Astăzi, Klaus Iohannis a vorbit mult. Mult și bine. Chiar foarte bine.

A vorbit la BPN al PNL. A vorbit la Convenția PNL. A vorbit la Congresul Extraordinar al PNL (unde s-a aprobat statutul cu modificări). A vorbit, aproape o oră la Rareș Bogdan (Rareș a pus doar întrebările, puține ele !).

Din emisiunea lui Rareș Bogdan simt nevoia să punctez câteva idei.

I s-a spus de intervenția de ieri a Președintelui Mircea Ionescu Quintus cu modificarea la statut. A declarat că a urmărit emisiunea interviu luată lui Crin Antonescu și că este de acord, întru-totul, cu punctul de vedere al Președintelui Quintus. Rareș Bogdan a profitat și a întrebat dacă din discuțiile cu colegii din PDL a înțeles că aceștia sunt de acord cu acest punct de vedere. Ba mi-a rămas în minte râsul pe care l-a avut Klaus Iohannis când a dat un răspuns tipic pentru el: Chiar foarte de acord !

Ieri, Crin Antonescu a afirmat că un număr mare dintre democrați-liberali ar fi de acord cu soluția ca unificarea celor două partide să aibă ca rezultat un PNL tradițional mai mare, mai puternic.

În ideea unificării dreptei, Klaus Iohannis a accentuat mesajul că PNL este liantul unificării, că viitorul partid rezultat din unificare va duce mai departe tradiția dreptei din România așa cum a fost ea construită. Iar aici avem un singur partid care se califică: PNL.

Cele câteva propoziții ale lui Klaus Iohannis cu privire la PNL, tradiție și dreapta m-au dus cu gândul la niște zile în urmă când am ascultat un expozeu al prof. Daniel Barbu la o lansare de carte unde, printre alte evocări, a povestit despre un englez care a vizitat Regatul României pe la 1920 și care a afirmat, într-o scrisoare (parcă), că liberalii din România sunt mai de dreapta decât conservatorii din Anglia. Interesant !

O altă idee este cea a unificării dreptei prin fuziunea dintre PNL și PDL. Fuziunea face parte dintr-un proiect politic cu anvergură strategică. Are ca urmare stabilirea unei alte direcții politice, cea care alătură PNL grupului Popularilor Europeni, grupare politică care adună partidele de centru, centru dreapta și dreapta din Parlamentul European. Două idei strategice care vor face din PNL principala forță politică a țării. Va atrage persoanele cu idei de dreapta, va atrage personalitățile de dreapta și va fi principalul competitor pe scena politică din România.

Cu referire la unificarea dreptei, trag concluzia că actele premergătoare, inclusiv negocierile pentru satisfacerea grupurilor de interese din cele două partide, congresul comun de unificare, actele juridice pentru înregistrarea la tribunal sunt doar partea vizibilă a procesului. Partea invizibilă este „războiul” care se duce atât cu forțele stângii care se opun cu înverșunare unificării cât și cu alte forțe zis de dreapta care își văd sfârșitul aproape. Unificarea dreptei având ca actori principali PNL și PDL este ca o mișcare de eliberare a scenei politice românești de sub controlul unor cotropitorii politici. Procesul este un război în adevăratul sens al cuvântului. De peste 10 ani de zile, dreapta a fost confiscată de Traian Băsescu și un grup de personalități interesate în beneficiile la care pot ajunge prin susținerea unui „dictator politic”. Această unificare eliberează scena politică românească de pe partea dreaptă de Traian Băsescu și acoliții lui, reduce sever impactul altor structuri politice cu pretenții asupra ideologiei de dreapta, va inhiba aventurierii politici care vor încerca să formeze partide politice „de dreapta” pentru folosul propriu. Cum este cazul lui Călin Popescu Tăriceanu și a celor care i se alătură.

Klaus Iohannis este adeptul unei idei de deschidere totală către toate persoanele care se consideră liberali. Cei care se consideră liberali să vină să activeze în interiorul PNL. Indiferent de adversitățile personale. Discuțiile în PNL sunt libere până la luarea unei decizii. După decizie, toți acționează pentru a o duce la îndeplinire. În formulări destul de seci, Klaus Iohannis a punctat decisiv. Nu va trebui să mă mire dacă voi vedea revenind în PNL pe foștii liberali plecați între timp după cai verzi pe pereți. Nu îmi va place, dar dacă există o decizie de admitere, asta este. Mâine-poimâine îl vom vedea pe Tăriceanu sau îi vom vedea pe acoliții lui venind înapoi. Nu vor veni înapoi pe ușa din dos, cum vin Chiliman și Moisescu, Diana Tușa și Dan Cristian Popescu, vor trebui să vină pe la ușa din față, în văzul lumii, după ce vor excela în susținerea PSD acum, la alegerile prezidențiale și cine știe, mai târziu la alegerile locale și parlamentare. Acum, Tăriceanu a lucrat pentru PSD la alegerile europarlamentare.

Klaus Iohannis are o siguranță și o încăpățânare de bun augur. Să fie cum a vorbit azi. Îl iert pentru vorba prea scurtă. Va trebui să mă obișnuiesc.