sâmbătă, 29 aprilie 2017

Clar, concis, fără populisme. În linia generală a UE

Astăzi, la Bruxelles, președintele Klaus Iohannis a dat „lămuriri” presei privind poziția României la tema Brexit. Nu diferă cu nimic de poziția exprimată de majoritatea statelor membre ale UE care au ales să rămână în interiorul organizației și să participe la evoluția uniunii.

Am tot pomenit poziții ale unor lideri, fie ai UE fie ai unor state cu mare influență. Donald Tusk, președintele Consiliului European, a susținut mereu și mereu „ordinea” problemelor: întâi vorbim despre ieșire cu rezolvarea tuturor problemelor și abia apoi discutăm despre relațiile dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit. Jean-Claude Juncker este foarte stabil în susțineri. Prioritățile sunt cetățenii europeni din Marea Britanie și cei britanici de pe continent, reglementarea angajamentelor financiare, viitorul serviciilor financiare. Angela Merkel nu lasă loc la interpretări: discutăm despre ieșirea Regatului Unit, discutăm despre cetățenii celor două părți, reglăm conturile și abia apoi discutăm despre relațiile dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană, cu observația că o țară terță nu poate avea aceleași drepturi sau drepturi mai avantajoase ca o țară membră.

Discursul Angelei Merkel în fața Budestagului a „deranjat” cabinetul May care s-a „revoltat”. Mai ales că Angela Merkel a atras atenția asupra faptului că la Londra unii se îmbată cu iluzii. May a acuzat chiar celelalte 27 state membre ale UE că s-au unit ca să pedepsească Marea Britanie. Hm. Poate ar fi bine ca cineva să informeze insularii că o vorbă din România spune cam așa, în sens peiorativ: ce faci cu mâna ta, se numește lucru manual !

România, după cum afirmă președintele Iohannis are o poziție care nu diferă de cea a oficialilor europeni arătați mai sus.
Pentru mine, cel mai important este să discutăm despre oameni, oamenii sunt cel mai important lucru. Asta înseamnă pentru noi foarte concret românii care trăiesc în Marea Britanie, dar aici putem să-i includem și pe britanicii care trăiesc în România, dar care sunt relativ mai puțini, iar dacă extrapolăm la nivelul Uniunii, atunci vorbim aici despre cetățenii europeni care trăiesc, muncesc în Marea Britanie. Aceste lucruri trebuie lămurite primele. Acești oameni trebuie să știe ce-i așteaptă, sunt milioane de europeni care s-au ghidat după libera circulație, și-au stabilit reședința, și-au căutat și găsit locuri de muncă și trebuie să ținem cont de aceste chestiuni, inclusiv trebuie să mergem și până la pensii și trebuie să negociem aceste lucruri
Ieri am citit niște analize în presa britanică. Problema oamenilor este foarte sensibilă și nu este exclus ca ea să fie mult mai complicată decât o prezintă presa din România (care este de cea mai slabă calitate posibilă !). Nu este vorba doar despre locurile de muncă, este vorba despre drepturi pe care nu le mai pot folosi europenii stabiliți în Marea Britanie dar și britanicii stabiliți pe continent. Briții vorbeau foarte alarmați despre asigurările de sănătate și cele de pensii ! O perioadă de timp, imediat după ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană vor fi aplicate la literă toate prevederile naționale privind circulația persoanelor, bunurilor acestora, serviciile financiare, mărfurile etc. În spatele tuturor acestor probleme sunt oamenii. Cei care astăzi au beneficiul regulilor comune la nivelul Uniunii Europene. Până când Uniunea Europeană nu va încheia acorduri punctuale cu Regatul Unit privind aceste probleme, costurile oamenilor care călătoresc în Marea Britanie vor crește simțitor. Evident, britanicii au partea lor de creștere a costurilor unei călătorii pe continent. Nu știu cât este de exactă factura prezentată ca exemplu privind asigurarea de sănătate privată pentru călătoria pe timp de o săptămână a unui britanic în Franța, de exemplu, dar ei spun că ar costa între 900 și 1200 de lire sterline ! Astăzi, briții beneficiază de sistemul european care permite ca instituția sanitară care a asigurat unui englez asistența medicală să își recupereze cheltuielile din sistemul englez de sănătate racordat la sistemul european.

