Frunzăverde și unele gânduri sinistre

Sorin Frunzăverde a părăsit, prin demisie, PDL. Un gest care a născut, în sufletul lui, mari frământări. La conferința de presă în care și-a motivat actul a plâns. Emoționat. Înțeleg că nu a ales această cale cu convingere fermă. A rămas, de fapt, un pedist. Este unul dintre fondatorii PD, a lucrat să îi dea o linie politică pe care partidul să o urmeze chiar dacă baza membrilor acestei formațiuni era și este, încă, formată din oameni mai apropiați de orientările doctrinare de stânga decât de cele de dreapta. A vrunt un PD ca un Făt-Frumos însă nu a mai avut controlul după ce Băsescu a luat partidul, l-a împăturit  ca pe un teanc de bani și la băgat în buzunarul de la spate (iau, creativ, exprimarea lui Cristian Tudor Popescu). Dintr-o comunitate a unor oameni cu interese politice, sociale, economice etc., PD a devenit o „armată” de slugi pentru Traian Băsescu, un „echipaj” obligat la fidelitate față de comandantul navei, un fel de Zeu care dispune nu doar asupra zilei de azi și de mâine a servilor ci și asupra trecutului lor prin „reevaluare”. A încercat cu ajutorul altui stâlp al democraților, Vasile Blaga, să resusciteze partidul, să îi trezească oamenii la viață, să le inoculeze ideea că nu pot fi singuri și că dialogul cu cei care au alte opțiuni politice este singura cale în care se poate face politică constructivă. Nu a reușit. Azi, Sorin Frunzăverde este un înfrânt. Demisionând din PD, Frunzăverde și-a recunoscut înfrângerea. Din acest motiv a plâns.

A ales să adere la PNL cu motivul principal de a fi util în proiecția PNL de a forma o orientare politică de dreapta puternică în România ca o alternativă reală la curentul foarte puternic social-democrat. În afara unor consecințe de un pragmatism ucigător ale acestei treceri de la PD la PNL, pierderea de către PD a unui județ și a mai multor localități, pierderea unor parlamentari în funcție etc., consecințe care produc o anume satisfacție, se cuvine a analiza și cu sufletul pentru că vor fi consecințe și în viitor. În viitorul PNL. Pentru că oastea de noi liberali care va aduce voturi PNL și USL (implicit), nu este formată din persoane cu convingeri politice ferme. Aceste persoane nu vor fi peneliști, ci frunzăverdiști ! Chiar dacă vor avea legitimație cu săgeata liberală ele sunt fidele omului politic Sorin Frunzăverde și nu PNL. Pentru că așa au fost și în PD. De aici se nasc alte și alte întrebări.

În discuțiile prietenilor mei se evidențiază frustrarea față de acceptul PNL pentru trecerea lui Frunzăverde de la PD la PNL. Îi înțeleg. Și eu sunt împotriva unor astfel de treceri. Însă părerea noastră rămâne doar în spațiul restrâns al colectivului pe care îl formăm. Pentru că cei direct interesați sunt liberalii din Caraș-Severin. Iar ei nu doar că sunt de acord cu această trecere, nu doar că se bucură de „ocuparea” județului și colorarea lui în galben, ci promovează această acțiune ca pe o victorie. Iar pentru că organizația de la Caraș vrea mai mult, va avea sprijinul celorlalte organizații în alegerea lui Sorin Frunzăverde ca membru al conducerii PNL în funcția de vice-președinte. Și, pentru a prarafraza pe umilul pitic politic Emil Boc, pot spune că „vântul bate, apa trece, pietrele rămân”. Noi dezbatem furioși pe unde găsim spațiul de discuții iar PNL merge înainte. Acum cu Frunzăverde. Noi suntem „vântul și apa” iar Frunzăverde a devenit, deja, „piatra”. Sorin Frunzăverde a primit onoarea de a fi acceptat ca persoană fundamentală, de temelie, a liberalismului românesc. A național-liberalismului românesc ! Pentru mine, această imagine este de un penibil absolut. Din cel care a încercat să distrugă „pietrele liberalismului românesc” (în prima parte a lui 2005 Traian Băsescu s-a jurat că nu se lasă până nu aduce PNL sub 5% pentru a nu mai putea intra în Parlament iar Sorin Frunzăverde era unul dintre locotenenții acestuia făcând echipă cu defectorii Theodor Stolojan și Valeriu Stoica), azi devine, in personam, unul din oamenii de bază ai partidului. Ciudate mai sunt căile Domnului !

În alb și negru sunt două mari posibilități.

