Evoluția Justiției în România

Îmi place de Cristi Danileț, ales membru al CSM în zilele trecute. La juridice.ro am găsit un extras dintr-un interviu dat de tânărul judecător celor de la „Academia Cațavencu”. Preiau doar o fărâmă din el, pentru a motiva titlul. Aranjez puțin textul pentru a evidenția ideile.

„Rep.: Nu eşti eroul unei iluzii, că poţi schimba ceva din interior?

C.D.: S-au schimbat multe din interior, începînd cu 2003, cînd unii magistraţi au început să mişte în front.

CSM era un apendice al Ministerului Justiţiei, ministrul hotăra cine să fie şef şi folosea pentru intimidare serviciul secret SIPA.

Ministrul avea în subordine inspecţia şi decapita instanţe după voia sa.

La un moment dat, ministrul chiar putea să ordone procurorilor să înceapă urmărirea penală. Şefii dădeau dosare naşpa magistraţilor incomozi şi uşoare prietenilor lor.

Pe atunci ne întîlneam pe ascuns cu cei de la Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti.

Cînd am dat în judecată prima dată ministerul pentru drepturi salariale restante, am fost chemaţi la şefi în birouri să ne spună să ne retragem acţiunile, că am supărat ministerul. Am zîmbit amar cînd i-am văzut apoi ajunşi pe la instanţa supremă sau chiar în CSM…

Ei, astea toate au început să se schimbe:

- în 2004, CSM s-a separat de MJ, Inspecţia a trecut la CSM,

- în 2005 legile au prevăzut că trebuie să dai concurs pentru a deveni şef şi împărţirea dosarelor a devenit aleatorie,

- în 2006 ni s-au mărit salariile şi a fost desfiinţată SIPA,

- în 2007 am primit toţi internet şi au apărut primele blog-uri de magistraţi,

- în 2009 am avut curajul să protestăm oprind activitatea,

- în 2010 alegerile pentru CSM au fost libere din toate punctele de vedere”.

Se poate observa ușor că reformele, principale, au avut loc pe timpul guvernării liberale. Iar se observă, ușor, că protestele magistraților au început pe timpul guvernării pedelepriste !

Am impresia că puterea actuală dorește revenirea la ce a fost în anii „de glorie” a totalitarismului iliescian.

Cred însă, cu toată convingerea, că magistrații vor reuși să reziste presiunilor băsesciene și drumul către „statul de drept” nu va mai cunoaște „ocolișuri”.