Crin Antonescu revine pe scena politică

Presa a preluat declarația. Foarte bine. Unii, pe Facebook, își caută semnele de mulțumire la știrea pusă. Alții își caută „sacul cu înjurături”. Treaba lor. Important că un lider marcant al PNL a acceptat, până la urmă, să revină în viața politică. Ca fost președinte al PNL, ales, are locul în organele de conducere ale PNL iar acum va activa și în Parlamentul European.

Eu unul sunt foarte mulțumit de decizia lui.

Bănuiesc că nu sunt singurul!

Pagina Crin Antonescu în PNL trebuie întoarsă. Se scrie o altă pagină

Am găsit la Agerpres informația. Crin Antonescu nu va participa la Congresul PNL, mai mult, nu are de gând să se mai implice în PNL. Îi dorește PNL tot binele însă el nu vrea să mai fie în interiorul partidului.

Nu am nici dorința, nici dorul, nici plăcerea — o spun fără niciun fel de dramatism, o spun absolut egal, cu toată prietenia și cu toată sinceritatea — să particip la acest Congres. În plus, nu se pot evita nici măcar atunci când ești foarte clar, când nu există niciun semn că n-ai fi cât se poate de cinstit atunci când afirmi că un drum este închis, că nu te mai interesează, nici atunci nu poți evita comentariile nesfârșite și lanțul ipotezelor. O prezență a mea la Congres ar alimenta astfel de lucruri, ar parazita cel puțin parțial mediatic un Congres care are dreptul lui, cu candidații lui, cu oamenii lui. PNL este atât cât este fără mine astăzi și așa va fi în viitor. Nu are niciun rost pentru PNL, în primul rând, să existe astfel de forme de parazitare mediatică sau de neînțelegeri. (...) Îmi pasă, doresc ca acest partid să aibă șansele și să le valorifice, îmi doresc să-și aleagă un conducător, dar asta nu înseamnă că mi-e dor de el

Să recunoaștem că există un „punct”, pus cu ceva timp în urmă de Crin Antonescu, pe care unii și alții nu au vrut să îl vadă. Ei bine, această declarație este esențială. Punctul există !

Lui Crin Antonescu nu îi mai este dor de partid. Are o altă viață, are alte preocupări și nu mai are nici timpul și nici dorul de a activa ca politician. Punct !

În rest, sunt vorbe goale. Am citit în altă parte că apreciază vizita lui Klaus Iohannis în SUA și întâlnirea cu Donald Trump. A avut observații bune, fără însă a detalia. A observat momentul de politică externă bine.

Pagina PNL cu liderul Crin Antonescu trebuie întoarsă. De astăzi trebuie să spunem că am avut în Crin Antonescu un lider puternic. Atât. Întoarcem pagina și odată cu ea întoarcem toate controversele președinției lui Crin Antonescu. Viața trebuie trăită pentru a gusta din plăcerile viitorului nu pentru a pomeni la nesfârșit trecutul. Iar Crin Antonescu ne anunță că el este trecutul. Este decizia lui. Odată cu „pagina Crin Antonescu” vom întoarce, de sâmbătă, paginile interimatelor. Pagini nefericite dar, posibil necesare la un moment dat. Istoria partidului nu va ierta această perioadă a interimatelor. Goana după „societatea civilă” și înlocuirea „vechilor” „politicienii noi, ai noii generații” a dus la colaps. PNL și-a pierdut membrii, și-a pierdut electoratul, și-a pierdut busola și va pieri de tot dacă la Congres se va prefera „politica internă” din perioada interimatelor. Există această posibilitate !

Modelul dezastrului a devenit, din nefericire Bucureștiul ! Tot din nefericire, duminică am văzut și Craiova că se alătură dezastrului interimatelor. Când ai în Craiova doar puțin peste 7.000 de voturi pentru candidatul PNL ajungi să te întrebi: câți liberali și câți simpatizanți ai liberalilor sunt în Craiova ? Am citit scuza cu „absenteismul”. Jenant ! Ce a făcut organizația PNL din Craiova pentru a deveni cunoscută, pentru a deveni atractivă, pentru a fi votată ? Nu ieri sau alaltăieri ci în lunile și anii din urmă, când era condusă de alte echipe !

Punem punct paginii „Crin Antonescu”. Punct !

PNL sub conducerea lui Ludovic Orban poate duce la o reevaluare a trecutului

Crin Antonescu și Ludovic Orban

Candidatura la șefia PNL a lui Ludovic Orban a declanșat o adevărată furie jurnalistică împotriva acestuia într-o parte a media, una cu o anumită vizibilitate: Antena 3, B1Tv, România Tv, Lumea justiției, PSNews, DC News, HotNews etc.

Te mai legi de unul, te mai legi de altul, te mai uiți urât la câte unul dar începi deja să ai mari suspiciuni când alături de cei din presă vezi acțiuni organizatorice la PNL sub coordonarea secretarului general interimar al PNL care este și contracandidatul principal. Iar când apare și fostul președinte Crin Antonescu cu o susținere pentru Cristian Bușoi cumva exagerată dar cu o nuanță de desconsiderare față de prietenul Ludovic Orban, te întrebi în mod evident: ce naiba se petrece aici ?

La Antena 3, Crin Antonescu a făcut o comparație:

Daca e sa facem o comparatie, pe de o parte avem un program deschis, care pune accente corecte, care lasa speranta unei modificari de discurs politic profund al PNL, la Cristian Busoi, pe de alta parte o cantonare in trecut, in formulele de cooperativa, in promisiunile chiar lipsite de discernamnt pentru o persoana… referindu-se la Ludovic Orban - HotNews

Este lectura lui, este înțelegerea lui, este, până la urmă treaba lui. Dacă așa a înțeles Crin Antonescu să evalueze cele două, asta este. Cine vrea să se mulțumească cu „expertiza” lui Crin Antonescu, nu are de cât. Eu știu să citesc și am ce îmi trebuie să înțeleg ce am citit. Iar mie îmi iese altceva. Deocamdată. Dar este treaba mea, părerea mea. Voi pune pe blog din când în când niște comparații dacă între cele două moțiuni există ce să compari.

Crin Antonescu la 57 de ani, devenit președinte al PNL în 2009, la vârsta de 50 de ani ne spune, cu mult patos „revoluționar”, că Ludovic Orban, la 53 de ani aparține unei generații depășite, îmbătrânite care nu mai poate fi de folos PNL. Mai sus, în declarația lui de la Antena 3 (au redevenit prieteni ?!), Crin spune că Orban s-a cantonat în trecut, că este chiar lipsit de discernământ (evident, după ce a citit moțiunea (dar o fi citit-o ? Sau i-a fost „povestită” ?).

Bine, hai să fiu mai binevoitor, pentru început. Orban reprezintă trecutul iar Bușoi reprezintă viitorul. Nu am nimic împotrivă. Diferența de vârstă dintre cei doi este de 14 ani, se poate accepta. Dar prezentul ? Unde este prezentul ? Ce facem cu prezentul ? Pentru că trăim într-un prezent „croit” de trecutele glorii ale PNL, unele mai tinere, altele mai ... în vârstă, obosite înainte de a trece pragul celor 65 de ani statutari, când se consideră că membrii PNL pot sta liniștiți în banca lor, pot împărți „cu talent”, cum spune un coleg de generație, pliante și materiale promoționale însă nu mai are rost să se implice în conducerea partidului sau să aspere la demnități și funcții publice. Bine-bine, și aici există excepțiile de rigoare. Oameni suntem, ce naiba !

Ei bine, dacă vedem la Crin Antonescu o stare de oboseală în acțiunea publică, asta nu înseamnă că toți liberalii de 50 de ani și ceva peste sunt buni de aruncat la coșul de gunoi ! Să fim serioși ! Cum mai justificăm „cariera liberală” ? Dacă tot scădem vârsta pentru ocuparea funcțiilor de conducere în PNL, vom ajunge la situația stupidă (după logica lui Crin Antonescu) să considerăm „bătrâni și rebuturi” pe cei care ating vârsta de 45 de ani, apoi pe cei de 40 de ani și tot așa până se va alege ca președinte un bebelus de la creșă care, este absolut evident, reprezintă viitorul față de toți cei care au mai mulți ani în spate. Un mucos de clasa I-a va fi „un bătrân”, un „cantonat în trecut”.

Observ că susținătorii lui Cristian Bușoi stau pitiți după Crin Antonescu. Au o parte a presei de partea lor, chiar și susținătorii USR au trecut de partea lor, de partea lor sunt și susținătorii PMP, băsiștii cei puri și duri. De ce oare ?

Crin Antonescu are un motiv care să îl determine să se opună alegerii lui Ludovic Orban la conducerea PNL ? Eu cred că are.

Ludovic Orban s-a opus alianței care a nenorocit PNL. Spre cinstea lui, a fost singurul lider liberal care a gândit corect și nu s-a mulțumit cu niște primării și niște consilieri locali, nu s-a mulțumit cu niște posturi de parlamentar ci a gândit la partid, la sănătatea lui ideologică, la membrii și susținătorii acestuia. A pus mâna pe putere PSD, ministerele liberale au fost golite de substanță, miniștrii liberali erau cu datul din gură iar miniștrii PSD erau cu împărțitul banilor. Ludovic Orban a fost printre foarte puținii care au vociferat și au criticat lipsa de reacție a PNL. Infractorul Liviu Dragnea, ca ministru al administrației publice a clocit ordonanța aia paranormală care a scăpat de pedeapsa legală primarii și consilierii altor partide care vor să schimbe tabăra politică. PNL a rămas în fundul gol, plecând la PSD, UNPR și partidulețul lui Tăriceanu peste 1500 de aleși locali.

Când Klaus Iohannis a devenit candidatul PNL la președinție, după ce Crin Antonescu s-a retras ostentativ din toate funcții posibile și imposibile din partid, Ludovic Orban a respectat linia partidului și a susținut candidatura lui Iohannis în timp ce Crin Antonescu „se îndoia” de reușita candidatului Iohannis al PNL.

Cine știe câte discuții au mai fost între ei, liderii PNL, la care Ludovic Orban și Crin Antonescu să fie pe poziții opuse.

Sunt suficiente motive pentru ca astăzi Crin Antonescu să nu vrea să îl vadă pe Ludovic Orban câștigând PNL. Aici eu adaug încă unul. Este o problemă psihologică. Mai tânărul Ludovic Orban ar putea demonstra că politica de până acum a PNL a fost greșită. Dacă mandatul lui Ludovic Orban va fi unul de succes, toată „literatura” politică favorabilă lui Crin Antonescu devine maculatură.

Cu atât mai nesuferită este imaginea cu cât noi, românii, avem marele talent de a ne întreba: dacă îl alegeam pe Ludovic Orban în 2009 președinte al PNL, nu ar fi fost mai bine pentru PNL astăzi ? Nu cumva am fi fost cel mai puternic partid din România ?

Pe Facebook, Ludovic Orban a anunțat când își depune candidatura dar a adăugat și un îndemn:

Vremea declinului a trecut. Incepem ascensiunea

Timpul de când a început declinul poate fi ales de fiecare după câtă informație a adunat sau adună între timp.

Avem o problemă simplă de rezolvat. Continuăm cu cei care au condus PNL în acești ani, adunați în spatele lui Cristian Bușoi, continuăm cu declinul sau ne scuturăm de plăcerile false, ne apucăm de treabă și începem ascensiunea cu Ludovic Orban care știe să conducă, care știe să fie lider, care este un lider informal veritabil al liberalilor din România.

Cât privește „formulele de cooperativă” văzute de Crin Antonescu alături de Ludovic Orban, să ne fie cu iertare, dar cooperativa este ghem lângă Bușoi. Toată ! Este cooperativa de care s-a folosit Crin Antonescu lăsată moștenire Alinei Gorghiu și încă activă, chiar foarte activă pe timpul acestor alegeri.

În politică nu ai prieteni, ai doar interese ...

Ieri, Cristian Bușoi și-a prezentat intenția de a candida la președinția PNL pe 17 iunie. Are un mesaj pe pagina de facebook a PNL, a transmis un mesaj mai larg membrilor PNL din București care și-au dat adresele de e-mail. Mesajul de pe facebook este „sărac” și criticabil însă unele idei care nu îmi plac au fost menținute.