Un articol care descrie foarte bine o situație catastrofală privind situația continentalilor stabiliți chiar de zeci de ani în Marea Britanie este aici. Birocrație excesivă și cereri absurde pentru o persoană care are zeci de ani în Marea Britanie dacă astăzi, când Brexit-ul schimbă regulile, vrea să își definitiveze rezidența. Culmea, peste o treime din cererile depuse până acum au fost respinse ! Concluzii sunt mai multe. Una dintre ele este că guvernul conservator vrea să îi dea afară din țară pe continentalii europeni iar o alta că guvernul May trăiește într-o lume paralelă față de lumea oamenilor care vor fi afectați grav de Brexit. Lucrurile acestea se știu pe continent. Se știu și în România pentru că printre cei afectați sunt și români.
Trebuie să stabilim foarte clar obligațiile financiare care rezultă din Brexit, cum se pot calcula, cum se pot stinge, fiindcă toată lumea are programe europene în derulare, iar pentru România acestea sunt extrem de importante, sunt banii pentru coeziune, pentru agricultură ș.a.m.d. și trebuie să știm foarte bine pe ce bani putem să contăm și la ce bani avem dreptul
Nota estimativă a CE pomenește de vreo 60 miliarde de euro. Când s-a construit bugetul și s-au aprobat programele UE până în 2020 nebunia Brexit nu era luată în calcul. Acum costă. Costă pentru că până la momentul ieșirii, britanicii sunt la rândul lor beneficiarii programelor europene de coeziune, pentru agricultură, pentru ce au mai aplicat ei. Din presa britanică am aflat de programele pe agricultură care se vor opri, iar cabinetul May nu poate să le mai susțină, programele pe învățământ și cercetare de la care britanicii vor fi excluși, programele de coeziune și dezvoltare rurală despre care și-au dat seama că le au comunitățile cu brexiteri și că vor dispare în viitor. La asta se vor adăuga pierderile care sunt calculate acum de către brexiteri la o limită foarte-foarte scăzută. Treaba lor. La CE se lucrează foarte serios, punctual.
Nu se poate să avem de la început simultan negocieri pentru ieșire și pentru situația de după. Relația dintre UE și Marea Britanie nu poate fi negociată simultan cu ieșirea ordonată, cum spunem noi. (...) Nu sunt de acord să se negocieze sectorial și bilateral. UE 27 trebuie să fie unită, să negocieze pe o singură voce și rezultatul nu poate să fie unul pe bucățele. (...) Toți pentru unul, unul pentru toți și nimic nu este agreat până nu se agreează totul
În timp ce scriam la acest articol am trecut pe la „Independent” unde am găsit un articol nou, o alertă: liderii UE au fost de acord cu liniile de negociere „integral, în unanimitate și în mai puțin de 15 minute”.

Este o veste bună. Pentru noi.

Președintele Iohannis nu a putut scăpa de „Antena 3”. O jurnalistă a acestei televiziuni de propagandă PSD-ist populistă a încercat să bage bățul prin gard, a încercat să provoace scandal, de fapt. Președintele Iohannis a răspuns calm.

Nu suntem tratați ca țară de mâna a doua, dar sigur mai avem mult de lucru până putem spune că ajungem la nucleul Uniunii, dar noi avem această ambiție și cred că avem toate șansele să ajungem acolo.

Când se vor opri cei de la Antena 3 de la a provoca și susține denigrarea României ?

Sursa: Agerpres

Vasile Tofan despre PNL și PD(L) la Suceava. Glumă-glumă dar ...

Vasile Tofan
Văd că discursul vice-președintelui PNL Suceava, Vasile Tofan, fostul primar PDL apoi PNL al Fălticenilor a făcut „istorie”. A fost preluat de presă și prezentat cititorilor. Este promovat și pe Facebook. L-am citit, îmi place, îl promovez și eu.

Cineva a spus că a fost un discurs „a la Constantin Tănase”, înclin să îi dau dreptate numai că generația tânără nu va înțelege.

Recomand lectura cu bună-credință. Că de rea-credință m-am cam săturat. A ! Nu este indicată lectura pentru „talibanii liberali sau democrați” ! Este posibil să aibă ceva necazuri cu „sentimentele”.

