Drept sau obligatie ?

Citesc presa, ma uit la Tv la stiri, urmaresc emisiunile in care politicienii se expun cu idei, se contreaza, isi arata umorile si satisfactiile, fac gargara cu pioneze. Rar, pe ici pe colo, apare cate o persoana care vorbeste corect. Corect din punctul de vedere al legii, al Constitutiei, al sistemului democratic. Ceilalti, multi dintre ei cu titulaturi pompoase de "analisti" politici, sunt departe de realitatea ceruta de Constitutie. Nu la mai cord credit, cand ii vad butonez pana la emisiunile despre animale, constructii, bucatarii sau chiar la unele desene animate care, pe langa faptul ca sunt mai antrenante, nu mint atat de grosier ca analistii, ziaristii si politicienii Boda, Turcescu, CTP, Hurezeanu, Chireac, Buda, Sever Voinescu, Elena Udrea, Cezar Preda, Hoara, Videanu, Berceanu si altii.

Reprezentantii PD-L in emisiuni dau din clanta (pentru ca ceea ce fac nu se poate numi altfel) despre dreptul Presedintelui Romaniei de a desemna un premier, dupa cum vrea el. Ca acest drept este scris in Constitutie. Moderatorii Tv, persoane presupus educate, instruite, lasa blasfemia sa se manifeste in toata hidosenia ei. Politicienii de la alte partide incearca timid sa contracareze insa fara a fi convingatori. Ma intreb, ce cauta ei in politica ? Cu rare exceptii, mai toti politicienii sunt aerieni cand este vorba sa apere tocmai ce au jurat: democratia.

Se pune intrebarea: este un drept sau este o obligatie ?

Ca sa putem trece mai departe, sa vedem intai ce inseamna "drept", conform dictionarului si cu referire la actiunile umane.

Drept are mai multe intelesuri. Pe de o parte, este vorba despre actiunea umana: care este, se face etc. potrivit dreptatii si adevarului; intemeiat, just, cinstit, bun etc. In sens adverbial, notiunea arata ca este in conformitate cu dreptatea, just; in conformitate cu adevarul, adevarat; corect. Nu merg mai departe pentru ca nu are relevanta pentru analiza celelalte sensuri.

Daca observam, cu buna credinta, notiunea se refera la persoana. La actele si faptele unei persoane. Notiunea de "drept" exista si in cazul functiilor publice insa, numai ca o exceptie expres prevazuta de lege pentru a asigura necesitatea functiei publice respective. Daca notiunea de drept in cazul persoanei fizice sau a persoanei juridice de drept privat este mai larga, aproape nelimitata, interdictiile legale fiind relativ putine pentru a permite libertatea de manifestare, in cazul functiei publice dreptul este limitat sever si este codificat in atributele legale ale functiei respective.

Ca atare, folosirea notiunii de "drept al Presedintelui" este total aiurea. Presedintele este o functie publica care nu are drepturi in sensul dat de portocalii si sustinatorii acestora. Dreptul functiei publice nu se confunda cu dreptul persoanei fizice care indeplineste functia publica. Are insa obligatii stabilite prin atributii legale (constitutie, lege, HG etc.).