Tot ieri, Crin Antonescu și-a exprimat susținerea pentru Cristian Bușoi. Au apărut reacții, unele de încântare, altele de supărare. Cei mai supărați sunt „criniștii”. Lor le dedic titlul. Pentru că în urmă cu niște ani, pe timpul USL (de tristă amintire pentru unii !), cu referire la relația lui Crin cu VV Ponta, dar și cu referire la relațiile din interiorul PNL (destul de încordate din cauza partenerului PSD, a partenerului PC etc.), Crin Antonescu a fost scurt și tăios: în politică nu ai prieteni, ai doar interese !

I-am dat dreptate. Îi dau și acum. Un partid politic se formează pentru că un număr de oameni au interese politice comune, își pun interesele politice la un loc, le negociază, ajung la un consens și acționează pentru promovarea lor potrivit regulilor consensuale convenite.

Pentru a nu avea „palpitații”, pentru a nu suferi cine știe ce dezamăgiri, când este vorba despre politică - fie la nivelul partidului, fie la nivelul guvernării -, trebuie să tratăm problemele urmând sfatul lui Crin Antonescu. Este foarte bun ! Când nu îți mai place ce face partenerul, îl dai la spate și treci la următorul. Nu ai parte de remușcări, nu ai parte de vise urâte, nu ai parte de regrete. O mentalitate sănătoasă de corporatist, în ton cu epoca. Iar noua garnitură de conducere a liberalilor a învățat bine lecția.

Pot să mă întreb care este interesul lui Crin Antonescu de a pune „votul” lui în urna lui Cristi Bușoi. Pot să mă întreb de ce Crin Antonescu își cheamă susținătorii din PNL să îl voteze pe Cristi Bușoi. Pot să mă întreb de ce Cristi Bușoi a simțit nevoia de a mulțumi lui Crin Antonescu și lui Vasile Blaga pentru unificarea PNL cu PDL.

În al doilea rând, am fost coplesiți de problemele unificării PNL cu PDL, care a fost cel mai mare proiect al dreptei dezbinate și pentru care, mai ales noi, cei mai tineri, trebuie să  le mulțumim și să le fim recunoscători lui Crin Antonescu și Vasile Blaga.

Pot, dar nu mă interesează. Interesul meu merge către altceva. Merge către viitor. Către viitorul pe care Cristi Bușoi îl promite în scrisoarea către membrii PNL.

Iar viitorul promis de Cristian Bușoi este în sloganul lui, reconfirmat într-o postare pe facebook: România dreaptă, echilibrată și puternică!

Referirea la „România lucrului bine făcut”, are rolul de a arăta că ține de o obligație a PNL de a merge mai departe pe direcția deschisă în 2014 de Președintele Klaus Iohannis.

Am 39 de ani și nu am văzut construit un spital nou în România. În schimb am văzut miliarde de euro aruncate pe proiecte inutile. Avem datoria, ca liberali, să schimbăm acest mod de a conduce România. Trebuie să revenim la ideile care au mobilizat milioane de români, trebuie să revenim la România lucrului bine făcut!

Iar îi dau dreptate.

Îmi place faptul că își propune să renunțăm la nostalgii și să devenim pragmatici. Este al treilea candidat care propune așa ceva ! Este în ton cu ceilalți candidați numai că are o particularitate. Iar această particularitate reiese din modul în care înțelege să conducă PNL.

În final, le promit colegilor mei că voi imprima PNL o imagine de partid serios, focusat pe prioritățile românilor, decis să răspundă așteptărilor celor care cred în valorile noastre.
PNL va fi un partid care va face opoziție dură și eficientă la PSD și care va veni mereu cu soluții alternative.
Voi construi o echipă care să muncească, să ia decizii pragmatice, o echipă care să dovedească unitate în implementarea acestor decizii. Numai așa putem da un viitor României, iar primul pas va fi câștigarea alegerilor prezidențiale din 2019!
Vom fi o echipă care va construi o Românie Dreaptă, Echilibrată și Puternică!

Cristian Bușoi, secretar general PNL

Ei bine, mie nu îmi sună ca angajament de realizare a conducerii unui partid politic ! Îmi sună ca un angajament de management privat la o societate comercială cu capital de stat sau la care statul are o participare majoritară. Iar aici este diferit de proiectul cu care vin ceilalți doi candidați, în special față de proiectul propus de Ludovic Orban - deciziile partidului vor fi luate cu consultarea organizațiilor de partid ! Conducerea partidului va avea obligația să pună la un loc interesele tuturor membrilor și să urmărească punea lor în operă. O diferență mare, foarte mare și mult mai apropiată de rolul și locul unui partid politic ! Constituția este destul de clară în acest sens: partidele politice ... contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației ((art. 8 alin.  (2)). Ei bine, oferta lui Cristi Bușoi este pe lângă prevederea constituțională. Este mai asemănătoare cu oferta celor de la USR, „vom fi buni administratori”, nu că vom fi buni politicieni !

Este greu să conduci un partid prin luarea în considerare a tuturor intereselor membrilor, susținătorilor și votanților acestui partid. Este mai mult de așteptat pentru luarea unei decizii, pentru că trebuie să îi întrebi pe membri dacă sunt sau nu de acord. De la un moment dat, în PNL s-a mers pe stilul „cooperativa”. Fuziunea a pus în evidență alte „cooperative”, iar rezultatele s-au văzut. Anul 2016 poate fi pus la „insectar” ca anul rezultatelor obținute de cooperativele din „noul PNL” ! Anul dezastrului politic. Cristi Bușoi ne promite o nouă cooperativă. Iar cu asta nu sunt de acord.

Am mai spus că un suport slab, cu „găuri”, nu asigură stabilitate. Această candidatură are deja o mulțime de „găuri”. Este o candidatură anunțată, cu ceva timp în urmă, de o „cooperativă”, ca fiind noua „Alba ca Zăpada” și că va câștiga „detașat” alegerile. S-a lucrat intens de către cooperativă pentru ca „pionii” județeni să câștige alegerile interne. Una dintre candidaturi, cea de la Ilfov este toxică în cel mai înalt grad. Noul președinte al PNL Ilfov (finul unuia dintre cooperatori !), Hubert Thuma, a fost condamnat pentru act de corupție la 6 luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar și cu peste 2 ani de supraveghere. Iar Statutul PNL spune la art. 22 punctul 5 că astfel de persoane nu pot fi membri ai partidului. Ei bine, cei care sunt în spatele lui Cristi Bușoi au considerat că este un „amănunt nesemnificativ”. Cu astfel de susținători, mă întreb cine vor fi cei care vor fi în echipa lui Cristi Bușoi, cei care vor lua decizii pentru PNL, decizii pe care membrii PNL vor fi obligați să le accepte - da, există și varianta, nu îți place poți pleca !

Are dreptate Crin Antonescu când spune că în politică ai doar interese ! Pe baza acestui principiu (este un principiu !), ai dreptul să observi și să te exprimi fără menajamente când interesele politice îți sunt afectate. Fie că ești membru al partidului, fie că ești susținător (donator !), fie că ești votant. Viitorul, lung sau scurt, al fiecăruia dintre noi este legat, că vrem sau nu de formațiunea politică care ajunge să guverneze țara. Iar o țară guvernată de o „cooperativă”, un grup restrâns de persoane care au ajuns la putere în partidul care câștigă alegerile nu este cea mai atrăgătoare ofertă.

Crin Antonescu și istoria lui în curs de rescriere. Fiecare cu istoria lui. Este normal.

Nu am urmărit emisiunea. Nu am chef. Am citit informațiile preluate de Agerpres și mă voi folosi de ele.

Crin Antonescu a convenit un interviu cu Rareș Bogdan la cererea jurnalistului. În mod sigur. Se pare că relația lor este una deosebită. De fapt, din acest „deosebit” am văzut, cât timp m-am uitat la acest individ numit Rareș Bogdan, că se consideră un fel de „strateg al PNL”, ba chiar ai mult de atât. Iar asta mi-a displăcut profund.

Am citit ce a spus Crin Antonescu. Cu unele lucruri am fost de acord, cu altele mai puțin. Nu sunt dintre „discipolii” lui „mistici”, nu sunt dintre cei care îl acceptă fără a pune întrebări. Îl apreciez pentru părțile bune dar sunt categoric foarte critic față de acțiunile lui mai puțin bune, unele chiar dăunătoare. Mai ales pentru viitor. Și, mai ales, nu îmi plac unele acțiuni ale lui care au lăsat PNL complet descoperit.

Prima mea constatare este că istoricul Crin Antonescu își construiește propria istorie. Comunicată cu sprijinul unui Rareș Bogdan și preluată de alte posturi de presă are toate șansele să rămână bătută-n cuie, mai ales pentru o parte a consumatorilor de „istorii”. Eu nu sunt de acord cu ea.

USL a fost o idee bună sfârșită prost. Mai ales, din punctul de vedere al PNL, a fost gestionată foarte prost. Dar până la a ajunge la USL, PNL sub conducerea lui Crin Antonescu și-a schimbat stilul. Și-a părăsit identitatea politică. Totul a fost subordonat obținerii puterii. Educația liberală, formarea unei mari mase de liberali care să însoțească PNL în alegeri, pentru că reprezenta o direcție diferită de a PSD în guvernarea țării, și să îl susțină în actul de guvernare, a fost părăsită. Acest lucru este trecut sub tăcere însă, Crin Antonescu observă, candid, la PNL, această lipsă.

Problema, tema sau provocarea PNL nu este în nici un fel legată de o persoană sau, și mai puțin, de persoana mea. (...) PNL nu are doar problema unui om, are o problemă de identitate, pentru că a pierde niște alegeri nu e o catastrofă (...). Problema e să știi care este identitatea ta, la ce anume răspunzi cu 2%, 20% sau 70% din societate și încotro te duci cu ei. Eu cred că România are nevoie de oameni politici și de partide care să gândească întreg, pentru că secretul simplu al democrației este ca părțile, partidele, să acționeze cu viziunea întregului și cu proiecte pentru întreg

Observația lui Crin Antonescu este foarte corectă. Ce nu spune el, este faptul că părăsirea identității s-a produs la momentul în care conducerea PNL a renunțat la dialogul din partid și s-au impus directivele. A culminat cu formarea USL și acceptarea cerințelor social-democraților. Atunci, ideologia PNL, identitatea liberalilor a fost pusă la grea încercare. Deși clamată, identitatea liberalilor nu s-a mai regăsit în acțiunile politice ale guvernului USL condus de Victor Viorel Ponta. Iar PNL, sub conducerea lui Crin Antonescu a acceptat „palmele” date de PSD doctrinei liberale. Nu a reacționat așa cum s-a fi cuvenit. Pur și simplu a acceptat dominația PSD. Iar momente în care PNL să se fi afirmat ca partid puternic, independent în cadrul USL au fost. Dar au fost „trecute cu vederea”. Atunci PNL sub conducerea lui Crin Antonescu a renunțat la principii.

Degeaba vorbele frumoase dacă atunci când ele trebuiau aplicate s-a uitat că există principii.

USL este marele rateu al conducătorului politic Crin Antonescu.

Un alt moment politic major este fuziunea dintre PNL și PDL-ul condus de Vasile Blaga. Acceptată ca urmare a unei alte mari „găselnițe” politice majore, impusă tot de Crin Antonescu și cei care l-au însoțit la conducerea PNL, „unificarea forțelor de dreapta” se dovedește a fi, cel puțin până acum, o misiune prea puțin gândită. Dacă fuziunea propriu-zisă s-a produs, juridic, în fapt ea este încă departe de finalizare.

Aici Crin Antonescu a lăsat cartoful fierbinte în mâinile altora. A găsit un motiv pentru a se da la o parte și a lăsat pe ceilalți să își bată capul cu acțiunea începută și gândită de el și ai lui. Îi dau și aici notă proastă. Ar fi trebuit să își ducă munca la final, să își impună personalitatea în evoluția noului PNL astfel încât disfuncțiile să fie temperate sau eliminate. A lăsat izmenele pe călător și s-a retras.

O altă mare porcărie promovată, cu mare insistență, pe timpul conducerii PNL de către Crin Antonescu, în aceeași măreață idee a „unificării forțelor de dreapta”, este cea a aducerii din afara partidului a viitorilor parlamentari, a viitorilor membri ai guvernului pe care PNL îi propunea, a viitorilor lideri ai PNL, a viitorilor consilieri locali sau județeni etc. De pe timpul lui Crin Antonescu s-a renunțat la „oștenii” PNL pentru funcțiile și demnitățile politice și publice și li s-au dat liberalilor „conducători” care nu avea nici o legătură cu PNL. Cum este la modă ca mai toți cei cu ceva inteligență funcțională să își declare apartenența morală la liberalism, liberali de mântuială erau pe toate drumurile. Ca să nu mai spun că așa-zisa societate civilă este plină de „liberali de omenie”, atât de liberali încât îi consideră pe simplii membri ai PNL niște scursuri umane. Iar obiceiul aducerii acestor inteligenți să îi conducă pe liberali este practicat și astăzi.

