Sunt de acord cu el aici. Sancțiunea complementară este complet aiurea. Este un abuz. Susțin acest lucru indiferent ce vor susține sau afirma alții. Indiferent de ce vor susține unele instanțe de judecată. Pentru că incompatibilitatea este doar o stare socială, are scopul de a împiedica o persoană să ocupe două funcții sociale în același timp pentru a preveni, de exemplu, comiterea unor acte și fapte de abuz. Din moment ce din funcția de senator nu poți comite un act legislativ, de unul singur, în favoarea unui teatru (cazul lui Mircea Diaconu), nu există nici posibilitatea comiterii unui abuz. Pe de altă parte, sunt împotriva definirii ca incompatibile a unor funcții publice cu cea deputat sau senator, consilier local sau județean. Dimpotrivă, consider că în Parlament dar și în consiliile județene sau locale trebuie să ajungă persoane care pot activa și în viața societății, pe funcții publice sau private, astfel că activitatea de legiuitor să se împletească cu activitatea socială, respectiva persoană ducând în procesul de legiferare interesele celor care lucrează în acel domeniu de activitate.
Candidatura i-a fost respinsă. Era de așteptat. Constat că judecătorii de la BEC au refuzat să facă interpretarea legii corect. Consider că erau obligați să o facă, pentru rostul lor acolo este tocmai de a citi legea și a-i da o interpretare în sensul aplicării ei. Au ales a doua cale. Calea contestării deciziei lor la Tribunalul București iar în cazul în care Tribunalul menține decizia BEC, contestarea să meargă în apel la Curtea de Apel București.
Să revin la celebrul art. 25 din Legea 176/2010, cea cu incompatibilitățile. Este vorba despre alin. (2) care stabilește existența a două stări. Una a funcționarului numit și alta a demnitarului ales.
„(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate”.
Prima stare este specificată în formularea „Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate”. A doua stare este precizată în formularea „Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă”.
La prima categorie de persoane, legea prevede o interdicție generală de a ocupa o funcție publică sau o demnitate publică numită cu excepția celor electorale, deci nu îi este interzisă candidatura și participarea la alegeri. Pentru orice funcție sau demnitate publică eligibilă. O sancțiune există iar sancțiunea complementară nu își mai are rostul. Sancțiunea complementară este ca un act de răzbunare „colectiv”. Este practic un caz de dublă sancționare. Dacă incompatibilitatea sau conflictul de interese s-ar fi materializat într-o faptă penală, funcția sau demnitatea publică fiind folosite pentru favorizarea persoanei în comiterea de infracțiuni atunci da, pot avea o interdicție complementară de a mai ocupa acea poziție timp de un număr de ani pentru a nu îi mai da ocazia comiterii altor infracțiuni după ispășirea pedepsei principale. Culmea este că sancțiunea complementară a interdicției de a mai ocupa funcția sau demnitatea publică este anulată, potrivit legii, în cazul în care candidează pentru un loc eligibil !
La persoanele care au ocupat o funcție sau demnitate eligibilă apare interdicția de a mai ocupa aceeași funcție de la încetarea mandatului (atenție ! De la încetarea mandatului !) sau de la constatarea stării de incompatibilitate (administrativă sau judecătorească).
Dacă Mircea Diaconu a fost sincer în declarațiile anterioare, va contesta decizia BEC pentru a merge la Tribunal. Acolo va putea, având un avocat competent, să motiveze și să arate cum este interpretată legea în mod corect. Va putea introduce și o acțiune, pe timpul procesului, de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 în ipoteza sa, având ca motivare tocmai interpretarea ANI și a BEC a prevederilor acestui articol. Dacă Justiția din România are ochelari de cal, atunci va putea merge la CEDO cu mult succes.
De la primele ieșiri publice la Antena 3 ale lui Mircea Diaconu asta am înțeles că vrea să facă. Tot acolo a precizat că și-a dat demisia din PNL tocmai pentru a putea acționa în acest sens, alegerile europarlamentare fiind un foarte bun prilej pentru a duce problema interpretării art. 25 în fața instanței de judecată. Este evident că altfel o altă acțiune făcută fără „scop”, în afara existenței unor alegeri, ar fi fost respinsă de instanță. Asta am înțeles eu de la Mircea Diaconu și mă aștept să acționeze în acest sens.
