Apără Bucureștiul

Campania este în derulare. Ieri am fost la întâlnirea seniorilor liberali din Sectorul 3 unde am discutat despre campanie și nu numai.

Normal că voi participa, atât cât mă pricep, la campanie. Mi-am luat un formular pe care îl voi multiplica. 10 - 20 de copii. Voi da celor care doresc să fie voluntari câte un exemplar pentru a aduna semnături de la membrii de familie, în principal, apoi de la rude, cunoscuți, prieteni, colegi ... Familia mea va semna pe tabelul meu. Eu am semnat pe tabelul lui Tudoroiu Lucrețiu, ieri, alături de liberalii prezenți la întâlnire.

Campania pentru București are doar rolul de a semnala Primăriei Generale care este părerea bucureștenilor despre intențiile matracuței portocalii Elena Udrea. Este posibil ca scorpia portocalie să nu țină cont de faptul că bucureștenii nu sunt de acord să se întoarcă în evul mediu și să continue acțiunea legislativă în Guvern și mai apoi în Parlament unde are majoritate. Părerea bucureștenilor acum va fi un motiv suficient de puternic pentru ca imediat ce portocalii vor da colțul de la guvernare, o altă majoritate parlamentară să readucă capitala la starea de normalitate.

Starea de normalitate este descentralizarea administrativă. Descentralizare la care s-a ajuns, pentru prima oară, în anul 1925, 14 iunie, sub guvernarea liberală, prin Legea pentru unificarea administrativă. Informațiile pe care le pun aici au ca sursă, imediată, studiul lui Lucrețiu Tudoroiu iar pentru doritori blogul acestuia unde au aceleași informații.

Prin legea amintită mai sus s-au pus bazele, pentru prima dată în România, principiilor descentralizării administrative așa cum au fost formulate de Ion I.C. Brătianu, primul ministru al țării, cu ocazia dării de seamă în parlament intitulată „Activitatea corpurilor legiuitoare și a guvernului, de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1926”. Cu referire strict la legea în discuție, este o expunere de motive modernă, modernă și pentru zilele noastre:

„La alcătuirea legii de unificare administrativă s-a ținut seama de principiile cele mai democratice. În acest scop s-a căutat să se asigure:

a) libertatea dezvoltării vieții locale, singura capabilă să contribuie la armonizarea completă a sforțărilor tuturor factorilor administrativi, dintr-un oraș sau județ;

b) o descentralizare cuminte, sănătoasă, care să nu slăbească unitatea statului;

c) participarea la administrarea locală, a unui număr cât mai mare de cetățeni, reprezentanți autorizați ai tuturor ramurilor principale de activitate: învățământ, muncă, agricultură, comerț, industrie etc.;

d) executarea unui riguros control cetățenesc în aplicarea legilor;

e) alegerea consiliilor comunale și județene pe un termen mai lung, care să garanteze desăvârșirea unui program serios de muncă, întocmit de gospodarii cu adevărat pricepuți;

f) independența consiliilor comunale și județene, sustrăgându-le de la orice influență politică;

g) asigurarea resurselor financiare, prin modificarea sistemului de impozite în favoarea organizațiilor județene și comunale.”

După aproape 100 de ani suntem încă departe de a împlini principiile expuse mai sus. Fiecare dintre cei care citesc poate să vadă, fără nici o greutate, că acestea nu sunt realizabile azi, mai ales sub guvernarea portocalie băsesciană.

Legea lui Udrea vrea să desființeze, pentru București, democrația locală. Democrație care a fost stabilită prin Legea pentru Organizarea Administrației comunale a orașului București, din 7 februarie 1926. Pe atunci, Bucureștiul avea o populație peste 300.000 locuitori (!). Împărțirea pe sectoare cu personalitate juridică, cu buget propriu, care percepeau taxe, impozite și contribuții locale în beneficiul sectorului și care rezolvau problemele cu care comunitatea locală se confruntau. Ce face Udrea ? La un București de peste 7 ori mai mare duce decizia la nivel central, desființează bugetele locale și lasă la latitudinea unui consiliu municipal politizat până în prăsele dreptul de a hotărî, de exemplu, dacă cei din marginile Bucureștiului au nevoie de drumuri, canalizare, gaze, apă potabilă, infrastructură de telefonie și informatică etc.

Să apărăm Bucureștiul de cea mai cumplită „reformă” portocalie. Pentru că apărând capitala apărăm, în fapt, toate comunitățile locale. Pentru că nevoia descentralizării administrative se impune nu doar în București, ci în toate orașele mari din țară care au populație crescută și care vor mai crește datorită condițiilor naturale de dezvoltare. Constanța, Timișoara, Brașov, Cluj, Iași ... vor trebui descentralizate și ele, împărțirea lor pe sectoare sau cum se vor numi descentralizările respective fiind imeprative. Dau ca exemplu Constanța. Ce treabă are Poarta 6 sau Km 5 cu investițiile imense făcute doar în Mamaia ? Sau Palas, Brătianu, Anadalchioi etc. Sunt zone în Constanța pe care le știu de aproape 40 de ani fără să văd vreo schimbare. Nici la stradă, nici la trotuare, nici la utilități. Iar cei care cunosc bine alte orașe mari din țară pot aduce exemple concrete din acele localități.

Eu cred că acțiunea pentru apărarea Bucureștiului ar trebui să aibă ca susținători, măcar on-line, și pe cei din alte localități care gândesc modern la starea țării. Distrugerea administrației descentralizate a Bucureștiului este, probabil, cireașa de pe „tortul” distrugerii naționale făcută de cel mai incompetent președinte român, Traian Băsescu, și cele mai aservite formațiuni politice intereselor clientelei politice reprezentate de guverne și investitori străini. PD-L și UDMR. La care se adaugă „patrioții” din UNPR !