Înțeleg că istoricul Crin Antonescu își vrea o istorie care să îi fie favorabilă. Treaba lui. Dar istoria lui favorabilă mi-a lăsat mie multe nemulțumiri, multe dezamăgiri și mai ales furii. Simt că am fost înșelat, ca simplu membru al partidului.

Cu referire la modul de ducere al ultimei campanii electorale însă, îi dau dreptate. Nu fără a observa că are ceva din campania de la prezidențialele trecute, exclusiv a PNL, pentru că din fericire, Klaus Iohannis a jucat altceva decât au făcut liberalii sub conducerea lui Vasile Blaga !

Eu nu pot să fac campanie având o singură temă pentru români. ''Măi, români, Dragnea are dosar; măi, români, Ponta e urmărit; măi, români, Tăriceanu a depus mărturie mincinoasă''. Cine să te voteze? (...) Care e România mea pe care a prezentat-o PNL? România e să-l torn încă o dată pe Dragnea că are dosar? Dar nu e treaba ta. E treaba lui Dragnea, a justiției. (...) Ce a oferit în această campanie dreapta, PNL? Un fel de asistență pentru DNA? Nu are nevoie DNA. Un fel de turnătorie publică, arătând cu degetul către ceilalți? Nu! Care este proiectul, care este viziunea pentru următorii ani? (...) Vorbesc de nevoia unei forțe politice de dreapta, europene, naționale, ziditoare

Cu o precizare. El vorbește despre existența unei forțe politice de dreapta iar eu spun că trebuie vorbit de existența unei forțe politice liberale. Știu, Crin Antonescu se consideră un conservator, monarhist, religios etc., dar nu toți liberalii sunt ca el. Iar liberalismul, indiferent cum îl iei, este curentul forțelor politice inovatoare, progresiste, opus conservatorismului sau socialismului. Nu sunt de acord cu el aici. Nici nu am fost atunci când era la putere. Poate și de aici s-a născut porcăria „unificării forțelor politice de dreapta”, cu toate tâmpeniile care au însoțit-o având ca efect renunțarea la membrii PNL care au ținut în spate partidul de la reînființare și până astăzi. Este nedrept să vezi cum oameni de mare calitate, membri ai PNL cu vechi state de serviciu în partid - inclusiv cu vechi membri ai PDL care au venit la fuziune în PNL -, sunt dați la o parte pentru a face loc unor persoane care până mai ieri au desconsiderat PNL și pe membrii săi !

Observ, din nefericire, și la actuala conducere interimară a PNL aceeași apetență pentru „unificarea forțelor de dreapta”. Când oare se vor uita acești conducători la membrii PNL ? Când vor înțelege că membrii PNL nu sunt doar o masă de manevră politică ? Când vor renunța la obiceiul PSD, al fostului PDL de a forma „baronii politice” ? Când vor înțelege că PNL trebuie să redevină partidul membrilor săi ? Crin Antonescu nu a înțeles acest lucru și a lăsat neînțelegerea lui moștenire viitorilor conducători ai PNL.

Crin Antonescu aduce clarificări. Sunt necesare. Unii atacă PNL declarându-se fanii lui !

Am ajuns la DCNEWS, unde ei publică un interviu fulger cu Crin Antonescu. Sunt câteva răspunsuri care clarifică multe lucruri „încurcate”. Încurcate de „lansatorii de bombe în presă”, de „criniști”, de cei care nu au ce face, de obicei. De persoane care visează noaptea cum devin ei salvatorii neamului iar a doua zi se declară dezgustați de oamenii care nu le acceptă visul.

• Nu revine în politică.

• A discutat cu colegii despre o posibilă întoarcere dar sub aspect informal, nu sub aspectul unei negocieri.

• Dezamăgirea față de PNL a fost reală în 2014, la finalul alegerilor parlamentare, nu acum ! 

Este bine să vedem adevărul și să ne poziționăm corect față de această declarație. Este evident că el nu este în spatele zvonurilor lansate cu disperare de unii și alții pe piața politică. De aceea, acele zvonuri trebuiesc altfel interpretate.

Să vedem cine câștigă ? Pentru că zvonurile au rolul lor. Slăbirea PNL. Deși poate părea ciudat, adversarii politici ai PNL și cei care se declară „liberali” și visează la „întărirea PNL” prin destrămarea lui (?!), sunt pe aceeași baricadă. Au același scop. Să producă daune PNL, daune măsurabile în mai puține voturi la toate alegerile. Acum au ca țintă alegerile parlamentare. Este evident că ei sunt câștigătorii.

Discuțiile publice cu ce ar fi dacă Antonescu ar reveni în prima linie la PNL sunt dăunătoare din moment ce Crin Antonescu susține constant că nu va face acest pas și că nici nu mai candidează la parlamentare în toamnă. Insistența cu care unii din PNL provoacă astfel de dezbateri este în deserviciul PNL. Ce fac adversarii politici, este treaba lor. Se folosesc de acești așa-ziși liberali cu legitimație pentru a-și atinge scopurile politice.

Dezamăgirea lui Antonescu din 2014, la alegerile parlamentare, ne-a cuprins pe mulți dintre noi. A fost cea mai mare trădare în interiorul PNL. Iar o mare parte dintre trădători sunt încă prezenți în PNL. Unii dintre trădători au acționat la îndemnul și la indicațiile unor lideri informali, în spatele cărora au stat ca masă de manevră. Nu gândeau cu capul lor. Acea trădare avea la București ca lider pe Andrei Chiliman. Însoțit de Moisescu și o gașcă de lingăi din primăria Sectorului 1. S-au adăugat alții, de pe la alte sectoare, care au trădat pentru că nu au primit funcții sau nu le-au fost acceptate cererile. În țară au fost alții. PNL a obținut la euro-parlamentare un scor care era cu mult sub posibilitățile partidului. A fost cel mai cumplit act de trădare în interiorul unui partid.

Crin Antonescu face precizarea că aceea a fost singura lui dezamăgire. Cu ceva zile în urmă a contrazis și invenția „criniștilor” care visau la stări conflictuale între Crin Antonescu și Klaus Iohannis, între Crin Antonescu și actuala conducere a PNL. Invenții și zvonuri care au prins, din nefericire, la persoanele conduse de emoții. Dar, asta este. Trebuie să ne mulțumim cu oamenii capabili să înțeleagă lumea în care trăiesc. Ceilalți nu sunt siguri iar a umbla după ei ar fi pierdere de timp.

Ceea ce ar fi bine să facă PNL este să se întărească, să-și maximizeze oferta electorală, prestația politică, să câștige alegerile și să guverneze bine România. Asta mi-aș dori să se întâmple.

Această declarație a lui Crin Antonescu confirmă faptul că rămâne un liberal. El nu a afirmat că pleacă din partid ! Atrag atenția asupra acestui amănunt. El rămâne un membru al partidului numai că se va orienta către o altă activitate care îl împiedică să revină într-o funcție operativă din partid. Rămânând membru al partidului, rămâne și membru al organismelor de conducere ale partidului pentru că este unul dintre foștii președinți ai partidului. Antonescu se aliniază statutului pe care îl are dl Mircea Ionescu Quintus.

Declarațiile lui Crin Antonescu din ultimele zile îi califică pe așa-zișii liberali și susținători ai lui ca fiind falși. Sunt doar niște oameni „arși” de orgolii personale. Se folosesc abuziv de imaginea unui adevărat liberal pentru a-și promova propria imagine.

I-a murit scroafa'n coteț. Dar de când ?

Am găsit poza pe internet. Cu Google. Repede. Cuvinte cheie: scroafa ponta. Simplu.

Nu-mi mișcam eu fundul să scriu acum ceva dacă nu mă deranja superficialitatea cu care unii jurnaliști și unii comentatori politici tratează cauzele prăbușirii noului „Che Guevara de Dâmbovița”.

Pierderea alegerilor prezidențiale nu este cauza prăbușirii lui Ponta. Este doar confirmarea despărțirii lui Ponta de electorat. Prăbușirea lui Ponta s-a produs etapizat, culminând cu destrămarea USL. Începând cu toamna lui 2012 când s-a format guvernul USL, după alegeri, Victor Viorel Ponta a tot coborât „treptele” către uitare. Primele semne au apărut când a negociat cu Băsescu „pactul de coabitare” și a continuat cu formarea guvernului, când a golit de conținut politic și financiar ministerele alocate liberalilor. De la „pactul de coabitare” și formarea guvernului a început „scroafa” lui Ponta să refuze mâncarea, să slăbească, să bălească. Apoi, „scroafa” a început să devină din ce în ce mai costelivă pe măsură ce Ponta a încercat să domine pe Crin Antonescu și PNL, în anul 2013, când a preluat ministerul Justiției de la liberali și când a pus la cale negoțul cu Băsescu pentru funcțiile de conducere la Justiție. Când în marea lui ticăloșie a reușit să destrame ACL (PNL+PC) și să își atragă și UDMR pentru a face majoritate parlamentară fără PNL, dar cu sprijinul trădătorilor din PNL pe atunci miniștri liberali, „scroafa” lui Ponta abia își mai trăgea sufletul. USL murea încet, încet fără ca Ponta să fie interesat de viitor. La urechile Guevaristului Ponta se instalaseră „șoptitorii” de laude iar la curul lui pupau de zor și lingeau jurnaliștii de la Antena 3 și România Tv plus alții (se știu ei).

Când PNL a vrut să își schimbe miniștrii, Ponta a renunțat la „scroafă”. A murit săraca slabă, amărâtă, flămândă ... USL s-a rupt odată cu moartea „scroafei” lui Ponta. De atunci încolo, norocul lui Ponta a luat-o pe arătură. Degeaba imaginea publică strălucitoare. Jos, la temelie, la fundație nu mai era nimic temeinic. Doar niște cioate mâncate de apă.

Momentul cel mai mediatizat nu a fost înțeles de Ponta. Demisiile în lanț ale lui Crin Antonescu, de la PNL, de la Senat, de la Comisia pentru modificarea Constituției din 2014 au rupt orice legătură a lui Ponta cu PNL, au distrus orice șansă a lui Ponta de refacere a USL. După alegerile europarlamentare, PNL a renunțat la procesul de fuziune „pas cu pas” cu PDL (fuziune dorită de liderii ambelor partide) și a trecut la fuziunea „în pas vioi”. A ieșit la iveală și tâlhăria pregătită de trădătorii din PNL, în frunte cu Chițoiu, prin gestul lui Tăriceanu de a se duce la Palatul Victoria să pupe condurii „pașei” Ponta. Toate legăturile s-au rupt. Degeaba a tot încercat Ponta și pupincuriștii lui să inducă populației ideea că USL trăiește. Atât la europarlamentare cât și la prezidențiale. Lumea a priceput că nu prin interpretarea, corectă din partea oamenilor, a gesturilor făcute de Crin Antonescu.

Să fie clar. „Scroafa” lui Ponta a murit la începutul anului 2014 când s-a rupt USL-ul.

De la acel moment s-au prăbușit și marele proiecte de țară angajate de USL: modificarea Constituției, regionalizarea și descentralizarea administrativă a țării, păstrarea echilibrelor fiscal-bugetare (mai are puțin și le prăbușește și pe astea), intrarea în Spațiul Schengen, milionul de locuri de muncă, autostrăzile etc. Praf și pulbere !

Dacă nu uităm la ce „a realizat” Ponta la guvernare nu vom găsi mare lucru. Reparațiile financiare nu pot constitui obiective de țară. Sunt simple reparații.

În curând, golanul Băsesu va avea alături pe golanul de mai mică anvergură Ponta. PSD-ul la eliminat de la masa deciziei. Iar am ajuns la o simulație. Adevăratul prim-ministru va fi Dragnea. El va impune iar Ponta, cât va mai sta la Victoria, va executa. Onoare nu are, așa că nu mă aștept să demisioneze.

Crin despre Iohannis : ”un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte” !

Am ascultat interviul lui Crin Antonescu la „Gândul”. Am citit atent ce au publicat cei de la Gândul (aici). Am ajuns, la final, la concluzia că este o exprimare a unor gânduri fără pretenții personale asupra modului în care se vor comporta diferitele personaje ale lumii politice. Cu o excepție. Viitorul posibil al lui Traian Băsescu în PNL. Teoretic, dacă Băsescu vrea să intre în PNL și cei din PNL îi acceptă cererea, Băsescu ar intra în tabloul „foștilor președinți” ai noului partid (realizat din fuziunea dintre PNL și PDL).

