România este o mare închisoare. Este terenul de vânătoare al procurorilor.

Iau un caz. De la Lumea Justiției. Un caz care arată, prin interpretarea corectă a datelor, că am ajuns, în România, ca într-o închisoare. Zidurile închisorii sunt frontierele naționale. În acest spațiu de suveranitate națională o mână de indivizi constituiți într-o structură profesională, Ministerul Public, profitând de larghețea legii și interpretarea ei abuzivă inclusiv de către judecătorii Curții Constituționale, ne-au arestat pe toți. Nu suntem încă între patru pereți cu gratii la fereastră pentru că nu au avut timp să ajungă la fiecare dintre noi. În plus, sistemul nostru penitenciar nu a reușit încă să aibă suficient spațiu de cazare al infractorilor, noi fiind infractori de la naștere, procurorii fiind cei care vor hotărî când ne executăm pedeapsa de arest sever, între patru pereți, atunci când vor ajunge la noi.

Procurorul din imagine nu mai desfășoară activități judiciare, în interesul societății, așa cum prevede legea. El nu are treabă cu legea. Aia este făcută pentru proști. El desfășoară poliție politică după modelul patentat de monica Macovei și susținut, acerb, de Traian Băsescu și Partidul Democrat Liberal în timpul cumplitei „domnii” din anii anteriori. Procurorul se numește Nicolae Marin. Materialul din Lumea Justiției nu este singular cu privire la acest individ. Este însă lămuritor.