Avem guvern. Cu proceduri neconstituționale, ca urmare a unei negocieri politice de tip mafiot.

Înainte de a mă lăsa impresionat de articolele scrise de alții, trebuie să scriu cam ce cred eu că s-a întâmplat.

Ieri, Băsescu a ajuns la concluzia că poziția lui față de forța politică construită de PSD și UDMR este mai slabă așa că a convenit la o nouă tâlhărie. Să încheie o convenție mafiotă cu Ponta. Ca să se salveze în fața electoratului băsescian, Băsescu anunță că Ponta va prezenta, prin angajarea răspunderii de către noul guvern în Parlament, un nou program de guvernare astfel că investirea noului guvern să capete nuanță de constituționalitate. Ponta spune ca Băsescu în prima fază ca mai apoi să afirme, după ce și-a văzut sacii în căruță, că el va prezenta Parlamentului același program cu unele corecturi.

O primă observație. Băsescu se substituie Curții Constituționale în soluționarea unei cauze de neconstituționalitate. Fiind o cerere adresată CCR de către un grup de peste 50 de parlamentari, orice acțiune administrativă în cauză trebuia oprită. Prin acțiunea lui de ieri, Băsescu dă o soluție în cauză peste capul CCR, o încălcare flagrantă a principiului de drept potrivit căruia până la soluționarea unei cauze de natură juridică, părțile se opresc din acțiune. Ei bine, Băsescu este una dintre părțile care trebuiau să se abțină de la a face ceva ce nu este clarificat. Nu era nici o grabă. Guvernul Ponta II avea interimari care puteau activa încă 3-4 zile fără nici o problemă la ministerele unde erau arondați.

Sunt convins că Băsescu și Ponta au „oamenii lor” la CCR, printre judecători sau persoane care au acces la ședințele de analiză a cererii de constatare a constituționalității. Ieri, de dimineață, judecătorii curții au luat la interpretat cererea PDL. După câteva ore, au ajuns probabil la o concluzie. Comună. Probabil, fiecare parte interesată a comunicat „stăpânului” care ar fi soluția de compromis. Având informația la îndemână, Băsescu și Ponta au trecut la negocieri directe. Faptul că Băsescu a acceptat investirea miniștrilor și Ponta a acceptat să „prezinte unele corecturi pe programul existent” îmi dă senzația că CCR va decide că noul guvern trebuie să aibă programul lui. Referirea lui Ponta la art. 114 din Constituție ne arată că este vorba despre un nou program și nu de un program corectat. Numai că Băsescu trebuia să aștepte decizia CCR și să constate că aprobarea guvernului în Parlament fără aprobarea și a programului de guvernare nu a fost constituțională așa că procedura trebuia refăcută. Nu a așteptat, iar gestul lui este unul pur și simplu neconstituțional.

De aici reies și alte considerente. Din moment ce CCR va decide că guvernul trebuie să aibă un nou program, în considerarea noii structuri politice a guvernului și a noii majorități parlamentare - ideea desprinsă tocmai din aranjamentul dintre Băsescu și Ponta -, înseamnă că am asistat la investire a unui nou guvern, de fapt. Înseamnă că Băsescu a acceptat, forțat, nominalizarea lui Ponta pentru formarea unui nou guvern. Faptul că Băsescu a acceptat încălcarea Constituției și a abuzurilor constituționale săvârșite de Victor Ponta la formarea și investirea noului guvern este de o gravitate fără precedent.

S-a instituit o procedură peste prevederile constituționale. Scriam zilele trecute că practic, Constituția permite o situație extremă. Un premier își poate scoate de la guvernare propriul partid dacă își formează o altă majoritate. După cum au acționat Băsescu și Ponta acum, după cum se deduce că va judeca CCR, înseamnă că la această premieră de investire a unui nou guvern urmează să asistăm și la premiera în care, de exemplu Ponta, își formează o nouă majoritate cu ajutorul altor formațiuni politice din Parlament, scoate PSD de la guvernare, se duce în fața Parlamentului cu noii miniștri și un program de guvernare în care schimbă niște cuvinte, este votat iar Președintele îi investește miniștrii fără nici un fel de jenă. Astfel, anulăm parte din scopul alegerilor legislative. Cel care pune mâna pe funcția de prim-ministru are libertatea să facă câte guverne vrea, cu cine vrea, când vrea. Este practic o confiscare a puterii politice de către o persoană sau un grup de persoane în interes privat. De aici la dictatură nu este mult.

Este evident, din ce în ce mai mult, că avem nevoie fie de o Constituție sever amendată fie de o nouă Constituție. Astfel de situații trebuiesc tratate cu mai mult discernământ și normate astfel încât calea spre dictatură să fie oprită. Orice guvern care își schimbă coloratura politică trebuie demis. De drept. Ruperea unei alianțe de guvernare trebuie să ducă, obligatoriu, la demiterea guvernului în funcțiune. Este mai aproape de spiritul democratic decât ce au făcut acum Băsescu și Ponta.

Astăzi, asistăm practic la predarea unei ștafete. Băsescu i-a predat lui Ponta puterea în interiorul unei dictaturi personale. Cu acest precedent de formare și numire a unui guvern nu vom mai avea siguranța zilei de mâine.