„Am participat la multe adunări din astea generale de alegeri din ’90 până acuma şi una dintre întrebările pe care ţi le puneau colegii când îi chemai la o adunare de felul ăsta era: «Domnule, dar de la Bucureşti cine vine?» Şi îi spuneai: «Vine cutare, vine cutare». «Ei, dacă vine şi cutare, vin!» Astăzi, de la Bucureşti nu prea are cine veni, din păcate. A venit domnul Predoiu. Îl salut şi-i spun: «Bine ai venit, dragă Cătălin!» Dragilor, am avut noi (ceea ce se cheamă dreapta asta românească şi Partidul Naţional Liberal) nu ştiu: soarta, ghinionul, neşansa ca, la fiecare sfârşit de episod cu reuşită, să dăm cu oiştea în gard, să terminăm şi partidul, şi liderii – s-o ia unul într-o parte şi unul în alta.

Vă îndemn la un exerciţiu de memorie şi aduceţi-vă aminte de prima izbândă din ’96! Ne chemam CDR. Şi noi făceam parte de-acolo: eram vioara a doua (după PNŢCD – n.r.), dar eram! La sfârşitul episodului, mai-marii noştri de-atunci – recte fostul preşedinte (Emil Constantinescu – n.r.) a spus că l-a învins sistemul şi s-a dus acasă (poate a făcut bine), iar celălalt, fostul prim-ministru Victor Ciorbea, s-a făcut Avocat al Poporului, dar este în slujba Diavolului – a socialiştilor.

Mai mult: să vedeţi că am reuşit să ne strângem iară peste ceva vreme şi în 2004 ne-am spus «Alianţa D.A.». Şi iar am câştigat! Nu-i prea convenea lu’ conu’ Traian ordinea asta: PNL-PD. Ş-atunci ce-a zis? «Ia să vă PDL-esc eu oleacă!» Ne-am PDL-it o bucată dintre noi (printre care şi eu, spăşit vă spun, nu ştiu dacă am făcut bine sau rău), dar la sfârşit conul Traian a zis: «Domn’e, eu, când ies la pensie, mă duc ori pe mare, ori cu nepoţii». Nu s-a ţinut de cuvânt. A înjghebat un partiduleţ cu care mai mult încurcă decât limpezeşte apele politichiei dâmboviţene.

Celălalt (şi, din păcate, e mai dureros), fostul nostru preşedinte de partid de succes, Călin Popescu-Tăriceanu, expert în matrimoniale, ce-a făcut? Şi-a făcut şi el un partiduleţ şi-i slujeşte pe cine? Tot pe socialişti. Halal noroc am avut!

Am mai sunat o dată adunarea şi ne-am spus cum ne-am spus – am fost din nou pe din două; nu ne-am hotărât care din brazdă şi care de pe baltă. Ne-am certat o bucată de vreme; izbânda ne-a fost numai pe jumătate: am ajuns numai la Cotroceni; la Palatul Victoria n-am mai reuşit. Necaz mare!

După ce am câştigat preşedinţia, a rămas partidul fără conducător. Atunci, mai-marii noştri de la Bucureşti s-au adunat în faţa şefului şi au zis: «Jawohl, Herr Präsident! Am înţeles. Domnişoara Alina – am înţeles: fată cuminte, inteligentă, tânără. Noi, falnici bărbaţi, o s-o apărăm – nu cumva să-i fure Liviu sendvişul sau Victoraş să-i copie temele!». Ba mai mult – zice: «Dom’ prezident, dac-o puneţi pe Alina, mergem şi la cumătrie!» Şi am rămas, dragilor, cu cumătria: politică de cumătrie.

După ce s-a-ntâmplat în toamnă, Alina s-a dus acasă, partidul a rămas o bucată de vreme aşa (vorbitorul face un gest din mână sugerând o situaţie neclară – n.r.)… Iară s-au adunat mai-marii noştri de la Bucureşti! Şi au zis: «Băi, fraţilor, ce facem?» «Cum ce facem?» De data asta, la Cotroceni era lumina stinsă. S-au adunat şi a zis unul dintre ei (nici nu mai contează care): «Domnilor, ştiţi voi care e filiala cu cele mai bune rezultate la generale?» Până să răspundă, tot el dă răspunsul: «Sibiul». «Ooo! Mănuşă!» «Ei, dar cine-i preşedinte la Sibiu? Doamna Raluca: fată finuţă, damă de salon… Mănuşă ne vine», zice iar. Au zis ai noştri bărbaţi: «Punem de-o cooperativă şi, dacă dă Dumnezeu şi nu ne umflă DNA-ul până la vară, aia-i!»