Stiu ca pot veni cu abureli juridice unii precum Boc, Buda, Stanomir sau alti "juristi" pedelisti, cum ca acesta ar fi un "drept subiectiv al Presedintelui" posibil ca urmare a dreptului obiectiv dedus din atributiile constitutionale ale acestuia. Usor ca nu dau turcii. Juridic acesta nu este un drept subiectiv. Nu are cum intra la drept al functiei publice, in sensul de a fi o prerogativa a persoanei juridice de drept public de a pretinde anumitor persoane (fizice sau juridice), subecte pasive ale acelorasi raporturi, de a efectua o prestatie pozitiva sau negativa si in toate cazurile de a se abtine de la orice actiune de natura a afecta facultatile sau prerogativele respective. In cazul de fata, persoana pasiva este Presedintele Romaniei care indeplineste un act formal, desemnarea, subiectul activ fiind Parlamentul care are decizia finala: admite sau respinge desemnarea. Este evident faptul ca se incearca o aburire "constitutionala" a celor care au notiuni insuficiente de drept, in general, si de drept constitutional, in particular (normal din moment ce fiecare om are alte preocupari si specialitati). Daca este sa ne referim la drepturi subiective ale persoanei juridice cu titulatura Presedintele Romaniei atunci trebuie sa mergem in alta parte, cum ar fi faptul ca este mediator intre puterile statului sau ca reprezinta statul in relatiile Romaniei cu alte state. Aici, dreptul subiectiv de reprezentare se impleteste cu obligatia de a reprezenta statul roman cu respectarea pozitie statului in relatia cu statul respectiv stabilita de Parlament. Restul nu sunt drepturi. Sunt obligatii.

Da, se cuvine a arata ca Presedintele Romaniei este o persoana. Nu este o bucata de lemn, o bucata de fier, o bucata de beton. Este o persoana si acea persoana are niste drepturi, ca oricare persoana care indeplineste o functie publica. Are drepturi dar are si restrictii legale in exercitarea unor drepturi constitutionale. Dar drepturile lui se refera la salariul pe care il primeste, la concediul de odihna pentru recuperarea in urma muncii in functia publica, la asistenta medicala gratuita, la asigurarea de sanatate, la alte forme de asigurare, la concedii de studii sau medicale etc. Astea sunt drepturile persoanei care indeplineste functia publica de Presedinte al Romaniei. Atributiile functionale nu mai sunt drepturi. Sunt obligatii.

Obligatie este ceea ce i se impune cuiva; datorie, sarcina. Sa nu le confundam cu "dreptul" unei persoane, asa cum se incearca in ultimele zile sa ne abureasca ziarele si televiziunile.

Sa mergem sa ne ajutam de textul constitutional in discutie:

Art. 103 (1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.

Dupa cum se observa, nu exista nici un cuvant in text care ar permite Presedintelui Romaniei sa faca sau sa nu faca desemnarea, functie de cum considera el. Ca atare, daca Presedintele Romaniei nu are varianta, nu are o alternativa la actiunea prevazuta de Constitutie inseamna ca nu are un drept ci are o obligatie. Daca ar fi avut un drept, atunci Constitutia continea o expresie lamuritoare sau, se introducea cuvantul "poate": poate desemna un candidat, poate consulta partidul sau partidele.

Mai mult, daca ar fi avut un drept, Constitutia prevedea simplu: Presedintele Romaniei numeste primul-ministru. De asemenea, in Constitutie nu ar mai fi fost prevazut rolul Parlamentului in aprobarea cabinetului si a progarmului de guvernare. Poate ca s-ar fi prevazut un rol consultativ al Parlamentului din moment ce Presedintele tarii ar fi avut un drept in numirea premeirului.

Este clar ca toata gargara cu pioneze, toate laturile aruncate in media cu "dreptul" lui Traian Basescu de a desemna un premier dupa cum vrea muschii lui sunt politicianisme de doi bani. Mai mult, din ultimele lui declaratii este evident ca a confundat atributul/obligatia constitutionala cu "dreptul" personal:

Traian Basescu

Klaus Johannis nu a fost una din optiunile mele pentru ca stiu foarte bine oamenii care au stabilit ca el va fi candidatul. Si acestia se numesc: Voiculescu, Hrebenciuc, Ion Iliescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu, Marko Bela. Daca acesta este premierul pe care si-l doresc ei, nu poate fi si premierul pe care-l accept eu. Au mizat pe naivitatea domnului Johannis, pe care vreau sa stiti ca-l respect ca primar.

De fapt, cei care vor citi interviul dat de Traian Basescu lui Dan Tapalaga se vor edifica. Omul Traian Basescu si-a transferat dorintele functiei pe care o indeplineste.

Iar asta se numeste dictatura !