Sintetic, Crin se bucură pentru înfrângerea PSD și a aliaților lui și nu vrea ca viitorul lui să fie legat de Traian Băsescu. A rămas cu nostalgia proiectului USL, cu regretul că acesta nu s-a materializat, normal spun eu (și eu am acest regret), fără a credita însă PSD-ul. Are, încă, pentru Victor Ponta, o anume „simpatie” fără a fi însă mai mult decât o apreciere oarecare. Nu este legat sentimental de Ponta. Faptul că îi evidențiază negativ pe cei care i-au făcut campania (brutală, comunistoidă ...) arată că îi pare rău de imaginea pe care Ponta și-a construit-o sau i-a fost construită. Un fel de românescul „brânză bună în burduf de câine”.

Nu am sesizat atitudinea negativă față de Iohannis. Crin spune despre Iohannis că este „un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte”. Avem două idei exprimate într-o frază. Iohannis „vorbește puțin” și Iohannis „gândește cât vorbește”. Jurnaliștii fără prea multă minte și cei interesați să vadă altceva decât a exprimat Crin, au amestecat propozițiile și înțelesul lor, au legat adverbul „puțin” folosit ca o caracteristică a modului de a vorbi de propoziția următoare fără nici o logică. Jurnaliștii și analiștii de mântuială nu au observat că în a doua propoziție există conjuncția „cât”, care introduce propoziția modală. Astfel, alte formulări ar fi că Iohannis „gândește în timp ce vorbește”, ba chiar „vorbește după ce gândește”, dacă folosim conjuncția sub forma introducerii propoziției temporale. Ba chiar „gândește doar la ce vorbește”.  Dacă este să apreciez corect, Crin îl laudă, de fapt, pe Iohannis pentru „cumpătarea în vorbă”, pentru echilibrul în dialog, pentru acribia cu care respectă timpul, conceptele, ascultătorul.

Bine, acum nu am pretenții de la toți „jurnaliștii”, sunt și ei niște oameni cu pretenții intelectuale, știu să scrie, știu să citească și să socotească însă până la a comunica idei mai este drum lung. Au și ei nevoie de bani, de sinecuri, au familii de întreținut (unii), au poșete de cumpărat (altele) etc. Mă deranjează superficialitatea cu care unii jurnaliști și analiști cu oarecare vizibilitate se grăbesc să dea cu piatra. Înclin să cred că vor să devină „VIP”-uri.

14 candidaturi depuse, 3 admise, contestații respinse de CCR și termen pe 25 la ICCJ pentru ANI/Iohannis

Până acum. Ieri, BEC a dat o declarație de presă prin care a anunțat că au fost admise 3 candidaturi. Victor Viorel Ponta, Klaus Iohannis și Monica Macovei. Până la 28 septembrie, vor emite decizii și pentru ceilalți candidați. Până acum și-au depus candidaturile 14. PRM este în frunte. Vadim și Funar candidează având același bazin electoral. Naiba știe cum a adunat fiecare în parte numărul de semnături !

Meleșcanu a adunat semnăturile „conspirat”. Au venit unii „tineri” din „societatea civilă” care i-au cerut să candideze. Dacă sunt tinerii din SCDM conduși de Dogaru, atunci are dreptate. Sunt mai tineri decât el. Nu știu câți au ajuns la 70 de ani. Meleșcanu are 73.

Contestațiile depuse la CCR împotriva candidaturilor lui Ponta și Macovei au fost respinse. Vor mai fi judecate în regim de urgență toate celelalte candidaturi. Data de 28 septembrie obligă toate instituțiile statului la celeritate. Maximă.

ICCJ, la solicitarea ANI a stabilit termen pe 25 septembrie pentru recursul înaintat de ANI împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba în favoarea lui Klaus Iohannis. Probabil se va da o soluție definitivă pentru a fi clară candidatura lui Iohannis. În legea ANI nu există sancțiune pentru cel ales în demnitatea de Președinte al României ! ANI se grăbește sau este grăbită. Un succes al ANI ar lăsa cale liberă Elenei Udrea, Monicăi Macovei sau lui Tăriceanu.

Trebuie să am încredere în cauza lui Iohannis. Am încredere că judecătorii CA Alba au decis corect, după lege. Hotărârea CA Alba a stat la baza deciziei ACL de a candida cu Iohannis. A dat „undă verde”.

De ce ai renunțat la candidatură Crin Antonescu ?! Nu te-ai gândit și la noi, cei care ți-am acordat încrederea deplină, cei care am așteptat și ne-am angajat să câștigi alegerile prezidențiale ?! Bag seama că tu, într-un acces de orgoliu în sensul „lasă că vă învăț eu minte, v-o fac eu”, ai comis un gest care ne costă pe noi. Ne-ai obligat să mergem „pe altă mână”. Vom merge. Ponta nu trebuie să ajungă Președinte al României. Nu putem lăsa PSD să ia toată puterea în statul român, nu ne putem întoarce la „epoca Iliescu”, la „epoca socialismului înfloritor la orașe și sate”. Vom sta cu inima „ghemuită”, ascunsă undeva în corp până când vom afla hotărârea ICCJ. Dacă nu renunțai, acum eram cu inimile deschise, fără „spaime”. Chiar și spaima de a vota pe Monica Macovei sau Elena Udrea în cazul în care Iohannis va primi interdicție. Ai greșit grav, Crin Antonescu. Mi-ai înșelat speranțele.

Mai sunt 4 zile de „ceață”. Sper să treacă cu bine.

Liviu Dragnea-Ipocritul

Umblând prin DEX am găsit „caracteristicile” comportamentale ale acestui individ sub adjectivul „ipocrit”: prefăcut, fățarnic. La „prefăcut”, în DEX se detaliază: fățarnic, viclean, ipocrit. La „fățarnic” avem: lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. Pot merge din noțiune în noțiune pentru a ajunge la concluzia firească: Liviu Dragnea este o persoană dispusă să profite, fără pic de respect pentru cei din jur de poziția publică la care ajunge. Liviu Dragnea „a privatizat” funcția publică în care a ajuns ca om politic, a exploatat-o în interes privat. Al său sau al apropiaților lui.

Cu Victor Viorel Ponta-Mincinosul plecat (s-a ascuns !), Liviu Dragnea-Ipocritul a rămas să își pună în aplicarea „inițiativa” politică. Emiterea ordonanței de urgență prin care sunt suspendate pentru 45 de zile normele Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali în reglementările ce privesc sancțiunile aplicate acestora pentru nerespectarea angajamentului asumat la candidatură prin părăsirea formațiunii politice pe listele căreia a candidat.

Actul normativ impus de Liviu Dragnea-Ipocritul este un abuz. Există jurisprudență constituțională în cauză, explicită cu privire la aleșii locali. În decizia CCR nr. 1167/2007, se motivează sancțiunea legală a părăsirii partidului pe timpul mandatului de ales local astfel:

"Curtea a arătat, cu acel prilej, că electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. Or, de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică".

Una din motivările lui Dragnea, Ponta dar și a altor vorbitori ai PSD, se referă la faptul că „acești aleși locali au fost pe listele USL”. Corect. Numai că pe listele USL fiind ei erau, în același timp, membri ai unui partid politic, component al USL. Ca atare, în cadrul USL aleșii locali urmau linia politică a partidului din care făceau parte. Angajamentele politice față de electori ale fiecărui partid rămân în vigoare indiferent dacă alianța politică din care au făcut parte la un moment dat se rupe. Astfel că această motivare nu are susținere.

Acum, Liviu Dragnea-Ipocritul vine cu explicații mai aproape de realitate. Iau de la Agerpres (aici). În interpretarea lui și a PSD plus a aliaților din UNPR, PC, PLR și chiar UDMR (din moment ce curvele udemeriste nu protestează acum, mulțumindu-se cu anunțul inert că nu vor vota legea de aprobare a ordonanței în Parlament. Cu ce folos, din moment ce ordonanța își produce efectele imediat ?!). S-a exprimat la Antena 3, televiziunea de casă a pușcăriașului Dan Voiculescu (condamnat la 10 ani de pârnaie), televiziune care a și trecut la promovarea ideilor tâmpite fără nici un discernământ.

"Principala critică o reprezintă momentul ales. Momentul nu l-am ales noi. Momentul este impus de acțiunea samavolnică a celor de la PNL și PDL, practicată de câteva luni de zile împotriva aleșilor locali, pentru a-i forța și a-i amenința cu excluderea din partid, respectiv cu pierderea mandatului, pe de o parte dacă nu aprobă protocoalele cu PDL, pe care majoritatea în județe nu vor să le aprobe, să le susțină, pentru că le-a fost impus, nu au fost întrebați, iar pe de altă parte dacă cumva (...) votează proiecte de hotărâri pe care le inițiază un primar de la PSD sau de la UNPR sau de la PC, pentru ca nu cumva prin acel proiect de dezvoltare primarul respectiv să fie apreciat în comunitate".

Ipocritul Dragnea a scăpat „porumbelul” pe gură. Printre alte obiective urmărite prin ordonanță, PSD vrea să împiedice realizarea majorităților în consiliile locale rezultate prin fuziunea dintre PNL și PDL ! PSD vrea să împiedice fuziunea dintre PNL și PDL ! Nu se explică altfel „grija” celor din PSD de a oferi aleșilor locali din partea PNL și PDL șansa de a rămâne în funcțiile eligibile chiar dacă se opun hotărârilor propriilor partide. PSD le oferă șansa de a intra în alt partid - dacă nu vor PSD, pot alege PLR-ul lui Tăriceanu, putând spune concetățenilor că rămân „liberali” -, pot deveni independenți, astfel că în fața electorilor pot apare ca nefiind „ai PSD”, chiar dacă în comportamentul lor va fi așa. Alții pot intra în PMP-ul lui Traian Băsescu pentru a face pe față campanie Elenei Udrea la prezidențiale. Toate aceste „efecte” ale ordonanței au drept obiectiv imediat slăbirea capacității ACL (PNL+PDL) de a duce campania electorală dar și pentru a ușura, în teritoriu, slăbirea, micșorarea șanselor candidatului ACL -Klaus Iohannis - de a câștiga alegerile în fața candidatului PSD.

Nu trebuie uitat faptul că ei se bazează mult pe comportamentul aleșilor locali ai PNL la europarlamentare. Este un adevăr faptul că o parte dintre aleșii locali ai PNL, susținători ai lui Călin Popescu Tăriceanu, au acționat împotriva propriului partid pentru a forța retragerea din funcția de președinte a partidului a lui Crin Antonescu. Crin Antonescu s-a retras iar Călin Popescu Tăriceanu nu a putut pune mâna pe putere în partid așa că a plecat. Cei din PSD se tem acum că acei aleși locali, în special consilierii locali (!), pot fi demiși și înlocuiți cu alții fideli noii alianțe electorale ACL.

A doua problemă a PSD o reprezintă puterea ACL din consiliile locale. Putere care blochează „inițiativele” primarilor PSD, UNPR sau PC (oare mai sunt ?!). Puterea ACL blochează inclusiv posibilitatea primarilor PSD, UNPR și PC de a face campanie pe banii publici pentru PSD și candidatul acestuia la prezidențiale. Din moment ce „inițiativele” locale orientate către promovarea candidatului PSD vor fi blocate, campania va fi blocată !

Toți politicienii opoziției au condamnat abuzul de putere al PSD. Liviu Dragnea-Ipocritul poate inventa orice motivare pentru abuz, el este neconstituțional. Am arătat mai sus raționamentul CCR din 2007. Ordonanța PSD (ea nu poate fi calificată ca fiind a Guvernului !), urmărește un interes privat impus țării ca interes național. Actul normativ, în esența lui, se emite în interesul întregii națiuni. Este o necesitate. Acest act normativ este împotriva interesului națiunii, este un abuz politic.