Dragilor, mai în glumă, mai în serios, dar asta-i situaţia în care suntem astăzi şi întrecerea asta falsă din decursul timpului între PNL şi PDL a fost ca o întrecere între şchiopi şi între surzi, întrecere în urma căreia era să muţim cu toţii. Şi, ca să nu muţim, cred că a venit vremea să facem ceva. Să nu se supere domnul Predoiu pe mine! Dragilor, nici n-avem şi nici nu mai este vremea liderului providenţial. Singura şansă ca partidul să iasă din situaţia în care e acuma e o mână de 20-30 de bărbaţi cu scaun la cap, care mai vor ceva de la viaţă şi de la PNL, şi să ia lucrurile de la capăt.

(…)

Aici, la Suceava, lucurile stau mai bine decât în restul ţării şi, dragă Doamne, n-o să ne lăudăm noi singuri, dar ăsta e adevărul: cel puţin la alegerile din vară, lucrurile au mers şnur. Oarecum supărat (şi pe bună dreptate avea de ce să fie supărat) Gheorghe Flutur, că la alegerile din toamnă socoteala n-a prea ieşit. Zice: «Domn’e, ce naiba n-am făcut? Am fost locomotivă – am tras». Într-adevăr: în vară, Gheorghe Flutur a fost locomotiva care a dus după dânsul toate vagoanele. Şi în toamnă a fost locomotivă; dar numai că nu a mai fost locomotiva care să tragă; era locomotiva care împingea. Şi împingea din spate două vagoane în care parte dintre călători n-aveau bilet. Şi cei din gară şi de pe peron s-au prins!

Şi, dragilor, o să spuneţi: «Bine-bine: ai tu ceva pe suflet». Poate – cine ştie? Până la urmă, oricum, toţi ajungem nişte foşti. Alegerile ăstea de astăzi, de la noi, de la Suceava, n-au cum să producă nicio surpriză. Nu că nu s-ar putea sau nu e momentul, ci pur şi simplu vin să statueze sau să omologheze o situaţie de fapt (cea care e acum). O fi consensuală, domnule Predoiu? O fi amicală? O fi naturală? Dar liberală – vă spun eu – sigur nu-i! Liberală era dacă oricare din sală spunea: «Păi, astăzi eu vreau să fiu de la cutare până la cutare». E bună şi alegerea asta pe bonuri, aşa cum e făcută acolo (am primit fiecare când am intrat aici) şi trebuie să recunosc: şi eu am scris pe un bileţel, acolo. Nu că n-am vrut să fiu în rând cu lumea, dar nu prea aveau pe cine să pună la cultură, şi atunci am zis: «Candidez eu!» Mulţumesc!”

Surse: PSNews, EvZ, etc.

vineri, 28 aprilie 2017

Macron promite să facă Franța mai activă în UE

AgerpresMacron promite sancțiuni europene împotriva Poloniei, dacă va fi ales președinte

AgerpresPolonia consideră 'deplasată' declarația lui Macron în favoarea unor sancțiuni europene împotriva sa

Macron a intrat în linie dreaptă în lupta pentru câștigarea prezidențialelor. Ca atare, atacă zona sensibilă a emoțiilor. Fără a se feri că atacă politica altor țări. Nu s-a sfiit să acuze Polonia și Ungaria. Pentru că cele două țări sunt deja în colimatorul presei europene, sunt criticate pentru comportament antidemocratic, anti-european.

Emmanuel Macron a pus un deget pe rana pieței comune europene.

Nu poate exista o țară care profită de decalajele fiscale sociale din interiorul Uniunii Europene și care încalcă toate principiile Uniunii

Decalajele fiscale sociale. Și nu doar ele. Mai este și legislația muncii !

Pe Macron îl deranjează faptul că Polonia „momește” investitorii din state terțe (în cazul de față pe americanii de la Whirlpool) cu „avantajele” ce pot ieși din aceste decalaje fiscale sociale. Unde, evident, Franța este mult peste Polonia !

