Voința lui Băsescu

Băsescu are voință. Este un om puternic, din acest punct de vedere, însă nu are putință. Nu are nici idei. Nu are principii la care să se raporteze cineva atunci când ar dori să îl caracterizeze.

O simplă trecere în revistă a evenimentelor petrecute de când Băsescu are calitatea de Președinte al României, nu merg mai înapoi pentru că nu mai are sens, ne arată că Băsescu nu a avut nici o idee proprie. Nici nu avea de unde scoate, în tărtăcuța lui fiind un pustiu viscolit de tornade.

A adunat, în timp, în jurul lui tot felul de oameni. Unii mai calificați, alții mai puțin pricepuți, alții complet aiuriți. Unii au plecat. Motivele au fost, aproape de fiecare dată, subiective. Lui Pleșu nu îi plăcea „mâncarea” de la Cotroceni, Weber a constatat că nu poate lucra în haos, Săftoiu a văzut că nurii alteia sunt mai la preț decât serviciul credincios. Stolojan a ales PE, unde poate petrece liniștit ani buni. Alții au rămas, alții s-au grăbit să ocupe locul rămas liber iar pentru alții s-au înființat posturi. La Administrația Președințială s-a format un fel de dublură a Guvernului.

Tot haosul din țară are la origine dorința unora de a deveni eterni prin exploatarea la sânge a posibilităților oferite de puterea administrativă a lui Băsescu. Chiar dacă Băsescu vine, uneori, în fața presei pentru a arăta că el este „conducătorul”, pe cei avizați nu poate să îi înșele. Nu este EL autorul. Nu are cum să fie. El este incompetent. Dar are voință.

Am încercat să înțeleg ce se întâmplă. Cât timp la guvernare a fost Cabinetul Tăriceanu, cererile lui Băsescu au avut succes doar dacă, din întâmplare, în programul de guvernare liberal erau prevederi care ar fi putut include conținutul acestora. După un timp, Băsescu vorbea iar Tăriceanu făcea. Nu ce vorbea Băsescu ci doar ce îl obliga programul de guvernare sau înțelegerile cu PSD, în limitele programului de guvernare. PSD susținea PNL la guvernare pentru că nu dorea alegeri anticipate. Pe atunci PSD era mic. Mic de tot. Abia după venirea la putere a PD-L împreună cu PSD a putut Băsescu să impună ideile clocite la Cotroceni de fidelii săi. Rezultatele sunt dezastruoase, soluțiile alese fiind, de fapt, un colaj între ideile cotroceniste, pedeliste și pesediste. După plecarea PSD și venirea în barca puterii a celor de la UDMR și UNPR s-a menținut modul de lucru. Tot haos.

S-a observat, de către cei capabili să vadă, că această guvernare nu are un obiectiv politic. Viața de zi cu zi ne confirmă acest lucru. Guvernul Băsescu-Boc-Udrea-UDMR schimbă tot, înlocuieșete toate legile importante cu legi în care apar unele idei noi fără însă a aduce ceva nou. Ba mai mult, cum este cazul noului Cod al muncii, duce România în timp, înapoi, cu zeci sau sute de ani. Nu doar la muncă. Acum văd că vor să ducă în pana procurorului reținerea peste 24 de ore. Asta am aflat-o de la Alina. Faptul că Băsescu este un ratat politic cu gură mare și idei puține este confirmat, pe deplin, de ratarea, categorică, a obiectivului național de aderare la spațiul Schengen. Iar pe țeavă este alt obiectiv ce va fi ratat. Aderarea la moneda comună europeană. Pe termen mediu și scurt aceste două obiective politice majore ale țării ar fi trebuit să fie prioritare. Nu mai spun de obiectivul dezvoltării economiei și comerțului românesc pentru a putea fi utili uniunii economice în care am intrat în 2007. Ajungerea la guvernare a băsescienilor a adus și prima lovitură cumplită aplicată mediului economic. Forfetarul. Au urmat altele. Unele dintre cele ce au urmat sunt motivate de economiști, dar sunt motive ce se sprijină pe scheme economice și nu pe realități economico-sociale. Iar schemele economice fluturate de indivizii în cauză sunt construite prin observarea unor economii dezvoltate din lumea largă. Iar România nu este, nici pe departe, o astfel de economie. Ar fi putut deveni dacă Băsescu și ai lui nu ar fi pus mâna pe putere. Era programul liberal prezentat de Tăriceanu ! Iar această abordare împarte țara în două. De o parte o economie protejată politic, economie care contribuie la campaniile electorale ale PD-L și o economie de subzistență, nevăzută de analiștii respectivi, economie care privește restul de peste 90% dintre cetățenii țării.

Băsescu vrea să rămână în istorie ca Președintele care a reformat România. Va rămâne ca Președintele care a distrus România. Are voința de a rămâne în istorie. Dar nu are putința de a rămâne cum vrea el. Aiureala din capul lui Băsescu l-a dus acolo unde de fapt îi este locul. Un bișnițar ajuns Președinte de țară.

Băsescu este în prim plan pentru că există un Boc și niște pedelei cu interese financiare asupra bugetului de stat. Ultimele dezvăluiri despre Udrea, Videanu, Băsescu fratele și alții confirmă faptul că „marele” Președinte Băsescu este, de fapt, doar un paravan ce ascunde contribuabililor români tâlhăriile mafioților din PD-L și potenților din așa-zisa economie românească lăsată să producă prin „sprijinul” pedeleilor cocoțați în funcții publice.

Băsescu are voință. Se exprimă public, își expune „ideile”, luate din cărți, la fel ca pupilul Cristian Preda, dar nu are putință. Voința lui nu are rezultatele exprimate. Rezultatele sunt altele. Rezultatele exprimă voința celor din jurul lui. Jaful din banul public este voința celor care îl înconjoară și care îl prezintă în fața publicului pe Băsescu ca pe un mare lider politic. Faimă contra bani. Aceasta este esența relațiilor dintre Băsescu și mafioții care îl înconjoară.