Crin Antonescu a sintetizat, telefonic, la Realitatea Tv (parcă ieri) (aici), abuzul PSD:

"Această ordonanţă este o greşeală uriaşă a domnului Ponta. A început să facă greşeli foarte mari, una este menţinerea domnului Paladă în funcţia de purtător de cuvânt. Ordonanţa e o greşeală uriaşă pentru că, având în vedere maşinăria de care beneficiază Ponta în raport cu contracandidaţii săi la preşedinţie nu putea pierde decât într-un singur fel - întărind în societatea românească sentimentul că se întoarce PSD-ul de până în 2004. Printr-un act politic precum această ordonanţă, domnul Ponta a luat-o pe calea pe care poate pierde alegerile în această toamnă. E o greşeală inutilă şi neforţată. Până acum, primarii care doreau să treacă de partea guvernului în schimbul primirii alocărilor bugetare o făceau oricum. Ce l-a determinat totuşi? Natura de nereprimat a acestui PSD incorigibil şi faptul că în faţa temerilor lui Ponta şi PSD că ar pierde alegerile, arma intimidării şi a presiunii psihologice a fost scoasă la iveală".

Crin Antonescu a mai arătat, de multe ori, că PSD-ul de azi a redevenit PSD-ul lui Adrian Năstase, PSD-ul stat, PSD-ul nereformat, PSD-ul abuziv. Acum a reafirmat, a întărit cele spuse anterior: "S-a vorbit foarte mult despre ruperea USL, despre cauze şi făptaşi sau făptaş. Propaganda domnului Ponta a conchis că într-o zi Antonescu a înnebunit şi a rupt USL-ul. Azi, pentru cine vrea să gândească lucrurile la rece o să mai spun un lucru. Miza fundamentală a înţelegerii mele cu Ponta, a USL, a fost: PSD-ul din USL nu va mai face ce a făcut PSD îân România până în 2004. Un an de zile, pentru mine a devenit limpede că acest termen fundamental al înţelegerii este încălcat şi că PSD-ul condus de Ponta este acelaşi PSD de până în 2004. Chestiune pe care am socotit-o inacceptabilă".

Sunt atrăgătoare și declarațiile politice. Esența acțiunii PSD, în special a inițiatorului ei, acest Liviu Dragnea-Ipocritul este neconstituționalitatea actului normativ, abuzul incalificabil atât sub aspect social, sub aspect politic - intervenția prin lege în viața internă a altor formațiuni politice (!) -, distrugerea raporturilor de reprezentare politică și socială. Ce încredere mai poți avea într-un ales local din moment ce acesta poate profita de o lege, dată abuziv, pentru a se alătura celor de la putere ?!

Cei care vor profita de această ordonanță, aleșii locali, ar trebui excluși din orice colaborare viitoare cu partidele aflate acum în opoziție. La fel cum ar trebui exclusă, în viitor, orice colaborare cu acest partid pervers care este UDMR. Care, ce să vezi, vor susține în Parlament legea de respingere a ordonanței, dar după ce își produce efectele. Iar intrarea ordonanței pe ordinea de zi a Parlamentului poate fi întârziată până la calendele grecești cu Tăriceanu șef la Senat și Zgonea șef la Cameră.

Crin Antonescu: nu sunt piesă de schimb !

Aseară, la Realitatea Tv (aici), într-o emisiune lungă, prea lungă chiar, Crin Antonescu a clarificat, după mine, multe dintre semnele de întrebare puse în dreptul lui atât de către susținători cât și de adversari.

Din noianul de întrebări puse de Rareș Bogdan, Crin a răspuns, cu bunăvoință, la majoritatea. La unele a refuzat să răspundă pentru a rămâne, ferm, în zona omului civilizat. A rămas.

Sunt sigur că majoritatea celor care au urmărit emisiunea, se pare că a fost urmărită de un număr mare de persoane, în special de către politicieni, au dorit să afle pașii următori ai omului politic Crin Antonescu. A fost, este și va mai fi, chiar dacă el va mai explica că nu, un mare semn de întrebare atunci când se vor face calcule politice și se va „juca” cu potențiali politicieni de putere. Că vrea el sau nu, va fi cotat, cel puțin o perioadă de timp, ca un potențial jucător important pe scena politică.

Ce nu va mai fi sau nu va fi, ce nu va mai face, ce nu face:

- nu va mai fi președinte de partid. Speranțele unora că va candida după alegerile prezidențiale pentru șefia marelui PNL ar cam trebui să pălească, dacă nu se sting. Nu fuge de răspundere însă îi ajunge ce a trăit până acum. Nici nu are de gând să se sacrifice pentru unii și alții. Conducerea unui partid este condiționată de susținerea din interiorul partidului. Pe timpul emisiunii a tot punctat pe concluzia desprinsă din sondajele interne că el nu mai are susținere populară, cei 5-6% cu care a fost cotat, mult sub toți ceilalți competitori, îl exclude din calculul posibililor candidați. Nu vrea să forțeze lucrurile. Un eventual eșec, i-ar distruge și bruma de imagine publică pozitivă pe care o mai are. Așa o fi ?! Nu știu;

- nu va mai candida (cel puțin acum !) la Președinția României. Nu va candida ca independent. Nu este „piesă de schimb, nu este roată de rezervă” ! A mulțumit celor care au adunat și adună semnături pentru o candidatură a lui ca independent însă nu le va urma îndemnul. O candidatură ca independent nu are șanse de reușită iar el nu se joacă de-a candidatul. Rămâne fidel PNL și acceptă decizia partidului;

- nu îl va susține pe Klaus Iohannis și nici nu știe dacă îl va vota. Această poziție are însă unele condiționări. Decizia de a nu participa la campania electorală a lui Klaus Iohannis este una personală. Reflectă și starea de nemulțumire pentru schimbarea de opțiune a partidului. Chiar a admis, fără a fi forțat, că renunțarea la poziția de candidat al PNL pentru Președinția României ar putea fi o greșeală. Este. O spun cu toată convingerea. A forțat astfel luarea unei alte decizii din partea colegilor săi. Dacă nu renunța, azi era candidatul ACL la prezidențiale. Refuzul de a-l susține pe Iohannis în mod manifest a fost explicat, cu o anume „satisfacție”, prin rezultatele sondajelor prezentate de echipa de experți aleși de PNL pentru evaluarea dintre el și Iohannis. Dacă el, Crin Antonescu, are o asemenea lipsă de simpatie în masa electoratului (după cum au arătat sondajele !), o prezență a lui lângă Klaus Iohannis pe timpul campaniei electorale va dăuna sigur acestuia ! Nu știe dacă îl va vota pentru că nu îl cunoaște pe Klaus Iohannis în postura de candidat la Președinția României. Îl va urmări și îl va vota dacă va găsi în comportamentul acestuia ceea ce el crede că trebuie să fie un Președinte de țară. Oricum, nu va vota cu Victor Viorel Ponta pe care îl consideră un băsist mai tânăr. Nu ia în considerare celelalte candidaturi, pentru că le consideră minore. Ca de obicei, Crin judecă și lucrează numai cu certitudini. Lucrează numai cu valori mari, așa cum sunt aceste prezidențiale. Este absolut convins să turul II va avea față în față pe Victor Ponta și Klaus Iohannis. Crede, cu sinceritate, că deși va fi o luptă relativ echilibrată cu un ușor avantaj în partea lui Ponta (acum), Klaus Iohannis poate câștiga alegerile din partea opoziției.

Sub presiunea campaniei electorale, aceste trei subiecte au fost pe primul plan, spun eu, pentru majoritatea telespectatorilor și a politicienilor care au urmărit emisiunea. Sunt subiecte de moment, interesante, urgente însă nu au fost singurele. Alte subiecte foarte interesante, stresante chiar pentru unii dintre noi sunt cele legate de substanța politică a țării, de starea morală a nației, de viitorul nostru legat, că vrem sau nu, de cele două.

Starea morală a fost exemplificată atât de poziția categorică a lui Crin Antonescu față de torționarii regimului comunist, față de care consideră că „mila este o crimă”, cât și față de procesele actuale în care unele personalități publice au primit condamnări cu ani grei de închisoare (dosarul ICA !). Crin Antonescu dorește clarificări din partea Guvernului, a Președintelui României, a ministrului justiției, a CSM a tuturor celor care au treabă cu actul de justiție (organizare și funcționare) cu privire la acuzele aduse procesului și soluțiilor date în proces. A fost sau nu a fost un proces corect ? Răspunsul la această întrebare ne definește ca un stat de drept sau ca o tiranie. El își dorește ca soluția acestui dosar să fie o urmare firească a unei judecăți drepte. Dar sunt acuzații în mediul public că aceste condamnări sunt politice. Consideră că acuzațiile aduse judecății și condamnării de către Antena 3, de către jurnaliștii de la trustul lui Voiculescu dar și de către unii oameni pot fi întemeiate și că cei care răspund de justiție trebuie să iasă în fața cetățenilor și să dea explicațiile necesare. Fără explicațiile ce se impun, populația poate crede că actualul regim nu este cu nimic diferit de regimul comunist al torționarilor față de care nu trebuie să avem milă. Au suficientă minte cei de la putere să demonstreze că procesul ICA a fost un act de justiție normal ?!

Un alt subiect foarte interesant a fost legat de substanța ideologică a partidelor politice. Am apreciat (a câta oară ?!) dorința lui de clarificare ideologică a dreptei. Fără o definire a dreptei în România nu putem spune că avem partide de dreapta. Efortul lui Băsescu timp de 10 ani de zile de a identifica „dreapta” ca fiind „împotriva PSD” a dat roade. Dreapta a fost distrusă, lumea este confuză. Nu se mai concep politici de dreapta, se reacționează la acțiunile (nu le pot spune politici publice) guvernamentale sau mediatice ale PSD. De aceea nu avem obiectiv politic național, nu avem strategii doctrinare, nu avem dezvoltare economică, nu avem stare morală. Crin Antonescu a dat exemplul celor care au luptat în munți împotriva regimului comunist/bolșevic instaurat după 1947, evidențiind caracterul doctrinar al convingerilor individuale ale acelor luptători, al sacrificiului în numele unui ideal politic - al libertății ! Ce avem azi ? Avem tineri care, întrebați dacă se vor duce la încorporare să apere țara de o potențială agresiune a rușilor, au exclus o astfel de acțiune. Au refuzat gândul că ar merge să își apere țara. Unul dintre ei chiar a acuzat țara că nu i-a dat nimic pentru ca el să meargă să își pună viața în pericol pentru ea. Nu mai spun de cele citite pe facebook despre subiect. Nu avem, din cauza lipsei de definire a conceptelor politice substanța morală a unei nații care se vrea liberă și democrată. Trist. Trăim primitiv, reactiv, fiecare ia ce poate, cât poate, cu violență sau prin dol și considerăm că este normal să fim așa. Nu avem empatie, nu avem orizont. Nu avem viitor.

Intervenția telefonică a lui Victor Ponta a fost interesantă, a fost mai mult politică. Împăciuitorul Victor Ponta a profitat de prezența lui Crin Antonescu în platou pentru a mai smulge niște voturi. Voturile „antonescienilor” ! A reușit ?! Vor înțelege susținătorii lui Crin Antonescu că mesajul major dat de acesta în emisiune a fost acela că Victor Viorel Ponta este un Traian Băsescu mai tânăr și mai periculos ?!

PNL și-a desemnat candidatul la candidatura pentru Președinție. Este Klaus Iohannis. Crin Antonescu joacă inteligent.

A fost și DP a PNL. S-a votat pentru desemnarea candidatului la cadidatură. Klaus Iohannis - 111, Crin Antonescu - 55, nule - 5.

Ioan Ghișe vrea și el să candideze așa că și-a anunțat demisia din PNL. A văzut că alături de Antena 3 a avut succes Mircea Diaconu, așa că încearcă și el. Față de Tăriceanu, Ghișe are o mai mare popularitate ca opozant „feroce” al lui Băsescu. Chiar mă întreb, în caz că Ghișe vrea să folosească această imagine, care îi va fi „adversarul” ?! Băsescu ?! Mă gândesc că Antena 3 va avea mult de lucru. Cum își va împărți Gâdea mulțimea de pupincuriști „jurnaliști”. Care vor face campanie lui Ponta, care lui Tăriceanu, care lui Ghișe ?

Crin Antonescu a ieșit în evidență, încă odată, ca un politician simbol al democrației. Merită felicitat. Cuvintele lui spuse presei după vot îmi dau și de gândit. Serios.

Mediafax (aici).

„Toată lumea este mulţumită: domnul Iohannis pentru că a fost desemnat, partidul pentru că a făcut desemnarea, eu pentru că ceea ce am solicitat, şi anume această pronunţare printr-un vot clar, corect, civilizat, elegant, s-a făcut. În rest, vom vedea ce se mai întâmplă”.

„Eu cred că e un scor normal, în limitele normalului. Eu cred că e un scor foarte bun pentru câştigător şi, ce voiaţi, chiar să nu voteze nimeni cu mine sau ce? Nu e îngrijorător deloc, e un partid în care a avut loc o competiţie normală, s-a votat într-o procedură corectă, s-a votat secret până la urmă pentru că s-a invocat Statutul şi cu asta basta”.

