Liberalii. Între sentimentalism și pragmatism.

În 7 aprilie a avut loc Congresul PNL pentru confirmarea unanimității în politica alături de PC și PSD în cadrul USL. Semnal pentru aliații „de conjunctură” că nu avem treabă cu mafia băsesciană - aliații făcând același lucru, în același timp și tot sub imperiul unanimității -, atenționare către PDL și UDMR că „ața ghemului” s-a terminat și că în viitorul apropiat nu există, categoric, posibilitatea unei aproprieri politice (rămâne însă cea personală, academică și profesională), semnal foarte puternic către populația aflată în espectativă cu privire la ciudățenia social-liberală că aceasta are viață și este hotărâtă să câștige în confruntările politice din acest an și, mai mult, promisiunea că social-liberalismul de conjunctură constituit mai an vrea și poate să pună capăt „domniei” vagabondului Traian Băsescu.

Am reținut, în special, din discursul ținut de Crin Antonescu, îndemnul adresat membrilor celor trei partide și românilor în general, de a fi naționaliști. La fel ca francezii, grecii, germanii ... Naționaliști în sensul promovat de liberali, un îndemn care repune în actualitate conceptul liberal „Prin noi înșine !”, concept care a dus la formarea României moderne în perioada interbelică a secolului trecut. Nu știu dacă românii vor accepta acest îndemn, știu însă că actuala guvernare ne vinde pe bucăți capitalului străin și că prin lege s-au luat măsuri de sugrumare a capitalului românesc. În timp ce intreprinzătorului român i s-au impus sute taxe și impozite (chiar impozit la impozit), i s-a restricționat sever accesul la libera intreprindere economică și financiară (sub acuzația că românii sunt, prin natura lor, evazioniști fiscali), vagabonzilor de prin restul lumii li se oferă, pe tavă, oportunitățile de afaceri și chiar afacerile în lucru, după perioadele de organizare, acum când fructul investițiilor trecute încep să dea roade.

La Congresul extraordinar și plenipotențiar al PNL a fost „culeasă” înainte de a pica pe sol și a se confunda cu restul „frunza” pedelistă care a dorit să rămână și pe viitor verde, în cu aplauzele ne-unanime de această dată. Nu doar că a fost culeasă, a fost și cocoțată pe o creangă înaltă, în vârful copacului liberal, pe o funcție în concordanță cu „gradul politic” obținut de frunza portocalie în partidul la temelia și „doctrina” căruia a lucrat cu spor până mai ieri. „Generalului” PDL i s-a oferit gradul și funcția de „general” PNL. Mie mi-a căzut greu „la pipotă” însă nu am cum protesta decât aici, pe blog.

Vreau să fiu clar pentru cei care vor citi această postare. Nu am nimic împotriva aderării la PNL, adică să îmi devină colegi, membrii altor partide, inclusiv PDL. Mă deranjează însă faptul că aceștia nu mai urmează traseul promovării în partid și al nominalizării în funcții publice și de demnitate publică cu sprijinul nostru, al membrilor. Sunt primiți și promovați în funcțiile de decizie politică și publică în disprețul nostru, al celor care nu am făcut traseism politic. Este deranjant, este umilitor. O spun eu, cel care nu are de gând să ceară o promovare în partid sau în funcții publice pentru că nu mai am vârsta pentru așa ceva. Consider că în astfel de funcții se cuvine a fi promovați cei mai tineri, cu putere de muncă și dorința de a dovedi că sunt utili în funcțiile pentru care aplică. Cei din generația mea suntem mai buni în formațiuni de sprijin politic și administrativ sau, în funcție de postul ocupat de cei tineri, în sprijin de specialitate acolo unde cunoștințele și experiența noastră poate fi utilă.

Ieri, PNL a dat un nou subiect bombă în presă. Decapitarea conducerii PNL București și alte măsuri administrative cu decapitări locale. Cei înlăturați s-au evidențiat prin opoziția față de PDL, PSD și PC. Discutabilă și decizia, discutabilă și oportunitatea luării ei, discutabile și reacțiile părților.

