Războaiele începutului de secol au fost deja angajate și motivate de Rusia.

Agerpres. Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a anunțat războiul : „Dacă interesele noastre, interesele noastre legitime, interesele rușilor sunt atacate direct, cum s-a întâmplat de exemplu în Osetia de Sud, eu nu văd altă cale decât de a răspunde în conformitate cu dreptul internațional”. Care este acela ? Dreptul internațional public, așa cum a fost convenit până acum sub egida ONU, vorbește despre interesele legitime ale unui stat în interiorul granițelor acelui stat, nu în afara granițelor acestuia. Ce face Rusia acum este tocmai opusul principiilor de drept internațional.

Formularea lui Lavrov pune sub semnul întrebării integritatea teritorială și suveranitatea tuturor statelor care au etnici ruși. Rusia extinde interesele sale de stat la nivelul tuturor etnicilor ruși trăitori între hotarele altor state. Astfel că Rusia se declară ca fiind „reprezentantul legitim” al etnicilor ruși în fața autorităților statelor în care trăiesc. Cum etnici ruși se află mai peste tot, este evident că Rusia va interveni în politica internă a statelor în care aceștia trăiesc pentru a-și promova interesele de stat. Osetia a fost luată de la Georgia tocmai cu o astfel de motivare.

Modelul rus a fost preluat de Ungaria. Budapesta are exact același discurs cu privire la etnicii maghiari trăitori în statele vecine. Ungaria nu are forța militară a Rusiei pentru a interveni cu tancurile peste frontierele României, Slovaciei sau Serbiei însă se folosește de regimurile democratice din aceste state și de sprijinul pe care îl primește pe plan internațional din partea Rusiei, Germaniei, Austriei, Finlandei, Croației și SUA pentru a crea destrămarea acestor state sub o formă sau alta pentru obținerea „independenței teritoriale pe criterii etnice”.

Este evident că Rusia tratează problema statalității Ucrainei ca pe o problemă a statului rus. Practic, Rusia nu vrea să recunoască independența Ucrainei. Dirijismul sancționator al Rusiei față de Ucraina și atitudinea ostilă față de intervenția externă în favoarea respectării independenței, integrității teritoriale și suveranității Ucrainei mă face să cred că ne apropiem cu pași repezi de o formă de conflict militar care va instaura „o cortină de fier” pentru încă o jumătate de secol.

Nu pot să nu mă gândesc și la Uniunea Europeană. UE este pe cale să se rupă. NATO este în aceeași situație. Statele europene dezvoltate sunt „corupte” din cauza „bunăstării” de care au avut parte ca urmare a păcii de după al doilea război mondial. Un eventual conflict cu Rusia al unor state ale UE și NATO le va reduce semnificativ nivelul de bunăstare, unele dintre „statele europene puternice” vor pierde enorm, pur și simplu se vor prăbuși economic și social. În statele membre ale UE se aud voci din ce în ce mai puternice care sprijină pe față Rusia. În primul rând sunt partidele extremiste, de orientare fascistă sau iredentiste apoi sunt socialiștii germani. Lângă noi avem Ungaria cu Jobbik, la sud sunt bulgarii care ascund colaborările lor cu rușii, sârbii au și ei niște relații serioase cu rușii. Nu cred că Ungaria, Bulgaria, Germania și Austria vor fi de acord cu sancțiuni împotriva Rusiei dacă va proceda în Ucraina așa cum a procedat în Osetia de Sud. Nu cred că aceste state vor participa la acțiunile militare ale NATO pentru apărarea flancului estic al alianței. Nu este exclus ca lor să li se alăture finlandezii.

Imaginea de mai sus va fi completată pe plan intern, în România cel puțin, cu presiuni ale Ungariei pentru formarea „statului secuiesc, autonom și independent”, la care pot reveni bulgarii cu pretenții asupra Dobrogei etc.

Dreptul public internațional convenit până în prezent este făcut praf și pulbere de Rusia și aliații ei europeni membri NATO și UE. Viitorul nu se arată prea liniștit. Rușii au refuzat să continue convenția europeană pentru dezarmare convențională. Ei bine, se pare că va trebui să ne gândim foarte serios, ca națiune, la o altă politică privind apărarea națională. Să revenim la serviciul militar obligatoriu, la cercetarea științifică și industria pentru înarmare, să ne realizăm independența strategică. Să ne creem în țară necesarul de muniție și tehnică cu care să fim capabili să ne opunem oricărei intervenții ale vecinilor noștri. Aceste zile vin să reconfirme vechea zicală: cel mai bun vecin al României este Marea Neagră.