Prinși în cercul timpului. Ne repetăm de mii de ani.

De ieri am avut intenția de a scrie despre comentariul lui Andrei Pleșu din Adevărul. Sincer. Luat cu alte alea, din motive absolut obiective, inclusiv o frumoasă întâlnire cu prietenii la restaurant, am întârziat.

Intitulat „Semnele timpului”, comentariul lui Pleșu ne aduce aminte, celor care am mai umblat prin unele scrieri mai vechi, celor care am găsit în Caragiale un fin observator al năravurilor de azi, opera lui fiind mai actuală ca oricând, celor care avem bunăvoința de a asculta și credita, cu unele observații, părerile celorlalți, că nu noi inventăm roata și că nu noi sunt la capătul lumii, de la noi începând lumea care urmează a se sfârși imediat și irevocabil cu noi. Noi suntem doar niște actori, mărunți și zbuciumați ai unor realități cotidiene.

Andrei Pleșu ne spune, grațios și convingător, după o introducere de „bunic” în conflict cu cei mai tineri, că ce se întâmplă azi a fost anticipat cu mii de ani în urmă și ne aduce ca argument lectura lui  din „Linga Purana” o lucrare a literaturii vechi din India (acolo unde își au rromii noștri obârșia !). Eu am citit cu mare plăcere textele pe care Andrei Pleșu ni le pune la dispoziție. Mărturisesc că nu m-a inundat nici un moment sentimentul că citesc un „intelectual al lui Băsescu”. Ba, dimpotrivă, prin ceea ce a pus maestrul în pagină și prin intervențiile sale la un anumit text, conchid, cu de la mine putere, că textele alese și publicate sunt ca o sancțiune severă pentru băsescieni și cei care vor face la fel ca aceștia. Andrei Pleșu aduce, printr-o afirmație, alături de el, ca „bombănitor de serviciu” contra moravurilor nedemne din anii ce au trecut și pe alții, iar eu îmi aleg pe cei cunoscuți de mine însă este evident că Pleșu se referă la mult mai mulți „bombănitori”, neaparat de vârsta a treia, obligatoriu persoane educate și instruite temeinic în instituțiile de învățământ, cititori de carte și capabili de exprimare în mediul public. Ceva select, totuși, nu de adunătură. Pot accepta și ideea că se referă și la unii dintre cei mai tineri, însă „bătrâni” în gândire.

„Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaşte – spun textele – o alarmantă creştere. Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili. Toate marile achiziţii de cunoaştere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică spre amplificarea răului din lume. Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate. Lucrătorii manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi puşi în condiţii subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al „castelor“, o destrămare dramatică a ierarhiilor fireşti, o ireparabilă dezordine socială (conchide Pleșu). Necinstea va căpăta o răspîndire fără precedent, la toate nivelele. Hoţii vor deveni lideri. (Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmaţii! Nu fac decît să citez un text multi-milenar! n.m., A.P.). Femeile nu vor mai pune preţ pe propria virtute. Proştii, impostorii, naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi. Oamenii „drepţi“, de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică. În pieţe se va vinde mîncare gata-preparată (să recunoaştem că e de necrezut să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de „semipreparate“ şi de fast-food! n.m., A.P.). Limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa. Vor fi mai multe femei decît bărbaţi, vor prolifera asociaţiile criminale, va creşte numărul celor care nu găsesc de lucru. Se vor răspîndi, pretutindeni, bolile de stomac. Se va extinde moda părului purtat în dezordine şi se va generaliza starea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice incapacităţi de acţiune. Vor apărea nenumărate organizaţii religioase necanonice, blasfemia va convieţui cu fanatismul. Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pîntecul matern şi se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecărei comunităţi. Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor”.

Sunt cumplit de multe asemănări cu dictatura băsesciană ca să pot omite pe vreuna dintre ele. Totuși, pentru a nu o lungi prea mult, scot din text și pun separat mai jos unele care sunt atât de evidente încât nu pot fi evitate:

Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate.


Lucrătorii manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali.


Hoţii vor deveni lideri.


Proştii, impostorii, naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi.


Oamenii „drepţi“, de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică.


Limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa.


Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor.


Acestea au fost spuse acum mii de ani în urmă și sunt constatări ale altor zeci sau sute de ani de observații asupra vieții politice din regatele indiene. Azi, Andrei Pleșu, ni le aduce în față imediat de au dispărut de la guvernare O Elena Udrea, un Emil Boc, un Igaș sau altă minune portocalie din categoria „lucrătorilor manuali și a negustorimii” ridicați la rang de intelectuali - Boc cel nedemn chiar a afirmat că PDL este un partid de intelectuali.

Citind articolul lui Pleșu mi-am amintit de vorbele lui Andrei Marga despre proasta calitate a lui Traian Băsescu, despre erorile de apreciere asupra portocalezilor inculți, lipsiți de educație și cultura care au invadat, ca o hoardă primitivă pornită la pradă, ministerele și celelalte instituții ale statului posibile surse de îmbogățire prin jaf.

Îi mulțumesc lui Andrei Pleșu pentru această aducere aminte.