Practica judiciară curentă: se ia un om și se construiește un dosar penal.

Aseară, târziu, am stat pe Realitatea Tv. La emisiunea lui Ion M. Ioniță au fost față în față două juriste, cu experiență în activitatea de acuzator public, procuror. Monica Macovei și Norica Nicolai.

De fapt, au fost față în față două concepții despre cum se face dreptul. În esență, așa cum a fost exprimat de Norica Nicolai, dreptul acum se face într-un sistem ce încalcă drepturile și libertățile civile: se ia un om și se construiește un dosar penal pe baza ascultărilor telefonice și a interceptării corespondenței, a construirii unor probe false. Mai mult, Norica Nicolai aduce și exemplul cazului „caltaboșul”, unde Remeș a fost condamnat pe probe false. În dispreț profund față de adevăr, față de drepturile și libertățile civile, Monica Macovei (cu satisfacție) afirma că instanța a admis probele și a condamnat și „punctum”. Da, dar inspecția judiciară a CSM care a fost investită să examineze probele procurorilor a constat, post factum, că procurorii au falsificat principala probă a dosarului, cea cu înregistrarea ambientală, cea care a permis instanței să „constate” că „se știe” că infractorii disimulează probele ! Este mai mult decât evident că acest dosar nu este singurul construit astfel. Afirm, eu ca cetățean, că am mari îndoieli asupra unor dosare ce îl privesc pe Adrian Năstase sau Gigi Becali, plus oamenii care au fost condamnați în cazurile lor (pierderi colaterale !).

Monica Macovei a tot ținut-o langa-balanga cu necesitatea interceptărilor. Prin telefon a fost prezent și Predoiu, fostul ministru ce a coordonat acțiunea de realizare a codurilor, motiv pentru care a fost păstrat din guvernarea Tăriceanu în guvernările Boc, cele fără număr.

Fără a nega necesitatea corecturilor pe coduri acolo unde practica judiciară va arăta sau se poate deduce de pe acuma că se va îngreuia munca practicienilor, Norica Nicolai a insistat pe unul din principiile pe care noile coduri le asigură: se pornește de la o faptă și caută autorul și nu de la un om și i se construiesc faptele penale.

Moda interceptărilor ajunsă pe înaltele culmi ale perfecțiunii „juridice” trebuie coborâtă acolo unde îi este locul. Ca mijloc cu ajutorul căruia să se susțină în instanță probatoriul, fără însă a fi singurul mijloc de probă. Interceptările nu trebuie să depășească nivelul garanțiilor că autorul este cel cunoscut și că fie a lucrat singur fie are complici.

Până la urmă, Monica Macovei a acceptat și punctul de vedere al unor practicieni, judecători și nu numai, că pe timpul urmăririi penale în rem procurorul va avea posibilitatea să ceară supravegherea tehnică pentru 1, 2, 3 persoane până va avea garanția, prin intermediul altor probe că o anume persoană este autorul faptei, persoană ce va deveni suspectul și, mai târziu, învinuitul.

Atunci, dacă ea a recunoscut că știe de procedură, de ce a mai făcut circ ? Simplu. Pentru că ea a dorit, cu disperare, să se revină la metoda criticată ferm de Norica Nicolai. Metodă la care Norica Nicolai a venit și cu un exemplu de la CEDO unde s-a constat că în Letonia (parcă) s-a procedat ca în România. S-a plecat de la o persoană și s-a construit un dosar penal pentru a fi condamnată. CEDO a considerat indamisibil faptul ca statul să provoace săvârșirea unei fapte penale de către o persoană ca apoi să aibă un motiv să o condamne !

Liderul europarlamentarilor PNL, Norica Nicolai, a fost deosebită aseară. Chiar dacă Monica Macovei avea un exces de limbariță pentru a acoperi discursul lui Nicolai nu a putut face față. Au fost două discursuri politice cu tema dreptul penal în care Monica Macovei a ieșit șifonată.