Plagiatul, instrument al luptei politice.

Traian Băsescu, acum suspendat din funcția de demnitate publică de Președinte al României, are inițiativa de a se folosi în lupta politică de minciună, denigrarea adversarilor, ducerea în ridicol a evenimentelor importante cu ajutorul presei care înlătură sau dau o mai puțină atenție evenimentelor ce interesează cu adevărat în favoarea can-can-urilor lansate de aparatul de propagandă băsescian, atacul la persoană.

Mi-am exprimat îndoiala cu privire la corectitudinea acuzei că Ponta și-a plagiat lucrarea de doctorat. Nu exclud faptul că în lungimea ei lucrarea să nu aibă texte care se pot regăsi în alte lucrări. În special în cele de doctrina dreptului, în documente cu caracter public, editate sub îndrumarea unor instituții publice de drept intern sau internațional, dar și în lucrările individuale sau colective ale juriștilor practicieni sau a celor din mediul academic. Nu exclud acest lucru însă în materia dreptului ești ca în științele exacte. Din moment ce o autoritate publică de drept intern sau internațional a statuat o formulare și o anume motivare asupra unui subiect de drept, din moment ce respectivele texte devin publice ele sunt obligatorii pentru cel care își elaborează o lucrare în materie astfel autorul lucrării poate deveni opozant al acelei instituții de drept intern sau internațional și trebuie să demonstreze în cuprinsul lucrării de ce judecata lui este mai bună decât judecata miilor de juriști care au lucrat la acele documente.

Plec de la lucrarea lui Ponta. Spun niște comisii că „elemente de plagiat” au fost identificate în cap. 1 și 3. Iau știrea de la Antena 3, care preia și formularea Comisiei de etică a UB: "Elementele de plagiat au fost identificate în capitolele 1 şi 3. Comisia de Etică doreşte să exprime că trăim o perioadă complicată, şi pare că nu este corect să evaluăm o lucrare din 2003 în anul 2012. "

Din exprimare înțeleg că, sub presiunea timpului sau dintr-un anume interes, această Comisie a Universității București nu formulează o decizie definitivă care ar duce la incriminarea Universității și a Comisiei doctorale care a dat în 2003 o decizie de admitere a lucrării. Totuși, nu pot trece mai departe fără a mă întreba dacă cercetarea s-a făcut cu temeinicie, incompletă chiar, sau dacă s-a făcut superficial. Pentru că, după părerea mea, fiind în domeniul dreptului, știind că ei, verificatorii, au la rândul lor lucrări în care au preluat fără „ghilimele” texte întregi din expunerile de motive fără a mai face specificații la subsol (oare or fi necesare ?!), știind că din maculatura ce însoțește lucrările publice și private de drept se preia, cu mare „drag”, textele ce exprimă gândurile autorilor sau unele motivații interesante, știind deci aceste lucruri mă întreb dacă au fost verificate, pentru corectitudine și lucrările de referință asupra autenticității textelor care au fost calificate ca „elemente de plagiat”. Acele texte sunt ale autorilor lucrărilor de referință sau și domniile lor le-au preluat fără „ghilimele” din alte surse ? Eu înclin să cred că textele încriminate sunt „bunuri publice”, fiind în documente oficiale (unele motivări asupra unor texte oficiale de anvergură din domeniul dreptului au o lungime imensă, o lucrare care tratează un subiect din actul normativ respectiv va suporta influența categorică asupra lungimii ei datorită lungimii textelor din motivare plus normele statuate).

Până acum și-au dat cu părerea 3 comisii. Una constituită ilegal, sub influență politică care a dat un verdict politic necesar lui Traian Băsescu în lupta contra lui Victor Ponta, două constituite legal, cea de la Universitatea București, despre care am făcut vorbire mai sus și Comisia Națională de Etică, în componența tehnică a acesteia, care a statuat că lucrarea lui Victor Ponta nu este un plagiat. Valoarea verdictelor este diferită. Decizia Comisiei UB are valoare internă, urmând a îmbunătăți controlul asupra lucrărilor de doctorat din cadrul UB, astfel încât „elementele de plagiat” să fie evitate pe când decizia CNE are valoare cu finalitate juridică înlăturând, definitiv, acuzația de plagiat.

Nerecunoașterea deciziei CNE de către o parte a comentatorilor subiectului are doar caracter politic. Moral, această nerecunoaștere slăbește aprecierea asupra calității umane a celor care se exprimă, în special cu vehemență. Îmi bazez afirmația pe considerentul că normele, de orice natură, ce reglementează viața noastră socială sunt convenții. Sunt convenții între noi, cetățenii, participanții la un act sau o manifestare publică (din educație, învățământ, cultură, sănătate, ordine publică și securitate națională, guvernare, justiție etc.), fie direct - de ex. referendum sau diferite comisii de decizie -, fie indirect, prin reprezentanții noștri în Parlament. Dacă vorbim de convenții, atunci trebuie să acceptăm și deciziile autorităților pe care noi le-am constituit și cărora le-am dat atribuții funcționale și proceduri de lucru precise.

Traian Băsescu a știut că noi nu vrem să ne respectăm legile. Autoritatea lui ca Președinte a României s-a bazat pe încălcarea legilor și a constituției convins fiind că și în rândurile adversarilor politici sunt unii ca el care îi vor aprecia comportamentul. Nu a greșit. Atacând pe Ponta cu „plagiatul”, Traian Băsescu și-a găsit aliații în rândurile liberalilor super-moraliști, incitându-i să încalce legea, acea convenție între noi care ne dă o ordine a lucrurilor pentru a nu ajunge să ne facem singuri dreptate prin folosirea „bâtei”, a armelor de foc sau albe. Iar ei, super-moraliștii, din interese strict personale, au „pus botul”. Este plină media română cu moraliștii de serviciu care instigă la încălcarea legilor. Nu au dreptate. Morala nu înlocuiește legea. Pentru că legea este unică iar normele morale sunt atât de diferite încât poți spune că fiecare bordei are morala lui.

Îmi doresc ca cei care au văzut în manevra cu „plagiatul” a lui Băsescu un joc politic murdar în care s-au implicat personalități ale învățământului (oare câți dintre ei or fi cu adevărat personalități ?), să îi sancționeze printr-un mare „DA” la referendumul pentru demiterea lui Băsescu.