Formarea Guvernului Ponta III este un conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice.

Denunțarea protocolului USL, în urma deciziei Delegației Permanente a PNL și retragerea de la guvernare a PNL a născut un conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice. Între Președintele României și Guvern pe de o parte și, probabil mîine după ce Parlamentul va da votul de investitură Guvernului Ponta III, între Președintele României și Parlament.

Președintele României „veghează la respectarea prevederilor Constituției și la buna funcționare a instituțiilor publice”, se arată în art. 80 alin. (2) din Constituție.

Suntem în fața unei disfuncții majore în funcționarea Guvernului. Guvernul nu mai are identitatea politică principală cu care a fost investit. Nu mai este Guvernul partidului care are majoritatea absolută în Parlament (sau a formațiunii politice similare !), pentru că acest partid/formațiune politică s-a desființat.

Ce încearcă să facă Victor Ponta și PSD alături de aliații lor este o confiscare a puterii politice prin specularea abuzivă a unei singure prevederi din Constituție, cea a instituției remanierii de la art. 85 alin. (3).

Investirea Curții Constituționale cu soluționarea conflictului juridic de natură constituțională, arătat mai sus, este prevăzută la art. 146 lit. e) din Constituție iar competența cererii este dată Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistarturii.

Este de reținut că investirea primului-ministru nu se face pe persoană fizică ci ca reprezentant al unei formațiuni politice ! Ca atare, nu sunt aplicabile prevederile constituționale la care au aplicat Victor Ponta și susținătorii lui. Pentru că aceștia încalcă pur și simplu litera constituției. Scripta manet: art. 103 alin. (1) spune că „Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament”, deci un candidat politic, un reprezentant politic și nu o anume persoană fizică. Reprezentantul politic trebuie să obțină sprijinul parlamentar pentru ca guvernul și programul de guvernare pe care îl prezintă Parlamentului să îi aducă aprobarea Parlamentului. Este evident că dispărând formațiunea politică care a dat candidatul acesta nu mai are dreptul de a forma și conduce guvernul.

Victor Ponta nu schimbă doar structura politică a guvernului ci schimbă, fundamental și programul de guvernare. Nu poate pretinde că rămâne cu același program pentru că acel program nu mai este al lui ! Acel program este al USL. Dispărând USL, programul devine nul de drept. Poate să preia prevederi ale programului însă nu mai poate pretinde că este programul USL. Mai mult, prin aducerea UDMR la guvernare, Victor Ponta încalcă grav angajamentele față de electoratul care l-a dus în Parlament.

Traian Băsescu are obligația constituțională să ceară Curții Constituționale soluționarea acestui conflict juridic de natură constituțională. Este o schimbare de identitate politică care poate fi acoperită doar prin reluarea procedurii constituționale de formare a unui nou guvern.

Pe de altă parte, s-a ivit și o altă problemă constituțională. Existența în funcții și demnități publice a unor cetățeni străini ! Pentru că dubla cetățenie asta ne spune. Prevederile art. 16 alin. (3) privind egalitatea în drepturi are o excepție clară: funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate doar de către cetățenii români. Este o problemă de siguranță națională. Un cetățean care a jurat fidelitate și altui stat nu mai poate fi o garanție rezonabilă pentru fidelitatea față de statul român. Mai ales în funcții și demnități publice. Aici este vorba nu doar despre membrii UDMR. Ci și a altor persoane cu cetățenii duble. Etnici evrei, ruși, germani, sârbi, bulgari etc.

Și pentru că tot suntem la problema asta, ar trebui să lămurim și legalitatea formării unor partide politice române de către cetățeni ai altor state. UDMR are mulți politicieni cu cetățenie maghiară. Astfel că ei, având cetățenia română prin naștere (drept natural), au ales, la maturitate, cu conștiința deplină, o altă cetățenie, cetățenia altui stat pentru care au depus jurământ de credință ! Având această evoluție în timp a identității alese de către politicienii români de etnie maghiară și urmărind evoluția în timp a unor astfel de comportamente putem ajunge la concluzia corectă că aceștia se consideră, de fapt, cetățeni ai statului maghiar, stat pe care îl slujesc cu fidelitate jurând strâmb credință statului român când ajung în funcții și demnități publice pentru a obține beneficii pentru statul a cărui cetățenie au cerut-o.

Este cazul ca onorata Curte Constituțională să aducă clarificări acestor prevederi constituționale.

Dacă Traian Băsescu nu face aceste cereri CCR, le poate face președintele Senatului, Crin Antonescu sau chiar președintele CSM. Nu cred că cei din PSD au interesul să facă această cerere. Nu le folosește. Nu au ei treabă cu democrația.

Treaba asta cu cetățenia este foarte serioasă. Nu m-ar surprinde să aflu că avem judecători, procurori, notari sau alte funcții publice ocupate de cetățeni maghiari sau mai știu ce altă cetățenie. Ar fi o invazie maghiară, o ocupare a statului român de către statul maghiar prin specularea unei interpretări defectuase a legii. Ar fi cumplit.