În primul rând, înclin să cred că a acceptat, la Congres, depunerea candidaturii pentru ca susținătorii lui să nu se simtă înfrânți, descurajați, să nu le treacă prin minte cine știe ce tâmpenii. Ține prea mult la PNL pentru a produce partidului daune în sensul părăsirii acestuia de către susținătorii lui din cauza „înfrângerii” lui. El a știut în permanență că în fața lui Iohannis va pierde (din varii motive, eu înclin să cred că din motive naturale, ce țin de psihologia maselor). Acum are încă o bilă albă și prin comportamentul de azi transferă către Klaus Iohannis o parte din susținerea de 30% din partid care a votat cu el. Dorește enorm de mult ca PSD să nu câștige prezidențialele. În situația în care această dreaptă atât de divizată care se unește sub stindardul PNL câștigă prezidențialele, mai ales cu un candidat dat de PNL, Crin Antonescu va considera că și-a îndeplinit obiectivele strategice asumate acum 5 ani de zile când a preluat conducerea PNL. Acceptând pierderi personale, își îndeplinește obiectivele asumate: PNL - cel mai mare partid de dreapta din România, Președintele României - candidatul PNL. Urmează însă ca ceilalți să facă pasul următor și să câștige alegerile din 2016 în așa fel încât formarea viitorului guvern să fie cât mai facilă.

Klaus Iohannis a fost inteligent în răspunsurile date la final presei (aici). PNL, în întregul său, va respecta decizia votului în DP. În PNL nu există tabere. A fost în ton cu declarațiile lui Crin Antonescu.

Mâna'ntinsă care nu spune o poveste, nu primește de pomană !

Ieri, duminică, PNL a prezentat sondajul intern pentru decizia de astăzi a DP. Mediafax prezintă o parte a sondajului luată de la „pesurse”, aici.

Președintele PNL, Klaus Iohannis, este mai bine situat în percepția publică decât Crin Antonescu. Este esența acestui sondaj, cea care va sprijini o decizie politică din partea delegaților liberali. Pentru că va fi o decizie politică, până la urmă.

Vor fi delegați care vor sprijini candidatura lui Crin Antonescu. Nu cred însă că vor fi suficienți pentru desemnarea lui drept candidat al PNL în relația cu candidatul PDL (și cei din PDL vor trebui să ia o decizie politică, pentru că au acum, mai mulți politicieni care și-au manifestat oferta de a deveni candidați).

În afara datelor oferite de presă, în general date „de senzație”, sunt alte date care mie îmi lasă un gust amar. Este vorba despre „povestea” pe care candidații au oferit-o, până acum, electoratului. Este povestea care aduce voturile sau care alungă voturile. În dreptul lui Crin Antonescu, povestea este umbrită de deciziile anterioare, de izolarea lui față de „părerea altora” (nu are consilieri, nu s-a sfătuit cu nimeni, a acționat cum a crezut el de cuviință etc.). Nu am deslușit în ce măsură separarea de PSD (moartea USL) este sancționată, nu este exclus să aibă o influență semnificativă (de care profită Tăriceanu !), în mod sigur însă Crin Antonescu este sancționat pentru demisia din fruntea PNL și, mai ales, pentru renunțarea la candidatura din partea PNL la Președinția României.

Toate acestea lasă impresia că „omul” Crin Antonescu este imprevizibil. Că acționează de capul lui și că ia decizii care pun în dificultate pe cei care îl susțin sau care depind de comportamentul lui ca persoană oficială. Nu îmi dă pace gândul că în cazul lui este și o problemă sensibilă. Comportamentul lui generat de impresii. Dacă are impresia că ceva nu este în regulă, după cum consideră el că ar trebui să fie, atunci va lua o măsură radicală fără a consulta pe altcineva. Acest tip de comportament a reieșit, cu claritate, din evoluțiile lui ulterioare la emisiunile TV. Când a dat explicații moderatorului asupra deciziilor majore luate. Când a motivat cu accent pe emoțiile personale și nu pe interesele colectivității pe care o conducea. A câștigat stima unor persoane pentru comportamentul onorabil însă a pierdut votul și aprecierea persoanelor care doresc un conducător ferm, ambițios, constant, tiranic de este nevoie. Cei din urmă sunt mai mulți decât cei dintâi.

Este semnificativ că în dreptul lui Crin Antonescu sunt sancționate comportamentul „neserios” și „schimbător”, mai mult decât comportamentul „demagog” și „populist” din dreptul lui Victor Ponta. Legat de comportament, opțiunea majoritară a electoratului către un Președinte „Care caută punţi între idei şi o colaborare largă între toate orientările” îl favorizează pe Klaus Iohannis (acesta este văzut „negativ”, într-un procent minor, doar ca „misterios” și „ascuns”).

Între Crin Antonescu și Klaus Iohannis, constat că avem o poveste la Crin care nu are susținere și o „viitoare” poveste la Klaus, care este așteptată după desemnare. La Crin, povestea cuprinde un „sfârșit” - demisiile și renunțarea -, la Klaus povestea urmează să aibă un „început”. Din acest motiv se consideră că există un potențial de creștere în dreptul lui Klaus și o descreștere în dreptul lui Crin.

Klaus este mai bine situat și față de Cătălin Predoiu, candidatul oficial al PDL. Înclin să cred că și în cazul lui Predoiu avem o poveste cu „final”. Percepția cetățeanului față de Predoiu este grevată de „băsismul” acestuia.

Dintre candidații prezumați, Klaus Iohannis este singurul care adună mai multe voturi decât potențialul partidului. Toți ceilalți, Victor Ponta, Crin Antonescu, Cătălin Predoiu se prezumă că iau în primul tur sub procentul partidului din care fac parte. Nu mai spun despre faptul că în turul II intră doar Victor Ponta și Klaus Iohannis. Ar putea intra în turul II Tăriceanu în situația în care PNL și PDL nu îl desemnează pe Iohannis candidat.

Speram mai mult pentru Crin Antonescu. Alta ar fi fost situația dacă se continua cu tandemul Crin - Președinte, Klaus - premier. Cred. Ar fi fost alte cifre însă nu sunt sigur că am fi avut câștig de cauză.

Voi susține pe cel pe care DP îl va stabili. Bănuiesc că la nivelul liderilor PNL au și alte posibilități de analiză a acestor rezultate, au mai multă experiență în evaluarea politică a unui candidat, au o mai bună viziune asupra viitorului din punct de vedere politic.

Îmi mențin afirmația potrivit căreia voi fi alături de Crin Antonescu dacă va avea proiecte pentru PNL. Datorită conducerii lui, PNL a crescut exponențial. PNL a devenit principala forță politică de dreapta, a devenit polul care atrage electoratul de dreapta. Datorită lui PNL este astăzi, fără discuție, liderul necontestat al dreptei.

Crin Antonescu la Realitatea Tv. Concluziile mele.

Aseară, la Realitatea Tv, Crin Antonescu a vorbit, neutru, despre procesul lui Dan Voiculescu și aplicat despre procesul alegerii candidatului PNL pentru Președinția României.

Ca să fi sincer, am urmărit cu atenție anumite cuvinte. Am vrut să văd dacă este convins că el este o soluție pentru Președinție. Nu s-a exprimat imperativ, a fost o exprimare echilibrată. Crede că el este o soluție mai bună decât altele. Numai că a venit imediat și a făcut precizări care impun o abordare ceva mai detaliată. Crede în el însă pentru obținerea succesului, este nevoie ca alegerea candidatului comun al dreptei să fie precedată de o analiză sociologică mai amplă, o analiză care să aibă în vedere nu doar potențialii candidați ai PNL și PDL ci și potențialul lor adversar în turul II al alegerilor prezidențiale.

Intrând în astfel de explicații, Crin Antonescu pune punctul pe „i”. Așa este. Degeaba intru cu un candidat în turul II, în mod sigur, dacă acesta nu va avea capacitatea de a câștiga alegerile. Dacă nu i se pregătește o strategie de campanie pe profilul lui uman, cu țintă pe plusuri, cu evitarea minusurilor și chiar pregătirea reacției la riscurile ce pot apare. Și vor apare, PSD fiind maestru în manipulare, bătălia electorală ce va urma fiind un bun prilej pentru desființarea în media a adversarului.

Sunt câteva repere în acest an care devin obligatorii la alegerea candidatului. Nu aleg un candidat ca să mă aflu în treabă sau să fiu fidel unui partid politic. Nu plec la luptă convins că pierd, ca să mă țină minte „poporul” de erou. Ar fi o prostie. Plec la luptă să câștig. Nu am șanse de câștig, continui să mă pregătesc pentru viitor. Nu am de gând să „mângâi sentimental” pe nimeni. La fel ca oricare alt cetățean am interese directe în alegerea Președintelui țării și nu vreau să fiu parte la varianta perdantă, doar pentru orgoliu sau un interes dubios.

Crin Antonescu a pus în discuție una din problemele dificile ale acestor alegeri pentru candidatul PNL-PDL. Raportarea la Traian Băsescu. Aici s-a referit la cramponarea celor din PDL pe ideea că suspendarea lui Traian Băsescu în 2012 a fost „o lovitură de stat”. Are dreptate spunând că în cadrul discuțiilor pentru fuziune între cele două partide această problemă trebuie clarificată. Având în vedere că ambele partide și-au propus să aprobe fuziunea la 26 iulie, clarificările sunt absolut necesare iar consensul trebuie făcut public. Între cele 7,4 mil de români care au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu și cei aproape 1-2 milioane de români care nu s-au prezentat la vot în apărarea lui, PNL și PDL trebuie să îi atragă pe cei 7,4 milioane plus electoratul PDL. PDL trebuie să renunțe la Traian Băsescu, complet. Că vor sau nu. Orice formulare de sprijinire a memoriei lui Traian Băsescu și a guvernării lui va alunga electoratul anti-PSD ! Un electorat extraordinar de prețios. Având în vedere faptul că până acum, candidatul PDL - Cătălin Predoiu -, a tot făcut apologia guvernării PDL sub conducerea lui Traian Băsescu, este foarte puțin probabil ca în cursul bătăliei electorale pentru prezidențiale acesta să nu fie văzut ca un continuator al lui Traian Băsescu. Este mai mult ca sigur că o mare parte din electoratul PNL și electoratul anti-Băsescu nu vor da votul pentru Cătălin Predoiu. Poate se vor abține de la vot însă este mai mult ca sigur că vor vota pe Victor Ponta. Pe undeva, Cătălin Predoiu obliga electoratul să se comporte ca în anul 2000, când pentru a împiedica alegerea lui Vadim Tudor ca Președinte al României a votat cu Ion Iliescu !

În PDL nu este nici liniște și nici nu s-au clarificat treburile. Unii o țin gaia-mațu cu Traian Băsescu. Alții sunt pentru „o renaștere” ca urmare a fuziunii cu PNL. Vasile Blaga are de luptat cu o opoziție dură, de aceea a avut intervenții pe măsură în discuțiile interne la partid (aici).

„„Vasile Blaga a cerut colegilor de partid o poziție tranșantă în ceea privește fuziunea: ori facem fuziunea, ori eu nu mă întorc în trecut alături de Traian Băsescu. Pe orice va pune mâna Traian Băsescu se va usca ca vrejul de fasole.

Surse din cadrul BPN al PDL au declarat pentru just-news.ro că congresul de fuziune a fost stabilit pe data de 26 iuie. Discuțiile în cadrul ședinței au fost destul de tranșante, liderul PDL, Vasile Blaga, fiind foarte dur în declarații. Pentru a elimina orice tensiuni induse cu precădere din afara partidului, Blaga a declarat că PDL are de ales între crearea noii formațiuni politice prin fuziune și votul pentru o nouă conducere. "Congresul va avea loc oricum, pe 26 iulie. Fie votăm fuziunea, fie vom vota o nouă conducere a partidului", a spus Blaga””.

Omul acesta nu a vorbit aiurea. A se reține ideea din prima frază: ori fuziune ori el pleacă, pentru că nu vrea să se întoarcă la Traian Băsescu !

Asta înseamnă că PDL are doar două căi. Fie fuzionează cu PNL pentru a forma un puternic pol politic de dreapta, fie va fi preluat de Traian Băsescu (PDL este plin de membri ai Fundației Mișcarea Populară !).

