Nevoia de adversar, de competitor devine imperioasă. PNL a ales bine. Adversarul este PSD !

Scena politică românească s-a schimbat. Alianța politică dintre PNL și PSD, plus anexele, sub forma USL a dezechilibrat sever un adversar redutabil la un moment dat, PDL, partidul prezidențial, partidul stat care a acaparat toată puterea în România: Guvern, Parlament, Președinție, Curtea Constituțională, Justiția (prin CSM și Ministerul Public), serviciile speciale etc. Formarea USL a fost absolut necesară pentru că altfel, PDL s-ar fi consolidat și mai mult iar pericolul de a reveni la o formă a dictaturii comuniste acum sub patronajul unui alt sinistru neocomunist, Traian Băsescu, era mare.

Aflat în opoziție, USL a adunat simpatia populară. Parlamentarii oportuniști aflați în slujba PDL au simțit că viitorul nu mai este al PDL și al aliaților lui așa că au așteptat momentul în care să treacă în „barca” viitoarei puteri. Așa a fost posibilă reușita moțiunii de cenzură care a demis cabinetul Ungureanu după aproape 2 luni de guvernare. De atunci a început prăbușirea PDL, de atunci Traian Băsescu a simțit că trebuie să facă un pas înapoi și să ia o pauză pentru a putea fie revigora PDL, fie a forma o altă formațiune politică care să preia electoratul PDL, atât cât va rămâne și să se pregătească de noi confruntări în perspectiva anului 2016. De aceea, Băsescu l-a desemnat pentru funcția de premier pe Victor Ponta, propunerea USL. În anul 2012, în România nu a mai fost o luptă politică la urne, în adevăratul sens al cuvântului, ci a fost o ocupație din partea USL a teritoriului politic al PDL. La alegerile locale și la parlamentare acest lucru a fost evident. Doar imperfecțiunile legii au permis ca în Parlament să ajungă alți parlamentari decât cei ai USL și UDMR. PDL și PP-DD nu ar fi avut cum intra în Parlament.

În Parlament s-a purtat un simulacru de bătălie politică. Între timp, PDL și-a continuat declinul. Congresul PDL a dat câștig de cauză rațiunii politice a celor care își doreau revenirea la PD. Traian Băsescu nu a suportat alegerea așa că a înființat PMP. Practic, Traian Băsescu a distrus opoziția la USL din interior. A sperat că USL nu se va rupe astfel că el va putea să crească, exponențial, adresându-se tuturor celor care sunt împotriva PSD, PC și UNPR. A greșit.

Dezechilibrul scenei politice a dat aripi PSD care ajuns să își facă calcule de putere excluzând PNL, principalul partener. PSD a dorit să profite de inexistența unui adversar politic pentru a se extinde și a acumula un teritoriu politic care să îl ajute să treacă de pragul de 34-35% cu care era cotat, un prag limită pentru PSD, un prag în scădere pe măsură ce populația se schimbă, evoluează. PSD a devenit agresiv, foarte agresiv având în vedere faptul că are la dispoziție puterea primului-ministru, o majoritate cârpită în Parlament și complicitatea lui Traian Băsescu. Un Traian Băsescu interesat, disperat chiar, ca USL să rămână în mentalitatea colectivă ca o singură forță politică. Băsescu avea nevoie de o astfel de percepție a opiniei publice pentru a-și putea forma propria putere politică care să se adreseze electoratului care se consideră de dreapta. Victor Ponta și PSD fac tot ce pot pentru ca această strategie să aibă, până la urmă, succes. Pentru că este singura strategie prin care PSD poate rămâne cea mai mare forță politică un timp mai îndelungat, cel puțin până când Traian Băsescu stabilizează PMP care ar fi devenit astfel a doua forță politică a țării.

Și pentru PSD și pentru Traian Băsescu era necesar ca PNL să se complacă în postura de „partid la putere în USL”. Ar fi fost necesar, pentru PSD și PMP-ul băsescian, ca PNL să fi candidat la europarlamentare pe listele USL. Astfel, PNL își pierdea identitatea politică în fața populației, în fața alegătorilor, pentru că în campania electorală USL ar fi fost catalogat ca „stânga” politică iar PMP-ul băsescian ca „dreapta” politică. Ultimele evenimente politice ne arată că Băsescu și PMP au pregătit un astfel de scenariu, canibalizarea PDL fiind deosebit de avansată. Liderii de forță ai PDL s-au înscris în Fundația Mișcarea Populară, fundația care are rolul de a aduna viitorii pmpiști. Abia înființat, PMP a depus la BEC liste însumând peste 300 mii de simpatizanți, mai mult decât a putut aduna PDL !

Destrămarea USL prin plecarea PNL de la guvernare și trecerea în opoziție i-a prins pe picior greșit pe coabitanții Băsescu - Ponta. PSD, prin Ponta și alții, au rămas cu placa „împotriva lui Traian Băsescu și a regimului lui”. Băsescu și ai lui, copiați de Blaga și ai lui, au rămas cu „împotriva USL și a PSD”. Este evident că celebrii, deja, coabitanți Băsescu - Ponta, au conlucrat pentru a forma o scenă politică românească formată doar din 2 (doi) actori politici majori: PSD și PMP. Cu puțină atenție, vom observa că denumirile celor două partide reflectă puterile din Parlamentul European. Socialiștii și popularii.