Statutar, măsura este în regulă. Este în regulă și sub aspect managerial. Conducerea actuală a PNL dorește să aibă la București lideri locali care să aplice deciziile fără a le modifica conținutul și fără a pune în pericol proiectul politic cu care aceasta a câștigat alegerile în partid. Însă aspectul managerial are o hibă. Încalcă principiul liberal al luării deciziilor. Poate fi invocată o stare de urgență însă liberal este ca această urgență să fie urmată, obligatoriu, de o prezentare a motivelor acțiunii organizațiilor din București, supunerea votului acestor organizații a măsurii luate și aplicarea, imediată, a deciziei rezultate în urma votului. Nu este exclus ca la nivelul organizațiilor din București să fie confirmată decizia de ieri a organelor de conducere ale PNL. Dar poate fi și invers. În totul sau în parte. Pentru că măsura luată fără acceptul liberalilor bucureșteni poate avea consecințe serioase la nivelul ambelor bătălii politice din acest an: alegerile locale și cele parlamentare. Principala consecință poate fi aceea a absenței liberalilor și susținătorilor lor de la vot sau votul ostil aleșilor de la nivel central. Ar fi culmea ca PNL, cu un procentaj de încredere semnificativ la București să piardă, încă odată, Bucureștiul.

Ieri seară, la restaurantul „La Sara”, am avut o întâlnire furtunoasă a bloggerilor liberali. Părerile fiind împărțite, discuțiile au fost aprinse. Mai aprinse ca de obicei. Totuși, în unele puncte am ajuns la consens. Frunzăverde și eventualii alți pedeliști care doresc să se îngălbenească au pierdut. Categoric. În sensul promovării lor în dauna liberalilor care timp de 4 ani au suportat mizeriile și mojiciile portocaliilor și udemeriștilor. Însă noi nu putem influența deciziile organizațiilor locale ale PNL. Culmea, de este adevărat, ieri se pare că a trecut la PNL organizația PDL Voluntari. Cine îi va primi pentru ca portocalii să ia toate funcțiile în conducerea locală, va face o mare greșeală. Pentru că dacă acceptăm ideea că primarii și consilierii PDL trecuți la PNL vor face campanie PNL pentru parlamentare în scurta perioadă de timp până la aceste alegeri, nu este mai puțin adevărat că pedeleii „salvați” în ultimul ceas pot deveni majoritari pentru PDL mai târziu. Membrii ai PNL cu atitudini și afiliere politică la PDL, indiferent dacă PDL va mai avea sau nu o influență semnificativă în Parlament.

Conducerea PNL a declarat că nu vor mai fi făcute „achiziții” din tabăra mafioților portocalii. Așa spun cei din conducere, însă la bază, în teritoriu, cârdășia locală își spune cuvântul. Iar presa nu iartă. Știrile vin. Și vin. Și ne sufocă. PNL se portocalizează. Iar rațiunea o ia razna, făcând loc sentimentalismului și dezgustului. Iar actuala conducere a PNL pierde. Pierde susținerea masei liberale. O masă mare, o masă care dă votul politic la alegeri. Nu vom vota pentru că așa ni se spune. Votăm cum considerăm noi că este corect. Impunerea mandatarilor de la centru, pentru păstrarea puterii politice la nivelul partidului de către grupul care a câștigat la un moment dat fără acceptul masei liberalilor activi va fi un eșec. Liberal. Ne duce în opoziție.

Deciziile la nivelul Bucureștiului nu îmi plac. Chiar dacă eu cred că pot fi motivate sub aspectul actului de management. Sunt unul dintre susținătorii lui Chiliman, îl susțin și pe Dan-Cristian Popescu, susțin pe toți cei care au votul membrilor organizațiilor din care fac parte. Susțin chiar dacă, personal, este posibil să am altă părere cu privire la omul respectiv. Și, sincer, la Chiliman am. Posibil să fie o lipsă de informare din partea mea, însă eu mă refer, exclusiv, la impresia rămasă după discuțiile cu Chiliman la care am participat. Însă asta nu m-a împiedicat să merg pe Magheru și alături de alți liberali să strig „Chiliman” pentru a arăta că îl susțin.

Mă bucură și faptul că o parte dintre liberalii cu state vechi în partid au aceeași poziție: Varujan Vosganian, Ludovic Orban. Mai sunt și alții însă cei doi s-au exprimat deja. De alții nu știu, nu știu pentru că nu am căutat.

Nu o să devin victima propagandei portocalii care profită de eveniment pentru a băga zâzania între noi. Am hotărât să accept actul managerial. Între noi, liberalii, îmi voi vărsa năduful și voi acționa așa cum voi considera de cuviință. Acum trebuie să ducem „războiul”. Putem lăsa, în acest an răfuielile interne deoparte. Cu condiția ca Chiliman, DC Popescu și alți liberali care se simt nedreptățiți să nu plece din PNL. Pentru că dacă vor părăsi PNL-ul, nu mai am treabă cu ei. O părăsire a PNL înseamnă o confirmare a deciziei de ieri a conducerii. Iar eu voi fi primul care va recunoaște că am greșit susținând pe cineva care poate părăsi partidul din orgoliu.