Prevenția

Mascarada așa-zisei lupte împotriva corupției începută în vămile române, cu livrări de corupți către DNA „la vrac”, nu mai produce senzații tari, în special în rândul celor care mai au un gram de minte la dispoziție.

Într-o postare anterioară am spus că acțiunea, exceptând modul în care s-a desfășurat și încă se mai desfășoară, are o parte bună dar și o parte rea. Partea bună este minoră. Se scoate în evidență modul de lucru al unor vameși și polițiști de frontieră din punctele vamale. Dar asta nu înseamnă că toți vameșii și polițiștii de frontieră sunt corupți. Sunt corupți o parte dintre colegii lor. Cunoașterea celor care practică această formă de corupție - mica corupție - în punctele de trecere a frontierei este o parte bună. Iar aici ne oprim cu laudele pentru aceste acțiuni. Nu mai avem cum merge mai departe pentru că nu mai există părți bune. Iar părțile rele încep să fie din ce în ce mai des scoase în evidență în media de către oameni cu pregătire diferită, nu mai spun de cei care au cunoștințele și pregătirea necesară pentru a da un punct de vedere avizat în materie.

Informațiile procurorilor provin din înregistrări ambietale, din declarații, din unele probe adunate cu ocazia descinderilor la punctele de trecere și la locuințele autorilor prezumtivi ale faptelor de corupție. Înclin să cred că acolo unde au doar înregistrări nu vor face mare lucru. Chiar de au obținut arestarea preventivă, nu este exclus ca fie în interiorul termenului unii dintre aceștia să obțină un recurs favorabil și sigur după cele 29 de zile de arest preventiv, mare parte dintre aceștia să fie puși în libertate. Pentru că, să fie clar, eu unul judec că arestul preventiv în această cauză este ca o frecție la un picior de lemn. Nu previne nimic. Dar absolut nimic. Este doar un spectacol gratuit oferit populației în scopul stimulării acesteia pentru a vedea în Băsescu, PD-L, DNA și o parte a Justiției marii luptători ai anticorupției.

Când eram în activitate, astfel de acțiuni de supraveghere pentru combaterea corupției în punctele de trecere a frontierei se desfășurau zilnic. Aveam mai multe calități, la fel ca alți colegi ai mei. Eram desemnat ca președinte sau membru al comisiilor de disciplină și am avut cazuri în care polițiștilor de frontieră care au comis astfel de acte li se finaliza acțiunea disciplinară și era sesizat parchetul competent pentru începerea urmăririi penale, eram și ofițer cu cercetarea penală specială, desemnat prin ordin al ministrului, eram desemnat să desfășor și investigarea unor fapte săvârșite de cei din punctele de trecere a frontierei, unele dintre ele având legături cu infracțiunile de corupție, dosarele întocmite ajungând la comisiile de disciplină competente. O mare parte dintre colegii mei de la IGPF erau zilnic angrenați în astfel de acțiuni. Însă noi acționam la primele semnale primite de la alte autorități, de la participanții la traficul de frontieră sau de la populație, iar acolo unde probele și mijloacele de probă erau insuficiente, iar informația plauzibilă, se luau măsuri administrative, până la înlăturarea din punctele de trecere a frontierei a persoanelor suspecte. Nu mai spun despre faptul că supravegherea persoanelor suspecte se făcea inclusiv prin identificarea averii acestora și sesizarea instanțelor competente cu privire la posibilitatea ca „X” polițist de frontieră să fie vinovat de îmbogățire fără just temei. Pentru sesizarea faptelor de corupție în punctele de trecere a fost înființat și a devenit funcțional un număr de telefon, un fel de „telefon verde”, foarte util, chiar dacă unele apeluri erau doar o răzbunare a unor persoane împotriva unor polițiști de frontieră. Au fost și astfel de cazuri, în care contrabandiștii semnalau ca fiind corupți acei polițiști de frontieră care i-au oprit din acțiunea infracțională. Nu neg faptul că este posibil ca unii dintre cei din punctele de trecere a frontierei să fi fost protejați. Posibil.

Acțiunile noastre preventive au atras atenția altor agenții guvernamentale străine. Vama americană ne-a contactat în vederea unui parteneriat, în urma unor rapoarte ale unor agenții străine care considerau Poliția de Frontieră Română ca principala agenție din România implicată în lupta împotriva contrabandei și corupției din frontieră cu rezultate palpabile. Și aveam rezultate. Nu glumă. Iar vama americană nu a fost singura.

Între timp totul s-a stricat. Eu am ieșit la pensie în aprilie 2005. Văd că modul nostru de lucru nu a mai fost urmat, în punctele de trecere a frontierei au intrat tot felul de mafioți, posibil ca urmare a unor comenzi politice, acțiunile preventive au fost lăsate la o parte pentru a face loc acțiunilor spectaculoase cu mascați și DNA, contrabanda și corupția au înflorit, iar imaginea instituției la care țin atât de mult are de suferit. Modul de lucru al lui Traian Băsescu este de netolerat. Iar PD-L este un partid de nimic.

Culmea, când noi aveam astfel de rezultate, Președinte era Ion Iliescu iar premier era Adrian Năstase. Însă la conducerea PFR era o persoană care ținea la instituție, cu „sânge în instalație”, persoană controversată însă care cerea rezultate colaboratorilor lui fără însă a fi o moașă comunală pentru aceștia. Nu pot spune că nu avea „protejații” lui, că unii nu făceau măgării, că în unele cazuri, în urma unor intervenții de pe la minister sau de mai sus, se luau alte măsuri decât cele impuse de lege, dar exista un control asupra fenomenului din punctele de trecere.

Nu pot încheia, mă grăbesc pentru alte treburi, fără a pune în evidență o postare a lui George Șerban pe blogul său. Despre prevenție. Prevenția adevărată, nu mascarada băsesciană din aceste zile.

Și, iar nu pot să nu evidențiez pe Valeriu Pricină, colonel în rezervă, care la RTv a pus punctul pe „i”: acțiunile acestea sunt la comandă, nu sunt naturale, ceea ce este periculos pentru un stat democratic. Faptul că o acțiune de restabilire a legalității este legată de voința unui decident politic, faptul că un partid politic se împăunează cu „conducerea” prin reprezentanți săi guvernamentali a acestor acțiuni ar trebui să ne îngrozească. Se confirmă prin aceste declarații ale lui Băsescu, Boc și gașca ce îi susțin a faptului că Justiție le este subordonată, că administrația publică prin forțele de ordine le sunt subordonate și că aici, în România, statul democrat a ajuns la limita sa cea mai de jos. Dacă nu cumva este pe moarte.