Trecerea PNL în opoziție a rupt legăturile de coabitare. Practic, coabitarea Băsescu - Ponta a pierdut o componentă majoră: destrămarea PNL. Eu înclin să cred că a fost chiar obiectivul principal al coabitării. O destrămare gândită de coabitanți în folosul ambilor. O parte dintre liberali să ajungă în PSD, pentru asta au „apelat” la Tăriceanu, o altă parte să ajungă la PMP. Separarea PNL de PSD a oprit „exodul”. Plecările de până acum dar și altele care vor urma nu sunt semnificative.

PNL era în pericol să dispară ca partid dacă ar mai fi continuat să rămână în USL, o alianță condusă pe față de PSD și Victor Ponta și din umbră de Traian Băsescu. Dacă PSD nu ar fi încheiat înțelegerile cu Traian Băsescu, USL ar fi evoluat prin recunoașterea identității politice a celor doi parteneri și despărțirea la momentul la care obiectivele USL ar fi fost îndeplinite. PSD însă, nu a dorit ca adversarul politic să fie PNL. Cristoiu spunea că PSD a dorit să țină într-o „îmbrățișare mortală” PNL pentru a-l acapara, a-l sufoca. Dacă PSD ar fi reușit să ducă la capăt planul convenit cu Traian Băsescu, PNL ar fi devenit istorie.

Acum, după mai multe analize, putem spune că PNL ar fi trebuit să plece mai devreme din USL. Istoria este cinică uneori. Crin Antonescu a primit pactul de coabitare să își spună punctul de vedere având niște motivări plauzibile dar puțin credibile din moment ce puterea parlamentară, uriașă a USL, permitea sancționarea lui Traian Băsescu în cazul în care s-ar fi opus nominalizării candidatului USL la conducerea guvernului. Mai mult, Crin Antonescu a fost la Cotroceni la semnarea actului care a cimentat înțelegerea de culise a PSD cu Traian Băsescu pentru desființarea PNL ! Dubiul imens din spatele acestei „înțelegeri” oculte a oprit pe Crin Antonescu să semneze, să se angajeze ca lider al PNL să participe la distrugerea propriului partid. Da, acum, după analize și analize putem spune că USL trebuia rupt atunci. Pentru că atunci PSD nu ar fi avut cum forma o majoritate parlamentară, atunci se puteau forma alte alianțe politice care să fi sancționat mârșăvia PSD și a lui Traian Băsescu. Dorința de a respecta un angajament a oprit PNL de la acțiunea cea mai logică, politic.

PNL ar fi trebuit să rupă USL în toamna anului trecut. Atunci când PSD a decis să lucreze în forță, după ce întreg anul 2013 a fost caracterizat printr-o permanentă tatonare a rezistenței PNL la acțiuni agresive ale „partenerului” de coaliție, prin acțiuni politice și administrative comune ale PSD și Traian Băsescu. Spunea Crin Antonescu de „coincidențele” care se manifestă în domeniul Justiției, în unele acțiuni guvernamentale care se pupă cu obiectivele declarate ale lui Traian Băsescu etc. Împărțirea „procurorilor” în sistemul „unul mie, unul ție” între Traian Băsescu și Victor Ponta a fost mai mult decât edificator. Opoziția PNL a fost clară însă insuficientă. Tot coincidențe putem considera acum și faptul că deși s-au făcut controale asupra modului în care au gestionat țara guvernanții băsescieni nici o acțiune penală nu a fost începută. Tot coincidență este și faptul că PNL este partidul cu cele mai multe acțiuni declanșate de procurori asupra membrilor săi. Unele pe drept altele pe nedrept. Foștii miniștri băsescieni sunt acum la PMP, activi, fără griji iar Ponta nu are nimic de comentat. Păi cum să aibă din moment ce are pact de coabitare cu Traian Băsescu ?

