Coagularea dreptei. „Oastea” PNL.

Eveniment: Mihai Stănișoară, prim-vice al PDL, mâna dreaptă a președintelui Vasile Blaga, a trecut la PNL. Ieri. Conferință de presă la PNL, Crin Antonescu anunță evenimentul, ziariști cu întrebări incomode, comentarii virulente contra în presă. Pe facebook aceeași situație. Ici-colo câte un comentariu favorabil trecerii, nu din dragoste de Stănișoară, ci din considerente pur politice. La care mă asociez.

Amănuntele picante cu care jurnaliștii și comentatorii politici și-au amestecat informația nu au relevanță. Au doar rolul de a sensibiliza mai mult cititorii dispuși să își verse necazul în comentarii. Să aibă și cititorii portocalii sau anti-PNL un punct de sprijin când se raportează negativ la eveniment.

Voi fi altfel. Sincer, anunțul cu Stănișoară m-a surprins. Negativ, nu îmi place individul. Este unul dintre cei care au lucrat pentru guvernările Băsescu-Boc-Ungureanu. Sunt sigur că întrebat, acum, dacă își menține considerentele pentru care a cauționat guvernările Boc, va spune că „Da”. De fapt, în anunțul făcut a declarat, tranșant, că nu regretă ce a făcut până atunci și că demersul lui este unul eminamente politic. „Prezentul și viitorul dreptei în România îl reprezintă PNL iar el este un om de dreapta. PDL reprezintă trecutul”. Aceste nuanțări îl arată ca fiind nu un membru de partid oarecare ci unul pragmatic. Merge cu partidul care dă valoare principiilor după care se conduce. Nu are sentimente pentru un partid oarecare, pentru un grup de oameni care formează o comunitate ideologică. Se duce acolo unde poate face ce consideră că răspunde necesităților lui politice. Trebuie să recunosc că o astfel de poziție este de apreciat. Suntem împreună dacă avem aceeași direcție. Nu încap sentimentele.

Faptul că am avut un sentiment negativ îmi spune că eu sunt cel slab. Aceată postare are rolul de a arăta că regret sentimentalismul politic față de persoanele politice. De fapt, am confundat un interes general cu unul particular. Partidul liberal, cu întreaga lui istorie, cu ideile pe care le promovează de peste 100 de ani merită sentimentele susținătorilor lui. Trebuie însă să admit că persoanele care populează și lucrează pentru PNL pot fi agreabile sau nu, funcție de fiecare persoană în parte. Din moment ce PNL are de câștigat pe scena politică din activitatea tuturor membrilor săi, sentimentele negative față de un membru sau altul trebuie ținute în frâu. Sper să fiu mai atent în viitor și să nu mai sar de fund în sus la fiecare cooptare sau plecare din PNL.

Buuuun. Până aici am clarificat partea personală. Trebuie să tratez partea politică așa cum o văd, fără sentimentalisme.

De ani de zile se vorbește despre coagularea dreptei. Că vrem sau nu, în percepția publicului unele persoane sunt considerate a fi politicieni de dreapta sau simpatizanți ai dreptei. PNL are ca obiectiv strategic în politica națională și europeană poziționarea clară, fermă pe partea dreaptă a scenei politice. Pentru aceasta, PNL trebuie să atragă în rândurile sale toate personalitățile cu notorietate care activează pe scena politică de dreapta precum și personalitățile din societatea civilă care au sau simpatizează cu ideologiile de dreapta. Ceea ce se întâmplă permanent. Se întâmplă pentru că PNL a ales să își deschidă porțile și să se manifeste pe scena politică ca o forță politică și nu doar ca o orientare politică. Cu toate riscurile pe care această deschidere le presupune.

Este evident că pe scena politică românească avem un număr limitat de persoane care au ales să facă politică la nivel înalt. Ele sunt deja, în marea lor majoritate, membri ai unor formațiuni politice. Destul de rar, din rândul societății civile, ies în evidență personalități care aleg să activeze politic. Toți cei care vor să facă politică vor alege partidul care oferă garanția liniei politice alese, au potențialul de a ajunge la guvernare pentru a aplica respectiva linie politică sau sunt deja la guvernare. Ne aflăm în fața unui fenomen așteptat de ani de zile. Coagularea dreptei. O coagulare cu atât mai necesară cu cât stânga politică a ajuns la apogeu. PSD este la un maxim politic cu potențial de creștere dacă dreapta va mai rămâne divizată. De aceea PNL trebuie, este obligat să accepte în rândurile sale pe toți cei care vor să activeze pe scena politică de dreapta. Chiar dacă în discursul politic de până mai ieri, cei care vin la PNL au folosit cuvinte grele și acuze la adresa PNL sau a liderilor acestuia. Cum este cazul lui Stănișoară.