Acțiunea lui este în beneficiul tuturor cetățenilor români. Nu este o vorbă mare. Este o realitate. Legea 176/2010 este în sine o sumă de abuzuri, la care se adaugă interpretarea abuzivă a ANI, a procurorilor și a unor judecători. Menținerea ei în vigoare fără nici o modificare de către partidele politice parlamentare aflate la putere ne arată că acele partide politice sunt mulțumite pentru că prin această lege își pot controla adversarii politici. Fiind la putere pot controla ANI, pot controla procurorii și pot influența judecătorii astfel că pot prin intermediul legii elimina adversarii politici potenți exact la momentul în care au nevoie. Constatarea stării de incompatibilitate se va face mereu și mereu la momentul la care sancțiunea complementară să fie în vigoare la alegeri sau pe timpul guvernării adversarilor politici. ICCJ a confirmat influența politică de curând, scoțând din starea de incompatibilitate pe Ecaterina Andronescu, rector al Politehnicii din București. Culmea este că directorul unui teatru public poate fi incompatibil cu funcția de senator iar un rector de universitate nu !
Este anormal. Eu consider că rectorii, decanii de facultăți, directorii de teatre (publice sau private) precum și alte funcții de interes public nu trebuie tratate ca „funcții publice de autoritate”. De acord că o funcție de „șef” al unei autorități publice în afara celei de ministru este incompatibilă. Mă refer doar la instituțiile publice cu competențe de autoritate într-un domeniu sau altul, independente de Guvern sau aflate în subordinea sau coordonarea Guvernului. Doar la acestea trebuie să se constate incompatibilitatea. Nu la directorii de teatru.
Nu am încredere în PSD, PDL, PMP sper însă că juriștii PNL să aibă sânge în instalații și să își propună să curețe această lege de neghină. O astfel de lege ne face de râs. Nu trăim într-o societate liberă, trăim într-o societate a bunului plac politic, o societate a abuzurilor. În loc să favorizeze viața socială, o astfel de lege o împiedică. Pe mâna unor persoane dominate de sentimente negative, o astfel de lege poate distruge o țară. Iar la ANI, la Ministerul Public și chiar la instanțele de judecată se află oameni care nu au nimic a face cu normalitatea.
Un abuz in linie si o dovada fie de imbecilitate fie de rea vointa. e suficient sa te uiti la originea acestui articol din legea de infintare ANI. Precizarea cu functia eligibila este in mod explicit in relatie cu art 369 al legii aleia unde sunt enumerate, la gramada, functii legate de incompatibilitate. Unele de excutie administrativa/economica si unele eligibile. Initial, dintre astea enumerate la art 39, erau eliminate DOAR ALEA ELIGIBILE prin interdictia enuntata de unde a aparut la inceput exceptia. Cu ordonanta nu stiu cat de modificare care a urmat, s-a introdus si restrangerea exceptiei, in sensul ca au zis hai sa nu mai candideze chiar pentru acelasi post daca tot ii dam voie sa candideze spre deosebire de ocuparea unei functii publice numite. E logic firul. Ce zice ANI acum si "justitia" in cor este de fapt o aberatie, o contorsionare a ;logicii pentru ca, in fapt, ei spun ca exceptia cu eligibilitatea de fapt nu se aplica niciodata. Atunci la ce mai faci exceptia !?? Daca era cum au zis ei, se interzicea de tot, spuneau din start, incompatibilul NU MAI POATE CANDIDA. Nu trebuie sa ai studii juridice ca sa vezi marsavia sau cretinismul extrem.
RăspundețiȘtergereE aceeasi fractura logica precum in cazul Costanda cu parcul Bordei cand nu i-au aprobat PUZ si instanta a condamnat primaria sa-i plateasca despagubiri. Cum adica !??? Deci ceva ce prin lege se decide prin vot de catre consiliu - Da sau Nu - adica aprobarea unei reglementari de urbanism este decretat de instanta ca e obligatoriu sa votezi cu "Da" ??? Tara de doua taxe (ma refer la TVA aplicat la acciza in cazul benzinei - taxa la taxa)
RăspundețiȘtergereAdrian,
RăspundețiȘtergereAi dreptate. Sunt norme în legi construite aiurea. Sunt complicate și de aici apar tâmpeniile.
În plus, cum este cazul cu Constanda, din moment ce primăria și consilierii au dreptul să refuze un PUZ, drept dat prin lege, este absurd ca o instanță de judecată să decidă altceva.
Am văzut niște seriale pe Discovery, despre dezvoltări imobiliare în localități engleze. Nimeni nu poate trece de hotărârile locale. Dacă vor să păstreze o tradiție arhitectonică locală, îți construiești casa folosind un proiect ce respectă tradiția. Vii cu alt proiect ești refuzat. Dacă s-a ajuns la limita locală a construcției de imobile, nu mai primești drept de construcție. Etc.
Nu normele sunt construite aiurea ci interpretarea lor este abuziva. Am vazut asta in mod repetat, la referendum si in multe alte ocazii. Vina este a formularii ambigue, e adevarat, care mizeaza pe buna credinta a justitiei in interpretare. Am sa scriu azi un articol pe tema asta ca prea sunt plin de spume. Mircea Diaconu ar trebui sa mearga in panzele albe, asta este un precedent periculos pentru Europa in general si nu poate fi lasat asa. Mai ales ca abuzul vine de la ANI care a fost constant mangaiata pe cap de oficialii necontrolabili ai comisiei europene.