Studiul cerut de Crin Antonescu trebuia să aibă concluzii cu privire la imaginea publicului cu privire la candidații PNL și al PDL vizavi de această problemă spinoasă, o problemă speculată intens în programele de propagandă ale posturilor de televiziune Antena 3 și România Tv. Dacă această problemă nu este tranșată definitiv, va duce la pierderea alegerilor de către candidatul dreptei în turul II.

O altă problemă serioasă, foarte serioasă, a fost ridicată de curând în media. Candidatura lui Klaus Iohannis este „minată” de trei probleme grave, spun eu. Procesele legate de proprietatea asupra unor imobile, acuzațiile ANI - incompatibilitate și conflict de interese -, confesiunea lui. Presa a tratat mai amplu primele două însă nu este exclus ca a treia să devină cea mai complicată. Fiind de confesiune luteran, Klaus Iohannis se va confrunta cu ostilitatea creștin-ortodocșilor. PSD nu va rata ocazia de a face campanie împotriva lui Iohannis pe această temă sensibilă: stat ortodox condus de un luteran ! Nu este exclus ca BOR să treacă de partea candidatului PSD pe față. Din acest motiv, nu sunt sigure nici voturile liberalilor ! În special a celor care așteaptă de la BOR „lumina politică”.

Mai sunt o groază de probleme care pot deveni deosebit de sensibile pentru candidații PNL-PDL. Nu mai spun de opoziția la fuziune care aduce și ea nesiguranță în opțiunile de vot.

Cam atât despre necesitatea unei analize sociologice aprofundate reclamată de Crin Antonescu. Înțeleg că din cauza unei anume adversități în PNL, s-a evitat. S-a greșit. Cuvintele frumoase, înălțătoare, nu au cum compensa înfrângerea. Nu este exclus ca o astfel de analiză să fi dus la concluzia că nici unul dintre cei măsurați nu are șanse în turul II. Nu este exclus ca cel care să aibă șansele cele mai mari să fie undeva alături, în societatea civilă.

Crin Antonescu a clarificat și controversatele lui decizii (aici). Pentru mine au fost suficiente explicațiile lui. L-am înțeles. Îl aprob. Din moment ce proiectul asumat la Congresul în care a fost ales nu a putut fi finalizat, retragerea lui din funcția de Președinte al PNL a fost obligatorie. Pentru orice om care are rațiune suficientă, o astfel de opțiune este normală. Retragerea din postura de candidat la Președinția României a fost însă o eroare. Spun eu.

„Nu anunţul meu l-a determinat pe Iohannis să depună candidatura la preşedinţie ci invers, candidatura sa a determinat retragerea mea, în ideea că, imediat, în jurul său, se va declanşa un consens. Nu sunt două tabere în PNL, dar sunt două opţiuni. Nimeni nu va putea spune că Antonescu nu şi-a asumat pierderea competiţiei, dacă te temi de aşa ceva nu intri în politică”.

Cei care l-au împins în față pe Klaus Iohannis sunt politicieni vechi însă nu au suficientă „pricepere politică”. De fapt, dacă le privim „trecutul”, nu vedem cine știe ce succese notabile în el. Klaus Iohannis este foarte vulnerabil, așa cum am arătat mai sus. Și Crin Antonescu a greșit retrăgându-și candidatura în primă fază. A judecat superficial. Da, în PNL, Klaus a declanșat un consens. Nu foarte mare, să fim foarte serioși. Este acceptat în PNL ca lider formal însă nu va fi acceptat ca prezidențiabil. Liberalii, în majoritatea lor, sunt mai deschiși la nou. Multiculturalismul are sorginte liberală, originea etnică și confesiunea nefiind obstacole în mediul liberal pentru promovarea valorilor. Când vorbim despre stat însă, ne lovim de istorie, de tradiție, de adversități confesionale. Confesiunea majoritară va avea o mare influență în alegerea conducătorului național. Istoria ne vine în ajutor. Conducătorii statelor au religia poporului. 

Nu pot încheia, cel puțin pentru liberalii care îmi vor citi gândurile, fără a pomeni de o expresie repetată insistent de Crin Antonescu: „Nu sunt două tabere în PNL, dar sunt două opţiuni”.

Declar război diversioniștilor din PNL sau de alături.

Nu celor din afara PNL. Declar război diversioniștilor din PNL. Pentru că sunt și își fac de cap.

A venit un jurnalist (se pare Cristoiu) cu ideea că în PNL sunt trei tabere: Klaus Iohannis, Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu. Fără a analiza tembela „apreciere”, unii au început să exploateze ideea mediatic. Au început poziționările. Cine este cu unul, cine este cu altul cine este cu acel nimeni numit Tăriceanu. La tembelismul ideii se adaugă comportamentul tembel.

În PNL nu trebuie să existe tabere. Cine are inițiativa construcției unei tabere „proprii” trebuie sancționat. Chiar dacă ar fi vorba despre Președintele partidului. El reprezintă întregul partid și pe toți susținătorii (votanții) acestuia și nu doar un grup apropiat lui. Este normal să își aducă aproape pe acei liberali care l-au susținut pentru cucerirea puterii în partid, poate are mai multă încredere că își va realiza programul politic având ajutorul lor. Este normal însă acest grup nu trebuie transformat într-o „tabără”.

Este normal ca unii liberali deveniți în timp lideri informali sau formali ai partidului să aibă susținători. Este normal ca liberalii să aibă opțiuni pe care să și le exprime cu privire la un lider sau altul, cu privire la o opțiune strategică sau tactică, este însă anormal să dezvolte aceste opțiuni în atitudini adverse față de liberalii care au alte alegeri.

Vorbesc despre liberalii din interiorul partidului, nu despre tot felul de indivizi care au ieșit în decor. Mă refer aici, în mod cu totul și cu totul special, la așa-zișii liberali din jurul lui Tăriceanu. Aceștia au devenit adversari ai PNL. Au devenit asociați ai PSD. Susțin PSD-ul în acțiunile politice contra PNL. Chiar dacă se declară a fi liberali „în cuget și simțiri” ei sunt doar niște simulanți. Nu trebuiesc luați în calcul în evaluările pe care noi le facem cu privire la liberali. Iar liberalii sunt doar în PNL. Să fie clar.

Mă deranjează enorm indivizii care se declară susținători ai lui Crin Antonescu și care vor să dezvolte o stare de adversitate față de Președintele Klaus Iohannis. Mă deranjează și cei care se declară susținătorii lui Klaus Iohannis și se comportă la fel. Este absurdă o astfel de atitudine, demersul lor este împotriva PNL. Pentru că lucrează din interior, sunt mai periculoși decât cei care încearcă să facă rău PNL din exterior.

La fel ca mulți alți liberali consider că în această etapă intermediară a desemnării candidatului „dreptei” la alegerile prezidențiale este bine să susținem alegerea lui Crin Antonescu, din partea PNL. Ideea este de a reface tandemul Crin Antonescu/Președinte - Klaus Iohannis/premier. Tandemul are o vechime în imaginea politică a populației cu privire la o eventuală formulă de conducere a țării și are mai multe șanse de reușită decât orice alt tandem. Există însă un inconvenient major. Nu știm ce va spune cetățeanul care va răspunde întrebărilor din sondajele în curs de efectuare. Nu știm cine sunt acei cetățeni. Dacă sondajul se va desfășura în interiorul PNL există o prezumție cu privire la câștigător: Crin Antonescu. O prezumție care însă ar fi posibil să nu fie validată, câștigătorul urmând a fi Klaus Iohannis. Dacă sondajul se va efectua în spațiul electoral național, semnul de întrebare devine din ce în ce mai mare. Klaus Iohannis are în favoarea sa precedentele sondaje care l-au situat în fața lui Crin Antonescu. Nu este exclus ca la întrebări să răspundă votanți ai PSD, ai PDL, ai PMP, ai PNȚCD, ai FC, normal ai PNL, tăriceniștii etc. Câștigătorul, oricare ar fi el, se va înfrunta cu candidatul desemnat de PDL, Cătălin Predoiu. În al doilea rând de sondaje, este posibil să câștige liberalul sau democrat-liberalul. Câștigătorul va fi desemnat drept candidat al dreptei, indiferent de opțiunile noastre.

Am fost și sunt de acord cu propunerea deputatului Radu Zlati. Klaus Iohannis să manifeste un act de voință pentru refacerea tandemului Crin Antonescu-Klaus Iohannis. Pentru asta, înainte sau chiar după efectuarea sondajelor, să declare că se retrage din cursă și că susține candidatura lui Crin Antonescu. Să fie lucid și să conștientizeze că trece de la un nivel inferior al puterii politice la un nivel superior. De la administrarea unui oraș mare, o administrare de succes la administrarea unei țări. Este tânăr și are posibilitatea să acumuleze suficientă experiență pentru a face pasul către președinția României.

Nu neglijez faptul că Președintele PNL, Klaus Iohannis are o datorie față de liberali. A fost promovat și susținut să preia conducerea PNL. A promis că va duce la îndeplinire un program „pe 10 ani” care să includă câștigarea prezidențialelor, a alegerilor locale din 2016 și o guvernare PNL de cel puțin 2 mandate. Pentru mine a fost o neplăcere să îl aud că vrea candidatura PNL la Președinția României. Este absurd să gândim că după alegerea lui ca Președinte al României va putea să asigure ducerea la îndeplinire a programului anunțat cu puțin timp înainte. Nu mai spun de faptul că acest mare program a fost angajat în timp ce aveau loc discuții pentru unificarea dreptei. A lăsat impresia că dreapta unificată, de se va realiza, va adopta acest program. În linii mari este posibil, dar a vorbit și cu viitorii membri ai marelui partid de dreapta ? Sunt două aspecte care pun sub semnul îndoielii sinceritatea lui. Îmi este teamă că va fi perceput ca un fanfaron, iar această percepție nu este în favoarea PNL.

Sunt multe variante de final care se cuvine a fi luate în calcul. Oricare ar fi cea câștigătoare, PNL trebuie să rămână unit. Trebuie să rămână puternic. El nu slăbește prin plecările unor liberali după Tăriceanu, majoritatea celor plecați au fost „liberali” doar pentru accederea în Parlament și la funcțiile publice, pentru CV-ul personal. Puterea PNL stă nu doar în liderii de succes ci în marea masă a membrilor și simpatizanților PNL. Nu a liberalismului. Pentru că simpatizanți ai liberalismului sunt pe toate drumurile, dorm prin toate șanțurile.

Diversioniștilor, vă declar război.

Victor Ponta - candidatul la Președinția României al PSD.

Vuiește presa. Agitație pe rețelele de socializare. Victor Ponta și-a anunțat candidatura ! Ete fleoșc ! Mare știre !

Nu este nici știre, nu este nici o decizie formală. Este o intenție a baronilor PSD de a-l trimite pe Ponta la Președinție pentru a avea controlul absolut asupra României. Pentru că urmează alegerile din 2016 iar un Președinte al României pesedist, jucăuș ca Traian Băsescu, aduce un plus pentru câștigarea unei noi majorități parlamentare și a unei noi guvernări. Până în 2020 ! Cum viața omului este mai scurtă decât dorința lui de putere și lăcomia pentru avere, unii se văd pe patul de moarte, la vârste înaintate, în poziții de putere politică și cu purcoiul de bani sub saltea.

Este normal că proiecția nu este doar până în 2020. Ea este mai lungă, se ia în calcul un mandat cu repetiție pentru Ponta, o schimbare a Constituției care să aducă instituția senatorilor pe viață (pohta lui Ponta pentru sfârșitul de mandat) și alte minunății constituționale și legislative pentru ca puterea roșie a PSD să dăinuie cât mai mult cu putință. Să ajungă și tinerii de azi din PSD la adânci bătrâneți sastisiți de putere și bunăstare. Cu odraslele educate să primească și să beneficieze de putere în continuare.

Peste o lună, PSD își va desemna candidatul în persoana lui Victor Ponta. Până una-alta, mergem cu această variantă. Nu este exclus ca în timpul rămas să se petreacă cine știe ce altă minunăție și să vedem o altă desemnare. Nu este exclus. Naiba știe ce mai au procurorii pe acolo prin dosare ?

Nu trebuie să excludem „rezerva”. Cum-necum, Ponta se pare că l-a lămurit pe Oprescu să devină rezerva partidului. Oprescu a anunțat deja că va candida dacă poporul PSD îl va dori. Geoană, rămâne și el o rezervă. Baronii i-au arătat cartonașul galben și l-au pus la locul lui. Geoană s-a angajat, muncitorește, să sprijine candidatura lui Ponta. Îi va întoarce „serviciul” din 2009 ?! Una va vorbi la presă și alta va face în particular ? În primul tur va/vor vota cu adversarul politic, poate și în turul II ?

