Rusia vrea să se (re)impună ca putere globală.

Citesc destul de atent știrile externe. Nu pe toate. Unele au semnificație doar pe planul intern al unei țări sau doar la nivelul regiunii în care se află țara respectivă, fără prea mare influență asupra noastră, a românilor.

Rusia a început, de ceva timp, să facă presiuni asupra țărilor vecine cu mai mare intensitate decât se admite pe plan internațional.

Ocuparea și alipirea peninsulei Crimeea a fost un moment semnificativ însă nu este singular. Crimeea a fost ca un fruct copt care a „căzut” singur în coșul „Scufiței roșii”. Sindromul „crimean” a cuprins celelalte regiuni ale Ucrainei care au constituit fieful partidului lui Ianukovici, pro-rus, anti-european.

Unele știri din Ucraina confirmă ipoteza că Rusia a luat, din timp, măsuri diverse pentru a nu permite Ucrainei alipirea la NATO și UE. O știre oficială ucraineană anunță arestarea unui spion rus care a activat în ultimii 2 (doi) ani sub umbrela unui ONG care „lupta împotriva corupției”. Excelentă acoperire pentru culegerea datelor despre politicienii ucraineni. Excelentă acoperire pentru libertatea de mișcare a spionilor ruși și realizarea contactelor cu politicieni dar și cu militari ucraineni. Excelentă acoperire pentru șantajarea lor. Spionii ruși aveau acces la datele guvernamentale cerute potrivit legii ucrainene dar și la informațiile pe care „colegii” lor din Rusia le obțineau de la alte surse de informare. Excelentă acoperire pentru ascunderea corupției oficialilor ucraineni dacă aceștia își trădau țara. Unii au făcut-o. Iar ONG-ul respectiv sau ONG-urile (este sigur că sunt mai multe) au cerut sprijin de la Uniunea Europeană, sprijin pe care UE l-a dat în mod sigur lucrând astfel la promovarea interesului rusesc în contra intereselor UE. Culmea. Monica Macovei o avea și ea o contribuție la „combaterea corupției” din Ucraina ? Ar fi culmea să nu existe „urme” ale intervenției Monicăi Macovei în sprijinirea „luptei” societății civile împotriva corupției. Inteligentă mișcare a rușilor.

Sunt convins că exemplul de mai sus nu este un caz singular. Serviciile de informații ucrainene au mult de luptat pentru a scoate din joc spionii ruși și a destrăma „cuiburile” de spionaj ale Rusiei. Înclin să cred că o parte dintre activiștii europeni care au „asistat” aceste ONG-uri au știut că fac jocul Rusiei. După cum se comportă Germania și Franța, nu este exclus ca aceste state să cunoască o parte a situației. Să o accepte având în vedere interesele lor economice de perspectivă. UE care își declară sprijinul pentru Ucraina în înfruntarea cu Rusia iredentistă are „mâna întinsă” plină de putregai. Socialiștii europeni sunt dispuși să accepte orice cucerire teritorială a Rusiei în dauna Ucrainei ca „pe un fapt împlinit” urmărind, ipocrit, prețul gazului importat din Rusia. Ucraina nu are ce oferi statelor europene din care provin socialiștii europeni pe când Rusia, da. Este un adevăr cumplit. Socialiștii din Germania, de exemplu, apără locurile de muncă din industria germană dependente de importurile energetice din Rusia chiar împotriva independenței Ucrainei ! Chiar împotriva independenței altor state din vecinătatea Rusiei, de va fi cazul. Deranjant este faptul că socialiștii români îi susțin pe cei germani în cadrul UE chiar dacă România, țara lor, este pe „lista lungă” a intereselor rusești ! Sinistru. Iar populația română dă votul său pentru ca socialiștii români să ajungă în Parlamentul European unde, alături de cei germani, francezi sau de pe aiurea să forțeze decizii ale PE care să recunoască „ca pe un fapt împlinit” cuceririle teritoriale ale Rusiei în dauna statelor vecine.

În timp ce forțează nota în spațiul european, Rusia își impune voința și în Asia Mică. Susține regimul lui Assad. Acolo se lovește de Hollande, care nu vrea să renunțe la poziția istorică a Franței de putere cu influență în zonă. Culmea, Rusia susține în Siria lupta împotriva terorismului islamist iar Franța acuză regimul lui Assad că a folosit arme chimice și că nu renunță la putere. Între timp, islamiștii afiliați organizațiilor teroriste primesc arme, sunt instruiți și duc acțiuni de luptă cu oarecare succes împotriva statului sirian.

