuturor instituțiilor statului, începând cu Președintele, Guvernul și Justiția. Dacă Parlamentul constată că una din instituțiile statului nu funcționează așa cum cer regulile democratice, dacă acestea se comportă altfel decât o cere tradiția și bunul simt al poporului, are datoria și poate să modifice legea sau legile care le reglementează activitatea. Inclusiv legile care îi dau atribuții Președintelui României în diferite domenii de activitate. Cum ar fi CSAT. În fața Parlamentului se duce și Curtea Constituțională atunci când legea (emisă de Parlament) prevede acest lucru.

Sfertodocții care comit tot felul de judecăți aiurea, sfertodocți cu diplome înalte, au amestecat starea instituțiilor cu atribuțiile lor funcționale și au întreținut un talmeș-balmeș informațional care a dus la anarhie. Păi cum pot califica rezultatul acestor acțiuni din moment ce persoane cu oarece educație, cu o cultură solidă în domeniul profesional, „cu dorință de a face bine”, îndeamnă la încălcarea Constituției - vezi Doamne, este proastă, depășită, nu corespunde nu știu căror idei ale unora sau altora -, îndeamnă la încălcarea legilor și mai grav mențin starea de confuzie în rândul celor cu mai puține cunoștințe asupra unor acțiuni sau fenomene politice ?!

Ăștia sunt palavragii. Vorbesc elegant, vezi Baconschi și ai lui, elevat, „documentat”, dar vorbesc aiurea. Pun dorințele personale în locul prevederilor legale iar dacă le atragi atenția că au luat-o pe arătură declară Constituția sau legea ca fiind greșite. Ăștia sunt palavragii care în societățile așezate, chiar și în cele fără canalizare sau lumină electrică, sunt izolați când este vorba despre probleme importante pentru comunitate. Noi, aici, îi ridicăm în ranguri academice, îi facem ambasadori, miniștri (alături de cei care au demonstrat că știu să fure), parlamentari etc.

Cred că o luptă serioasă va trebui să ducem împotriva acestor impostori. Nu are împortanță numărul de diplome cu care ne acoperă vederea, are importanță, în primul rând, dacă sunt oameni. Oameni în sensul de om așa cum spune țăranul despre o persoană care l-a impresionat în mod plăcut: „ăsta este OM !”.