O primă posibilitate, „vestea bună”, este aceea că Sorin Frunzăverde a concluzionat că PD nu mai poate fi un vector politic pentru dreapta românească fiind prea corupt de ciuma băsesciană. Ideea este indusă și de Crin Antonescu la conferința de presă în care a anunțat, oficial, că Sorin Frunzăverde a devenit membru al PNL și candidat al PNL/USL pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin:

„Decizia domnului Frunzăverde de a părăsi PDl și de a se alătura PNL este o decizie care ne onorează. Îl asigurăm că va fi primit cu toată colegialitatea și că avem de construit lucruri importante și pe termen lung. Sigur că eu nu pot comenta acum despre talia sa de om politic, nu e vorba de poziția formală pe care a deținut-o într-un partid, ci despre coerența sa politică și a modului său de a face ceea ce spune și de a spune ceea ce face“.

Se poate pleca, în buna tradiție liberală, de la prezumția de bună-credință a lui Sorin Frunzăverde la care se adaugă respectul pe care orice liberal îl are față de opinia altuia. Dacă este așa, atunci va fi bine.

Dacă însă Sorin Frunzăverde a comis gestul cu scopul de a resuscita PD printr-o acțiune șoc, rămânând în suflet un membru și un „frate” al pediștilor, atunci ne aflăm în fața „veștii proaste”. Pentru că venirea unor pediști, mulți-puțini, în PNL, după Frunzăverde, poate fi un avantaj doar pe termen scurt, materializat cu ocazia alegerilor locale și parlamentare din acest an. Pentru că după alegeri nu este exclus ca o parte dintre ei, după schimbările ce se vor produce în PD, în special preluarea de către gruparea Blaga a conducerii și eliminarea băsescienilor, faptul că sinistrul Băsescu va fi trimis de pediști la „coșul de gunoi” al istoriei, să nu treacă cu „cățel și purcel” la „noul” PD. Iar Frunzăverde poate fi unul dintre ei. PNL rămând cu gustul amar al „trădării” pediștilor (salvarea PD devine astfel o tradiție a PNL). Azi, „vestea proastă” nu poate fi exclusă. Chiar mai sumbru, nu este exclus ca venirea lui Frunzăverde să declanșeze un proces de ocupare a PNL de către PD prin aderări multiple, astfel încât prin forța pe care pediștii, noi membri cu drepturi depline ai PNL, să o capete să ocupe la nivel local local și central funcțiile de decizie în partid și, la momentul potrivit, să ne trezim cu toții deveniți, peste noapte, membri ai familiei popularilor europeni, cu săgeta liberală aruncată la coșul de gunoi, iar PD-ul „glorios” să devină, tot peste noapte, urmaș legitim al liberalilor brătieni. Un coșmar. Pesimiștii asta văd. Nu îi poți acuza că au această viziune. Pentru că acțiunea este posibilă, pentru că ne aflăm în fața unui „alea” politic real.

Întrebările pe care eu mi le pun, și nu doar eu, trebuie să aibă niște răspunsuri. Nu am deplină încredere în Sorin Frunzăverde, deși, pe undeva, consider că poate deveni un politician foarte util partidului. Dar va deveni sau va fi „sămânța ucigașă” care va afecta PNL garv sau foarte grav pe termen mediu și lung ? Pentru că PD va avea o viață scurtă, din punct de vedere politic, conducerea lui de către Băsescu îl duce în neființă, personalitățile din PD vor trebui, de vor dori să mai facă politică, să își găsească un partid viabil pe piața politică. Frunzăverde a ales PNL. Alții au ales și vor alege PSD. Faptul că membrii de frunte ai PDL aleg între cele două formațiuni politice iar membrii mai mărunți au ales și se pare că aleg PP-DD, ne confirmă faptul că PD nu are doctrină, nu are liantul politic necesar stabilității unui partid. PDL se va destrăma. Fripturiștii Stoica, Stolojan, Udrea, Voinescu și restul își vor închide afacerile după ce s-au îngrășat în ritm rapid din bugetul de stat însă nu se vor lăsa. Parcă îi văd bătând cu impertinență la ușa PNL și mă îngrozesc la gândul că în anumite organizații locale ale partidului vor avea audiență. Statutul PNL nu interzice nici unei persoane să adere la partid. Ca atare, posibilitatea ocupării PNL de către clica băsesciană nu poate fi împiedicată de către cei de la fruntea partidului, însă poate fi împiedicată de către liberalii din organizațiile locale care le poate refuza accesul. Dar o vor face ? La câte complicități se cunosc, mare lucru de nu vor fi acceptate altele. Iar explicația lui Crin Antonescu că el părăsește partidul dacă se va întâmpla așa ceva nu mulțumește. Cred că la nivelul PNL trebuie emisă și introdusă „o lege a lustrației” proprie care să împiedice slugile lui Băsescu să intre în partid.