RăspundețiȘtergere"necontrolabili" in sensul in care de fapt nu dau socoteala nimanui
RăspundețiȘtergereANI a sărit pragul. Din organ de constatare a devenit „acuzator public” iar prin unele acțiuni a devenit și „instanță de judecată”.
RăspundețiȘtergereÎnainte, treaba ANI era făcută de fiecare instituție în parte cu privire la personalul propriu. Sesizarea administrativă putea fi făcută de oricine, cum se întâmplă acum pentru personalul funcționăresc simplu iar dacă conducerea nu intervine se apelează la instanța de judecată.
ANI este o structură total aiurea. Eu sunt pentru desființarea ei.
Exista temeiul chiar in legea ANI, art 31 ca Giumbix sa fie urmarit penal pentru denunt calomnios. Am scris articolul cu argumentatia logica si juridica si astept comentarii si, de ce nu, propagarea in mediul liberal cu carnet de partid
RăspundețiȘtergereGiumbix a sesizat în numele instituției. Are în spate o hotărâre a ICCJ. Faptul că a interpretat „greșit” o normă de lege, nu este sancționatoriu, pentru asta există instanța de judecată care să corecteze interpretarea greșită a legii.
RăspundețiȘtergereGiumbix poate însă fi chemat mai târziu în fața instanței pentru declarațiile publice, mai ales cele de amenințare a judecătorilor BEC că va face plângeri penale împotriva lor dacă admit candidatura lui MD și calificarea ca infractori a celor care au semnat pentru el. Acțiunea trebuie făcută cu inteligență, pentru că finalitatea adunării candidaturilor a fost realizată iar BEC nu protestează.
Oricum, politic trebuie ca după ce instanțele de judecată vor da dreptate petenților, Giumbix trebuie adus în fața Parlamentului și înlocuit din funcție pentru comportament abuziv și ineficiență funcțională. Trebuie mai multă inteligență în astfel de demers pentru că o instanță de judecată nu va lua o decizie fără o probațiune serioasă și pertinentă.
Ba da, Giumbix trebuie atacat pentru ca articolul in speta se refera la plangerile facute cu rea credinta. Interpretarea pe care o da textului de lege si a condamnarii lui Diaconu de ICCJ nu poate fi decat de rea credinta pentru ca textul este foarte clar. Condamnarea pe care o invoca el nu il decade pe Diaconu din dreptul de a fi ales pentru ca nici n-avea cum sa o faca. Mai mult, pe o speta similara, Ecaterina Andronescu a fost declarata nevinovata de abeterea discipinara numita "incompatibilitate" asa ca, cu atat mai mult, n conditiile deciziei contradictorii a ICCJ pe fix aceeasi speta, a insista pe decaderea din dreptul fundamental de a fi ales prevazut de constitutie si lamurit in art. 53 este ceva ce trebuie sanctionat. Daca nu ar fi asa, articolul 31 din legea 176/2010 nu si-ar mai avea rostul
RăspundețiȘtergereAdrian,
RăspundețiȘtergereTe voi supăra. Va trebui să coroborezi art. 31 din legea 176/2010 cu art. 12 din aceeași lege pentru a clarifica sancționarea sesizării cu rea credință.
Fără a exclude răspunderea personală a conducătorului agenției sau a unui inspector de integritate pentru începerea unei evaluări, vei observa că sunt primite sesizări de la „persoane fizice sau juridice” cu privire la o stare de incompatibilitate sau a unui conflict de interese. În logica activității instituției, sesizarea din oficiu are ca scop tocmai o aprofundare a evaluării acolo unde, în mod normal, nu ar exista elemente de suspiciune. Ca atare, potrivit art. 12 alin. (3), care instituie răspunderea juridică a celui care face o sesizare cu rea-credință, instituția ANI este obligată să sesizeze parchetul atunci când a desfășurat o activitate în urma unei sesizări și a constatat că aceea a fost făcută cu rea credință. În plus, atunci când în urma unei sesizări au fost date ce nu au corespuns realității iar ANI a pierdut la instanța de judecată și este obligată la plata unor daune interese, ANI se va poate întoarce cu o acțiune în regres împotriva celui care a făcut sesizarea ce a stat la baza evaluării.
La instanța de judecată, ANI prezintă „evaluări”, opozabile erga-omnes până la proba contrară, adică până când instanța de judecată dă o nouă interpretare materialului evaluării aflat la dispoziția ANI.
În concluzie, art. 31 se referă la persoanele, fizice sau juridice, care depun sesizări la ANI reclamând o stare de incompatibilitate sau un conflict de interese nereal.