Ponta va avea de dus o luptă serioasă cu candidatul comun al PNL și PDL. Acesta va fi asociat în permanență cu numele lui Traian Băsescu pentru a obține voturi în plus. Indiferent care va fi acela: Iohannis, Antonescu, Predoiu. La Predoiu va avea succes deplin, Predoiu fiind și acum un susținător al lui Traian Băsescu și a politicilor acestuia. Și la Iohannis și Antonescu va avea un oarecare succes din moment ce printre susținătorii lor vor fi cei din PDL care sunt membri ai Fundației Mișcarea Populară. Iar Băsescu nu va scăpa ocazia să se răzbune pe pedeliști și liberali pentru fuziunea anunțată care îl exclude și va ieși în față ca susținător al opozantului lui Ponta. Va fi treabă complicată.

Contracandidatul lui Ponta va trebui să fie capabil să poată răspunde unei lupte dure cu duritate. Uneori dusă până la extrem. Să aibă capacitatea de a comunica, o mare capacitate. Să nu aibă „pete” sub aspect juridic. Să nu fi fost sub influența politică a lui Traian Băsescu și să fie un adversar serios și periculos al PSD. Să poată contracara acțiunile aliaților lui Ponta. În special a celor din PC care sunt sub controlul lui Dan Voiculescu și care au la dispoziție Antena 3, Antena 1 și alte tâmpenii de presă. Să poată contracara, credibil, acțiunile lui Tăriceanu și a grupului lui de oportuniști ajunși, cu toții, în solda PSD ca mercenari politici.

Datele de acum ne arată că singurul candidat al dreptei capabil să aibă o prestație bună este Crin Antonescu. Klaus Iohannis a dovedit naivitate în politica înaltă. Cel puțin până acum. Predoiu este fanfaron. Fanfaronada este perdantă. Nu poți păcăli electoratul promițând, mereu și mereu, pielea ursului din pădure.

PSD a ales data de 1 august pentru a anunța formal candidatul pentru prezidențiale pentru că vrea să știe cine va fi candidatul dreptei. Scot din ecuație pe Cristian Diaconescu, candidatul lui Traian Băsescu, scot din ecuație candidații independenți sau ai formațiunilor politice mici sau neînsemnate care vor să își facă publicitate - posibilii Dan Diaconescu, Mihai Răzvan Ungureanu (dacă îl apucă amocul), Mihai Neamțu, Aurelian Pavelescu și alții. Sunt de luat în calcul doar cei trei de la PNL și PDL.

După unele impresii, cam neclare ele, mă gândesc că PSD va alege între Oprescu și Ponta. Ponta ca primă opțiune. Ca opțiunea maximă. Dacă în luna ce precede anunțul se vor petrece anumite schimbări în starea politică și socială, atunci Oprescu va fi candidatul. Cu susținerea baronilor, Oprescu are șanse bune de a ajunge în turul II. Cu susținerea Guvernului condus de Ponta, Oprescu poate ajunge Președinte. Acest lucru se poate întâmpla dacă PNL și PSD aleg alt candidat decât Crin Antonescu !

Congresul PNL. Impresii și ... păreri proprii.

Am fost alături, emoțional, de toți prietenii care au participat la Congres. Și acum, după o noapte de somn, am unele stări emoționale, firave ele, față de un moment sau altul al Congresului, față de o decizie sau alta.

Până una-alta, Congresul a luat deciziile așteptate. Fără nici o exagerare.

Klaus Iohannis a devenit Președintele partidului. Este un lucru bun. Spun eu. Vom vedea dacă va confirma. Până va confirma, mai are de rezolvat ceva. Să tacă uneori ! Mă refer la anunțul făcut de el cu privire la acceptul PDL ca denumirea viitorului partid rezultat din fuziune să fie PNL. Reacțiile liderilor PDL și nu numai, arată că această declarație a fost prematură. Pune în dificultate conducerea PDL și mai ales, a dat timp și o țintă opoziției să construiască o campanie furibundă împotriva fuziunii dintre PNL și PDL. Mișcare strategică slabă. Chiar catastrofală. Posibil.

Statutul partidului a fost modificat pentru a permite aderarea la familia politică europeană a popularilor. În interesul partidului și al țării în orice situație, că partidul va fi la conducere sau în opoziție, apartenența la familia politică dominantă în Europa va fi un punct forte. Rezoluția aprobată de Congres cu privire la alăturarea la familia popularilor europeni este singura care are șansa de a fi îndeplinită în proporție de 100%. Această opțiune a PNL duce partidul în „Liga I” a politicii europene. Grupul ALDE a retrogradat în „Liga a IV”.

Rezoluția cu fuziunea a fost aprobată însă este condiționată de caracterul imuabil al unor valori ale PNL care nu pot fi puse în discuție. Statutul PNL, Constituția partidului în fapt, are un articol completat la propunerea Președintelui Mircea Ionescu Quintus care limitează orice acțiune de viitor a PNL în privința fuziunilor și care împiedică, de fapt, desființarea partidului. Protejează identitatea partidului.

Această rezoluție are mai puține șanse de reușită dacă PDL sau orice altă formațiune politică care dorește să fuzioneze cu PNL nu acceptă condiționările impuse de Statutul PNL: „Întreaga denumire, identitatea, tradiţia şi unitatea sunt valori imuabile ale Partidului Naţional Liberal”. Ca liberal, spun că este corect așa. PNL nu este un partid care s-a născut și a funcționat ca orice alt partid. PNL este partidul care se identifică cu statul național unitar român și evoluția acestuia de la înființare și până în prezent. Formarea Statului român a fost un obiectiv strategic al PNL iar soluția a fost Regatul. Obținerea independenței față de Turcia s-a săvârșit ca urmare a politicii PNL. Reforma agrară, votul universal, drepturile și libertățile civile, moneda națională, reforma administrației, industrializarea României etc. sunt ca urmare a politicilor duse de PNL. Întregirea României are în spate politicile PNL de la formarea României ca stat independent și unitar și până în prezent.

Fruntași ai PDL au susținut, pe bună dreptate, că PDL are, la rândul lui, un istoric de care trebuie să se țină seama. Corect. Aici însă intervine o problemă. Poți compara istoricul PNL cu al PDL pentru a putea susține pretenția ca PNL să dispară ca partid istoric ? Poți cere PNL, acum, pe considerentul „unificării forțelor de dreapta” să accepte dispariția de pe scena politică ? Are acest considerent valoare de adevăr imuabil ? Desigur că nu. Unificarea forțelor politice de dreapta poate fi un deziderat temporar, nu garantează că pe partea dreaptă nu vor exista și alte formațiuni politice care în timp, ca urmare a unor politici proprii corespunzătoare, pot deveni semnificative pe scena politică. Formațiunea care se naște din fuziunea PNL cu PDL poate pierde în timp din putere, poate fi desființată dacă devine slabă și neatractivă politic.

Tot din partea PDL au apărut și idei care converg către renunțarea, de către PNL și PDL a identităților proprii pentru a forma un nou partid. Un nou partid care să pună ceasul existenței de la „0”. De acum încolo. Eu unul nu pot accepta așa ceva. Nu pot accepta ca țara și partidul să fie gândite ca societățile comerciale, birourile de avocatură sau notariale, ca instituții publice de stat care se înființează pentru atingerea unui scop după care pot fi desființate. Într-o formă sau alta. Desființate pur și simplu, desființate prin comasare sau fuziune, schimbarea denumirii etc.

Klaus Iohannis a deschis „cutia Pandorei băsiste”. Vor ieși la iveală toate hidoșeniile însămânțate de Traian Băsescu și gașca lui de mafioți în viața și comportamentul unora din PDL. De aceea, anunțul făcut de Iohannis este unul care a plăcut liberalilor din sală, mai ales pe fond emotiv, a rupt însă o parte din punțile fragile ale consensului unificării. Cineva l-a sfătuit prost. Foarte prost. Nu era nevoie de acest anunț. Putea însă să anunțe cu la fel de mare succes că BPN va negocia unificarea dreptei potrivit prevederilor Statului PNL. Nu ar fi avut aceste reacții de adversitate, în fond, din partea celor cu care urmează să negocieze.

Negocierile cu PDL pot avea ca rezultat și o soluție prin care ei, pedeliștii, să simtă că sunt parteneri egali cu liberalii chiar dacă fuziunea are ca urmare îndeplinirea condițiilor imuabile din Statutul PNL. Soluția există însă trebuie identificată și exploatată la maxim. Undeva, în istoria PNL, încape și istoria și realizările PDL. La fel cum ar trebui să existe istoria și realizările și altor formațiuni care au fuzionat cu PNL de-a lungul timpul. Ar fi o întregire și nu o alterare. Aici, în cazul fuziunii, nu își au locul vanitățile și orgoliile.

Rezoluția cu privire la candidatura la Președinția României a eșuat. Înclin să cred că Iohannis a acceptat un anumit mers al lucrurilor recomandat de un grup de influență. I s-a garantat că va fi bine. Mi se pare, cumva, normal. Și când a ajuns Crin Antonescu la conducerea PNL au fost alături de el oameni care au lucrat pentru ca Tăriceanu să piardă alegerile. În anul 2009. Ca și atunci, printre „liderii schimbării” au fost Ludovic Orban, Teodor Atanasiu, Mihai Voicu etc. După 2009, unii lideri cunoscuți ai PNL au făcut pasul înapoi. Așa va fi și acum. Deja, la alegerea vicepreședinților s-a văzut că există un curent dominant al schimbării.

Momentul cheie a fost anunțarea candidaturilor PNL pentru prezidențiale. Grupul „schimbării” nu a luat în calcul toate variantele posibile. S-au bazat prea mult pe demisia lui Crin Antonescu (mare lucru dacă nu cumva au fost cei care au forțat obținerea ei) și pe „tradiție”: președintele partidului este automat nominalizat pentru cea mai înaltă funcție în stat liberă. Criniștii au profitat și au exploatat momentul excelent. Au cerut ca printre candidații PNL să fie inclus Crin Antonescu. Crin Antonescu însuși, în ultimul timp, a arătat, explicit, că nu se dă în lături de la candidatură dacă poporul liberal o cere. Poporul liberal a cerut, Crin Antonescu a spus „Da”. Era de așteptat.

Observ doar faptul că acceptul lui Crin Antonescu a provocat și reacții adverse. A provocat îngrijorare. Delegațiile județene au venit cu un mandat bazat pe tradiție și pe dorința liderilor locali de a se pune bine cu noua conducere. Acum, datele ecuației s-au schimbat. Acceptul lui Crin Antonescu obligă organizațiile județene să consulte membrii de partid cu privire la competiția ce s-a născut: Klaus Iohannis vs. Crin Antonescu. Vor fi luate decizii influențate puternic de o analiză a viitorului. Sunt de luat în calcul mai multe variante posibile. De la cele mai simple, cum ar fi retragerea din cursă a unui candidat până la poziționări radicale. În varianta poziționărilor, Crin Antonescu va pierde competiția. O spun cu părere de rău. Îl consider un foarte bun candidat și, în plus, ar fi o refacere a tandemului Crin-președinte/Klaus-premier. Un tandem devenit „istoric”, un tandem cu care PNL a lucrat mediatic ani de zile ! Un tandem care are o bună vizibilitate publică ! Această competiție are și un factor de risc major. Scindarea PNL. Chiar dacă liderii în cauză, Klaus și Crin nu o doresc, aceasta se va produce indiferent de voința lor. PNL va slăbi tocmai acum când va trebui să fie mai puternic. Scindarea PNL nu se va produce doar în situația în care unul dintre competitori va renunța.

Dacă iau în calcul faptul că grupul „schimbării” din jurul lui Iohannis este format din persoane înclinate către confruntare, pot gândi la faptul că „mintea cea de pe urmă” nu va ajunge la ei.

Stând eu și clocind informațiile cu privire la Congres, bănuind că există și alte informații ținute sub obroc, unele posibil de dedus pe baza unor analize logice urmărind folosirea verbului „a face”, altele după rezultatul acțiunilor urmărit de fiecare competitor în parte, iar aici se cuvine a spune că intră la competitori toți liderii PNL, mai mari sau mai mici, de la nivel central dar și local, trag concluzia că acest Congres a născut mai multe probleme spinoase decât a rezolvat. Tocmai de aceea îmi place. Este tipic liberal. Pune deja întrebări unor soluții date. Oare, nu se poate și altfel ?!