Congresul PNL. Impresii și ... păreri proprii.

Am fost alături, emoțional, de toți prietenii care au participat la Congres. Și acum, după o noapte de somn, am unele stări emoționale, firave ele, față de un moment sau altul al Congresului, față de o decizie sau alta.

Până una-alta, Congresul a luat deciziile așteptate. Fără nici o exagerare.

Klaus Iohannis a devenit Președintele partidului. Este un lucru bun. Spun eu. Vom vedea dacă va confirma. Până va confirma, mai are de rezolvat ceva. Să tacă uneori ! Mă refer la anunțul făcut de el cu privire la acceptul PDL ca denumirea viitorului partid rezultat din fuziune să fie PNL. Reacțiile liderilor PDL și nu numai, arată că această declarație a fost prematură. Pune în dificultate conducerea PDL și mai ales, a dat timp și o țintă opoziției să construiască o campanie furibundă împotriva fuziunii dintre PNL și PDL. Mișcare strategică slabă. Chiar catastrofală. Posibil.

Statutul partidului a fost modificat pentru a permite aderarea la familia politică europeană a popularilor. În interesul partidului și al țării în orice situație, că partidul va fi la conducere sau în opoziție, apartenența la familia politică dominantă în Europa va fi un punct forte. Rezoluția aprobată de Congres cu privire la alăturarea la familia popularilor europeni este singura care are șansa de a fi îndeplinită în proporție de 100%. Această opțiune a PNL duce partidul în „Liga I” a politicii europene. Grupul ALDE a retrogradat în „Liga a IV”.

Rezoluția cu fuziunea a fost aprobată însă este condiționată de caracterul imuabil al unor valori ale PNL care nu pot fi puse în discuție. Statutul PNL, Constituția partidului în fapt, are un articol completat la propunerea Președintelui Mircea Ionescu Quintus care limitează orice acțiune de viitor a PNL în privința fuziunilor și care împiedică, de fapt, desființarea partidului. Protejează identitatea partidului.

Această rezoluție are mai puține șanse de reușită dacă PDL sau orice altă formațiune politică care dorește să fuzioneze cu PNL nu acceptă condiționările impuse de Statutul PNL: „Întreaga denumire, identitatea, tradiţia şi unitatea sunt valori imuabile ale Partidului Naţional Liberal”. Ca liberal, spun că este corect așa. PNL nu este un partid care s-a născut și a funcționat ca orice alt partid. PNL este partidul care se identifică cu statul național unitar român și evoluția acestuia de la înființare și până în prezent. Formarea Statului român a fost un obiectiv strategic al PNL iar soluția a fost Regatul. Obținerea independenței față de Turcia s-a săvârșit ca urmare a politicii PNL. Reforma agrară, votul universal, drepturile și libertățile civile, moneda națională, reforma administrației, industrializarea României etc. sunt ca urmare a politicilor duse de PNL. Întregirea României are în spate politicile PNL de la formarea României ca stat independent și unitar și până în prezent.

Fruntași ai PDL au susținut, pe bună dreptate, că PDL are, la rândul lui, un istoric de care trebuie să se țină seama. Corect. Aici însă intervine o problemă. Poți compara istoricul PNL cu al PDL pentru a putea susține pretenția ca PNL să dispară ca partid istoric ? Poți cere PNL, acum, pe considerentul „unificării forțelor de dreapta” să accepte dispariția de pe scena politică ? Are acest considerent valoare de adevăr imuabil ? Desigur că nu. Unificarea forțelor politice de dreapta poate fi un deziderat temporar, nu garantează că pe partea dreaptă nu vor exista și alte formațiuni politice care în timp, ca urmare a unor politici proprii corespunzătoare, pot deveni semnificative pe scena politică. Formațiunea care se naște din fuziunea PNL cu PDL poate pierde în timp din putere, poate fi desființată dacă devine slabă și neatractivă politic.

Tot din partea PDL au apărut și idei care converg către renunțarea, de către PNL și PDL a identităților proprii pentru a forma un nou partid. Un nou partid care să pună ceasul existenței de la „0”. De acum încolo. Eu unul nu pot accepta așa ceva. Nu pot accepta ca țara și partidul să fie gândite ca societățile comerciale, birourile de avocatură sau notariale, ca instituții publice de stat care se înființează pentru atingerea unui scop după care pot fi desființate. Într-o formă sau alta. Desființate pur și simplu, desființate prin comasare sau fuziune, schimbarea denumirii etc.