Rusia are acțiuni în estul extrem. Japonia reclamă înmulțirea zborurilor avioanelor de bombardament rusești la limitele sale teritoriale. Astfel de zboruri au loc și în Marea Neagră. Sunt zboruri de amenințare, de intimidare. Rusia a iertat, zilele trecute, Coreea de Nord de 90% din datoria istorică față de Rusia. În luna care a trecut, Rusia a intensificat legăturile cu China punând pe masă o mare parte din producția energetică a Rusiei. Este evident că doar asta a fost publicată. Pentru că există și alte domenii de interes pentru China în relația cu Rusia pe care Rusia ar putea să le accepte: tehnologie pentru programele spațiale ale Chinei, tehnologie pentru industria de război a Chinei etc. Nu este exclus ca Rusia să se alăture Chinei în susținerea Coreii de Nord astfel că situația în zonă devine explozivă cu consecințe incalculabile. Coreea de Sud și Japonia nu pot face față singure presiunilor Rusiei, Chinei și Coreii de Nord. SUA se văd nevoite să își împartă forțele pe două fronturi. În Europa și în zona Pacificului.

Nu am încredere în Germania și Franța că vor fi de partea statelor europene aflate în conflict latent cu Rusia. Pentru ele, interesele lor economice sunt mai importante decât interesele suverane ale acestor state. Chiar dacă acestea fac parte din Uniunea Europeană. În aceste zile ar trebui să se vadă din ce în ce mai clar că Germania, Franța și alte state văd în Uniunea Europeană doar o „piață unică” fără valențe politice deosebite. Germania lui Merkel a încercat să subjuge statele membre ale UE și nu a reușit. Nu este exclus ca inactivitatea sau opoziția ei la sancționarea economică a Rusiei să nu urmărească de fapt decât obligarea statelor europene la acceptarea condițiilor impuse prin popularii europeni de extindere a fiscalității după modelul german în toată Europa și formarea Statelor Unite Europene așa cum popularii europeni au dorit să impună printr-un nou Tratat politic al UE.

Este evident că în fața agresivității Rusiei va trebui ca toate statele europene care își simt interesele interne și externe afectate să dea mai multă substanță politicii de apărare, completării cu armament modern și tehnică de luptă adecvată celei aflate în dotarea Rusiei. SUA nu pot face mai mult decât să sprijine, în limite rezonabile având în vedere și faptul că SUA au mari interese în zona Pacificului, interese puse în mare pericol de o eventuală alianță a Rusiei cu China.

Nici o guvernare pesedistă nu a acordat apărării suficient interes. În afara interesului politicienilor social-democrați de a duce în funcții cu grade mari și salarii corespunzătoare tot felul de habarniști luați de la talpa țării și făcuți generali peste noapte. Un fel de continuare a politicii comuniștilor care au promovat în funcții politice de decizie „muncitori” pentru a combate „efectele negative” ale culturalizării corpului militarilor prin instruirea modernă și accesul la înalta tehnologie. Nu am încredere în PSD (plus aliații), mai ales în UDMR că vor lua măsurile corecte pentru creșterea capacității de apărare a României. Mai ales nu am încredere în UDMR care, promovând interesele generale ale maghiarilor va fi, că vrea sau nu, un susținător al intereselor rusești. Pentru că ce face Rusia acum cu Ucraina are asemănări izbitoare cu politica declarată a Budapestei de intervenție în alte state pentru „apărarea” comunităților maghiare, pentru păstrarea identității maghiare etc. Ce face Rusia în regiunile din est ale Ucrainei dorește să facă Budapesta în județele românești cu populație maghiară mai numeroasă.

Sunt curios cu vor evolua lucrurile pe teritoriul Ucrainei însă sunt și mai curios să văd cum vor acționa statele membre ale UE. Nu este mare lucru să ne trezim că alianțele tradiționale ale Rusiei renasc în jurul nostru. Când Rusia ne agresa, prietenii ei duceau trupele la frontierele cu România. Ar trebui să păstrăm vie în minte învățămintele istoriei.