Până la urmă, PNL a ajuns la concluzia că nu se mai poate. Ce este prea mult, este prea mult. Înlocuirea miniștrilor liberali a fost privită diferit de coabitanți. Traian Băsescu a văzut mutarea ca bună, în ideea că PSD va fi cumva ținut sub control de PNL astfel încât guvernarea nu se va întoarce la momentele de pe timpul lui Adrian Năstase. PSD nu a fost de acord. Klaus Josannis în guvern era o piedică. În plus, plecarea miniștrilor favorabili PSD bloca aplicarea programului ocult al PSD în domeniul economiei și finanțelor publice care nu prevedea liberalizarea economiei, scăderea taxelor și impozitelor, încurajarea investitorilor privați etc. PNL a trebuit să plece. A fost forțat să plece. Plecarea însă i-a prins descoperiți pe cei din PSD și a nemulțumit pe Traian Băsescu. La formarea noului guvern, Ponta III, s-au văzut contrele dintre PSD și Traian Băsescu. Motivul a fost clar, azi, nu ieri. Traian Băsescu a vrut să sancționeze PSD că nu a ținut PNL în USL și la guvernare și a pus astfel în pericol proiectul lui cu PMP. PSD, la rându lui, a crezut în „zvonistica” de pe holurile Parlamentului și de prin județe. PNL este pe ducă dacă pleacă din USL iar Crin Antonescu va pierde șefia partidului, Tăriceanu fiind cotat ca principalul înlocuitor. Tăriceanu, „opozantul de dreapta” din PNL la politicile PSD/USL a făcut pasul. A crezut în zvonistică și în vorbele mieroase ale pamblicarului politic Ilie Sârbu și a părăsit PNL. Era așa de convins că va fi urmat de „liberalii sătui de Antonescu” încât a clamat, cu tupeu, la toate televiziunile la care a fost invitat că va forma un alt partid liberal care va rămâne alături de PSD pentru a reforma USL. Ideea de fapt, cea inițială, era că liberalii vor forța un congres în termen scurt și vor debarca pe Crin Antonescu în favoarea lui Tăriceanu înainte ca ruperea USL să fie oficializată.

Intrat în opoziție, PNL a trebuit să își numească adversarul. Dacă vrei să fii mare, dacă vrei să fii puternic, îți alegi ca adversar pe cel mai puternic opozant politic. Acesta este PSD. Declararea PSD ca adversar politic este cel mai înțelept act politic săvârșit de PNL de la ruperea USL. Odată cu declararea PSD ca adversar politic trebuie acționat pentru a arăta populației murdăria înțelegerilor oculte ale lui Victor Ponta și PSD cu Traian Băsescu și PMP. Liberalii au în față un adversar clar conturat: FSN în cele două componente majore, PSD și PMP. PMP care este, fără doar și poate, urmașul PDL, partid aflat în cădere accelerată. Chiar dacă azi PMP este o anexă la PSD, el este totuși parte a adversarului politic al PNL prin faptul că prin Traian Băsescu este partidul care a lucrat, pe ascuns, împreună cu PSD pentru distrugerea PNL. Acesta este adevărul.

Lovind în PSD, PNL va lovi în PMP și Traian Băsescu. Nu este nevoie ca PNL să declare PMP ca adversar politic, pentru că PMP în sine este doar o căpușă politică. Scăderea PSD va duce la prăbușirea lui Traian Băsescu și a PMP. PNL nu trebuie să se îngrijească de celelalte formațiuni politice care se declară „de dreapta”, acestea fiind încercări nereușite ale lui Traian Băsescu de a avea un partid al lui. Inclusiv PNȚ-CD Pavelescu, acum întărit cu liberalii plecați după Chiliman și Moisescu.

PNL trebuie să se adreseze populației. Să deschidă ușile organizațiilor PNL locale și să invite oamenii să devină membri ai partidului sau să îi acorde simpatia, să își trimită membrii să promoveze ideile PNL despre societatea românească, să le spună celor care nu știu că PNL este partidul care a fost întotdeauna, de-a lungul istoriei, la cârma României când s-au realizat toate unirile care au format România de azi, că acele uniri au fost posibile datorită punerii în aplicare prin actul de guvernare a ideilor liberale, să le vorbească românilor de naționalismul pozitiv, cel care ține o națiune trează și doritoare de progres, să le spună românilor ce a însemnat socialismul și cine sunt urmașii socialismului de până în 1989, să le spună românilor că ei nu au dreptul doar la „100 lei în plus la salariu sau pensie” din partea socialiștilor din PSD și PMP-ul lui Traian Băsescu, pentru că nici cei din PSD și nici oamenii lui Băsescu nu au acest drept, nu dau acești bani din buzunarul lor ci sunt drepturile lor, ale românilor care produc sau participă din funcțiile publice la acea producție pe care stă țara. Trebuie ca PNL să le explice românilor că și cei din PSD și Traian Băsescu dar și cei din PMP-ul de azi sunt guvernanții care în 2009, în primul guvern Boc, au planificat dezastrul economic și social din România din anii 2009-2011.

PNL are de făcut un mare efort. Avem o mare șansă. Uriașă. Putem scoate PSD din cărțile puterii, pe de o parte, prin fixarea lui la limita unui 30% maxim, putem curăța clasa politică de „ploșnițele oportuniste” care vor să ocupe spațiul politic de dreapta și putem trimite la pensie pe cel mai nociv politician român de după Nicolae Ceaușescu, pe Traian Băsescu. Avem această șansă pentru că avem istorie, avem experiență, avem realizări ca partid politic și în special prin membrii PNL care au activat atât pe plan intern cât și la nivelul Parlamentului European, avem aceste șanse pentru că avem un curent favorabil în Europa împotriva socialismului, pe de o parte dar și împotriva creștin-democrației/ popularilor dictatoriali pe de altă parte. Avem șansa pentru că liberalismul se opune extremismului iar în țările unde există liberali, mai de stânga sau mai de dreapta, dar tot la centru, liberalii câștigă dacă nu au fost în cârdășie cu popularii sau socialiștii. Avem șanse uriașe și trebuie să facem efortul de a le permite să se manifeste.