Klaus Iohannis a deschis „cutia Pandorei băsiste”. Vor ieși la iveală toate hidoșeniile însămânțate de Traian Băsescu și gașca lui de mafioți în viața și comportamentul unora din PDL. De aceea, anunțul făcut de Iohannis este unul care a plăcut liberalilor din sală, mai ales pe fond emotiv, a rupt însă o parte din punțile fragile ale consensului unificării. Cineva l-a sfătuit prost. Foarte prost. Nu era nevoie de acest anunț. Putea însă să anunțe cu la fel de mare succes că BPN va negocia unificarea dreptei potrivit prevederilor Statului PNL. Nu ar fi avut aceste reacții de adversitate, în fond, din partea celor cu care urmează să negocieze.

Negocierile cu PDL pot avea ca rezultat și o soluție prin care ei, pedeliștii, să simtă că sunt parteneri egali cu liberalii chiar dacă fuziunea are ca urmare îndeplinirea condițiilor imuabile din Statutul PNL. Soluția există însă trebuie identificată și exploatată la maxim. Undeva, în istoria PNL, încape și istoria și realizările PDL. La fel cum ar trebui să existe istoria și realizările și altor formațiuni care au fuzionat cu PNL de-a lungul timpul. Ar fi o întregire și nu o alterare. Aici, în cazul fuziunii, nu își au locul vanitățile și orgoliile.

Rezoluția cu privire la candidatura la Președinția României a eșuat. Înclin să cred că Iohannis a acceptat un anumit mers al lucrurilor recomandat de un grup de influență. I s-a garantat că va fi bine. Mi se pare, cumva, normal. Și când a ajuns Crin Antonescu la conducerea PNL au fost alături de el oameni care au lucrat pentru ca Tăriceanu să piardă alegerile. În anul 2009. Ca și atunci, printre „liderii schimbării” au fost Ludovic Orban, Teodor Atanasiu, Mihai Voicu etc. După 2009, unii lideri cunoscuți ai PNL au făcut pasul înapoi. Așa va fi și acum. Deja, la alegerea vicepreședinților s-a văzut că există un curent dominant al schimbării.

Momentul cheie a fost anunțarea candidaturilor PNL pentru prezidențiale. Grupul „schimbării” nu a luat în calcul toate variantele posibile. S-au bazat prea mult pe demisia lui Crin Antonescu (mare lucru dacă nu cumva au fost cei care au forțat obținerea ei) și pe „tradiție”: președintele partidului este automat nominalizat pentru cea mai înaltă funcție în stat liberă. Criniștii au profitat și au exploatat momentul excelent. Au cerut ca printre candidații PNL să fie inclus Crin Antonescu. Crin Antonescu însuși, în ultimul timp, a arătat, explicit, că nu se dă în lături de la candidatură dacă poporul liberal o cere. Poporul liberal a cerut, Crin Antonescu a spus „Da”. Era de așteptat.

Observ doar faptul că acceptul lui Crin Antonescu a provocat și reacții adverse. A provocat îngrijorare. Delegațiile județene au venit cu un mandat bazat pe tradiție și pe dorința liderilor locali de a se pune bine cu noua conducere. Acum, datele ecuației s-au schimbat. Acceptul lui Crin Antonescu obligă organizațiile județene să consulte membrii de partid cu privire la competiția ce s-a născut: Klaus Iohannis vs. Crin Antonescu. Vor fi luate decizii influențate puternic de o analiză a viitorului. Sunt de luat în calcul mai multe variante posibile. De la cele mai simple, cum ar fi retragerea din cursă a unui candidat până la poziționări radicale. În varianta poziționărilor, Crin Antonescu va pierde competiția. O spun cu părere de rău. Îl consider un foarte bun candidat și, în plus, ar fi o refacere a tandemului Crin-președinte/Klaus-premier. Un tandem devenit „istoric”, un tandem cu care PNL a lucrat mediatic ani de zile ! Un tandem care are o bună vizibilitate publică ! Această competiție are și un factor de risc major. Scindarea PNL. Chiar dacă liderii în cauză, Klaus și Crin nu o doresc, aceasta se va produce indiferent de voința lor. PNL va slăbi tocmai acum când va trebui să fie mai puternic. Scindarea PNL nu se va produce doar în situația în care unul dintre competitori va renunța.

Dacă iau în calcul faptul că grupul „schimbării” din jurul lui Iohannis este format din persoane înclinate către confruntare, pot gândi la faptul că „mintea cea de pe urmă” nu va ajunge la ei.

Stând eu și clocind informațiile cu privire la Congres, bănuind că există și alte informații ținute sub obroc, unele posibil de dedus pe baza unor analize logice urmărind folosirea verbului „a face”, altele după rezultatul acțiunilor urmărit de fiecare competitor în parte, iar aici se cuvine a spune că intră la competitori toți liderii PNL, mai mari sau mai mici, de la nivel central dar și local, trag concluzia că acest Congres a născut mai multe probleme spinoase decât a rezolvat. Tocmai de aceea îmi place. Este tipic liberal. Pune deja întrebări unor soluții date. Oare, nu se poate și altfel ?!