Este foarte important ca această coagulare a dreptei să fie accelerată. Anul viitor avem alegerile europarlamentare și ar fi benefic pentru dreapta românească să dea cât mai mulți europarlamentari pentru grupul ALDE. Dacă nu mai mulți ca PSD, cel puțin la nivelul PSD. Apoi vom avea alegerile prezidențiale iar PSD trebuie să știe că PNL este destul de puternic pentru a răspunde politic unei eventuale abateri de la înțelegerea dintre cele două partide cu privire la candidatul unic al USL. Dacă PNL ar rămâne, așa cum doresc unii, cu ochii pe pereți pentru a număra caii verzi, în mod sigur ar slăbi. Ar permite PDL să se refacă după înfrângerile din 2012 și PSD să crească mai mult în putere. Fiind foarte activ acum, PNL arată că are putere, arată că are stabilitate. Și organizațională și politică. Iar cele două stabilități sunt cele care atrag pe cei care vor o viață politică cu potențial. În consecință, PSD va rămâne la puterea de acum iar PDL, în special Traian Băsescu, nu vor mai tulbura scena politică.

Analiștii portocalizați trag semnalul de alarmă că PDL va fi absorbit de PNL. Posibil. Însă nu toți pedeliștii de azi vor ajunge în PNL. Există niște limite peste care nu se trece. Limite comunicate presei periodic de către conducerea PNL. Băsescu, Boc, Udrea, Macovei și „cățeii” lor au ușa închisă. Fără PDL aceste persoane sunt în afara scenei politice. Se pot juca de-a politicienii în formațiunile de buzunar ale lui Ungureanu și Neamțu. Chiar și în PNȚ-CD-ul lui Pavelescu. Dacă vor cuceri puterea în PDL, pot să îl ducă la limite cât mai mici în percepția publică și să chibițeze de pe margini luptele politice dintre PNL și PSD. Aaaaaa, să nu uit, să aplaude pe „varan” care își crește partidul zi de zi cu membrii lor.

PSD este o oaste politică redutabilă. PNL trebuie să devină o oaste politică la fel de redutabilă. Puterea nu se negociază. Puterea se cucerește. Cucerirea puterii politice face, că vrem sau nu, victime politice. În special în rândurile celor care pun sentimentele mai presus de obiectivele organizației. Nu poți face politică doar cu sentimentele. Dacă ai sentimente prea puternice, pui în pericol organizația. Exemplul cel mai la îndemână este PDL. De la pragmatism politic a ajuns o organizație dominată de sentimentalism. Nu mai este un partid, este o anexă a „casei” Băsescu. O formațiune de slujitori. Se comportă ca niște slugi ai „casei” Băsescu. Slugi care nu mai au țară. Au doar un stăpân. Comportamentul lor „politic” a devenit antinațional. Nu mai au treabă cu România. Din acest motiv vedem cum politicienii din PDL aleg să plece la PNL sau la alte formațiuni politice care dețin puterea și au capacitatea să o dețină și în viitor.

Coagularea dreptei trebuie accelerată. Timpul este foarte scurt. Frunzăverde, la fel ca alți lideri ai PNL, confirmă faptul că vor urma alte veniri la PNL din PDL. Înseamnă că în teritoriu se lucrează intens la atragerea liderilor locali cu notorietate și putere și că semnalele sunt pozitive. Venirea lui Stănișoară va fi stimulativă pentru alți lideri locali sau de la nivel central din PDL să facă pasul către PNL. Va trebui să acceptăm acest fenomen în curs de desfășurare.

Va fi interesant să văd cum vor reacționa cei din presa subordonată lui Băsescu. Aseară, la Turcescu, Cristoiu era foarte mirat. La fel și Turcescu. Căutau ei ceva dar nu găseau. Mare lucru dacă nu cumva, în scurt timp, vom vedea cum cei doi și susținătorii lor „reevaluează” PNL ca principală formațiune de dreapta în România. Mi se face pielea găină la gândul că urmează viitoare laude ale lui Turcescu și gașca de la B1 sau de la Evenimentul Zilei pentru PNL și politica lui „glorioasă”.