SRI în sus, SRI în jos, SRI ... Hai să fim și serioși

Văd că sunt multe discuții legate de „informările” SRI către populație. Se cer de către unii și alții. Numai că „unii și alții” nu au acces la informările SRI. Așa spune Legea 51/1991 privind siguranța națională a României.

Să lămurim niște lucruri. Siguranța națională are trei (3) pași pentru a fi realizată în baza legii. Cunoașterea - asigurată de serviciile specializate în culegerea de informații -, prevenirea - realizată de instituțiile publice de ordine publică - și înlăturarea amenințărilor interne și externe care pot aduce atingere valorilor conținute în sintagma „siguranță națională” - aici sunt competente instituțiile publice de ordine publică, pentru cele interne, forțele armate și ministerul afacerilor externe pentru amenințările externe.

Serviciul Român de Informații are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările interne. Serviciul de informații externe are obligația de a asigura „cunoașterea” despre amenințările externe. Celelalte instituții publice ale statului pot avea informații despre amenințări interne și externe însă nu sunt competente să le dea valoarea necesară interpretării în sensul „cunoașterii” amenințării și, de aceea, legea le obligă să pună la dispoziția serviciilor specializate informațiile pe care le dețin pentru a asigura cunoașterea corectă a amenințării.

Noi, pălmașii, beneficiarii serviciilor de stat, trebuie să ne adresăm pentru eventuale nemulțumiri instituțiilor statului care au atribuții clare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor. Aici vorbim despre Președintele României, Guvern și Justiție. Avem instituții specializate din cadul Ministerului de Interne, Ministerul Public, tot felul de agenții guvernamentale de nișă etc. care au obligația și competența de a lua măsuri pentru prevenirea amenințărilor.

Sunt sigur că serviciile de informații își fac treaba. Zilnic dau informații. Pentru că au caracter de secret de stat nu ajung la noi. Abia în etapele 2 și 3, de prevenire și înlăturare a amenințărilor putem face interpretări cu privire la acțiunile amenințătoare.

Hai să lăsăm SRI și SIE, precum și celelalte structuri cu competențe în culegerea informațiilor în pace. Să ne luăm de cei care trebuie să dea valoare informației prin acțiunea politică sau administrativă de prevenire și înlăturare a amenințării despre care informația face vorbire.

Pun aici și domeniile în care se culeg informațiile pentru că văd că există unele neclarități:

„Art. 3.
Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele:
a) planurile si actiunile care vizeaza suprimarea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau indivizibilitatii statului roman;
b) actiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de razboi contra tarii sau de razboi civil, inlesnirea ocupatiei militare straine, aservirea fata de o putere straina ori ajutarea unei puteri sau organizatii straine de a savirsi oricare din aceste fapte;
c) tradarea prin ajutarea inamicului;
d) actiunile armate sau orice alte actiuni violente care urmaresc slabirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procurarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice alt scop neautorizat de lege, precum si divulgarea secretelor de stat sau neglijenta in pastrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale;
g) actiunile prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanelor care indeplinesc functii importante in stat ori a reprezentantilor altor state sau ai organizatiilor internationale, a caror protectie trebuie sa fie asigurata pe timpul sederii in Romania, potrivit legii, tratatelor si conventiilor incheiate, precum si practicii internationale;
h) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum si initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al caror scop il constituie savirsirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivitati, savirsite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, munitie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitatile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decit cele prevazute de lege, precum si portul de armament sau munitie, fara drept, daca prin acestea se pune in pericol siguranta nationala;
l) initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a) - k), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii”.

Este nevoie să pun și art. 4 din lege pentru a înțelege de ce uneori nu se adoptă o poziție sau alta, de ce atunci când este vorba despre siguranța națională se cântărește, foarte atent, fiecare acțiune a forțelor de ordine publică. Declarațiile politice însă nu au limitări.

„Art. 4.
Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restringerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi. Nici o persoana nu poate fi urmarita pentru exprimarea libera a opiniilor sale politice si nu poate face obiectul unei imixtiuni in viata sa particulara, in familia sa, in domeniul sau proprietatile sale ori in corespondenta sau comunicatii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale, daca nu savirseste vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenintare la adresa sigurantei nationale”.

Referitor la manifestațiile anti-RMGC sau împotriva exploatării gazelor de șist, nu există nici o încadrare la prevederile art. 3 din lege. Sunt însă persoane, grupuri mici, infiltrate între manifestanți care este posibil să aibă ca obiectiv încălcarea unor interdicții de la art. 3. Fiind puține și având o evoluție firavă, sunt în supraveghere și nu fac obiectul unor acțiuni ale forțelor de ordine publică în timpul manifestațiilor. Asupra lor se va acționa nu când se manifestă politic ci atunci când acțiunea lor nu lasă loc de îndoială cu privire la încălcarea legii.

Manifestația pro-autonomie a etnicilor maghiari nu se încadrează la art. 3, ci la art. 4. Este o exprimare liberă a opiniilor politice. Chiar dacă respectivele opinii sunt contrare prevederilor Constituționale ele sunt doar opinii. Când vorbim despre organizațiile maghiare, sucursale ale organizațiilor extremiste din Ungaria - cum este Jobik -, este altceva. Aici putem întreba MAI și Ministerul Public cum acționează, pentru prevenirea ameninănțărilor. Fiind, în același timp vorba și despre o amenințare externă, ne putem adresa MAE și Președintelui României.

Hai să lăsăm SRI să își facă treaba iar noi să ne adresăm celor care trebuie, potrivit legii, să ne răspundă la întrebări. Îi plătim și pentru asta.