Dar Polonia nu este doar în atenția lui Macron. Polonia mai are „în spate”, niște acțiuni similare în Germania dar și în alte țări. Este foarte activă în a se interpune între antreprenorii din terțe țări și statele membre ale Uniunii Europene în care aceștia doresc să se implice. Iar comportamentul polonezilor a ajuns să deranjeze. Macron ia taurul de coarne și nu este exclus ca, ajungând președinte al Franței, să provoace noi discuții la Uniunea Europeană privind „problema poloneză”. Rămâne de văzut ce va reuși, dacă va reuși să ajungă președintele Franței, pentru că aceste decalaje fiscale sociale și reglementările privind piața muncii sunt chiar probleme care fac diferența atunci când un antreprenor își face o afacere.

Răspunsul polonez nu s-a lăsat așteptat.
Nu suntem de acord ca Polonia să fie folosită în felul acesta în campania electorală din Franța”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului polonez, Rafal Bochenek, pentru agenția națională PAP, în noaptea de joi spre vineri.
Acest gen de afirmații arată că tendințele protecționiste sunt în continuare prezente în UE, tendințe care afectează negativ dezvoltarea pieței libere și merg în mod clar împotriva valorilor europene care trebuie să fie baza construcției UE
Personal, consider că răspunsul polonez este o mostră de ipocrizie. Ar fi fost normal să facă astfel de afirmații dacă Polonia ar fi avut aceleași reglementări privind politica fiscală socială, ar fi fost pe picior de egalitate cu Franța. Dar nu este. Are reglementări care îi crează o poziție favorabilă, într-un fel, Polonia face o concurență neloială.

Macron nu s-a oprit aici. Iar aici nu pot fi decât de acord cu el.
Nu putem avea o Europă care dezbate la zecimală pe fiecare din subiectele bugetare ale fiecărei țări și care, atunci când există o țară membră a UE care se comportă precum Polonia, sau precum Ungaria, pe subiecte ca Universitatea (Central-Europeană, n.r.) și refugiații, valorile fundamentale, decide să nu facă nimic
Și pentru a fi și mai clar, Macron vine și cu o precizare privind propunerea lansată de el în campanie de „armonizare fiscală și socială” a Uniunii Europene.
Nu voi urma Europa așa cum este. Am apărat întotdeauna Europa în această campanie, spunând în același timp că vreau o altă Europă, o Europă care apără
 Dacă Macron va câștiga alegerile, dacă va avea un Parlament și un Guvern care să îl sprijine, integrarea europeană va căpăta un plus de acțiune.

Acum, ca să fiu puțin mai rău, Europa este așa cum nu o dorește Macron și datorită Franței !

PNL își termină alegerile interne. Urmează campania pentru Congres

Alegerile la județe și municipii sunt spre sfârșit. Liderii locali au „făcut și desfăcut”, după cum le-a fost puterea. Unii sunt foarte nemulțumiți, alții sunt nemulțumiți, unii sunt mulțumiți. Probleme au fost. Multe. Unele au pus sub semnul întrebării alegerile. Normal. Pentru că în PNL au ajuns să candideze și să câștige „alegerile” persoane care până mai ieri participau la elaborarea strategiilor PSD, ALDE, UNPR, PMP etc. Iar asta nu este normal.

Ca susținător al liberalismului constat că avem foarte puțin liberalism la personalitățile partidului care ies în media. Se merge, constant, pe „lupta împotriva PSD”. Asta nu este liberalism ! Este o prostie. PNL nu trebuie să lupte împotriva PSD, trebuie „să tragă de urechi” guvernanții PSD și ALDE. Oamenii care susțin PSD nu trebuie să fie țintele „luptei” politice. Sunt cetățeni cu alte opțiuni politice, nu „dușmani”. Alta este treaba cu guvernarea PSD-ALDE, cu liderii PSD și ALDE. Așa zisa luptă trebuie să fie dusă punând împotriva deciziilor politice ale PSD și ALDE soluții liberale. Soluții care au la bază doctrina liberală, nu doar soluții contrare. Dar unde doctrină nu este, nici soluțiile doctrinare nu pot apare. Nu construiești viitorul cu cârpeli.

Este la modă populismul. Exponentul politic este USR. Partidele doctrinare s-au molipsit și vor să ia locul USR-iștilor. Cu orice preț. PSD promovează un populism mai aproape de modelul lui Marine Le Pen din Franța. PNL a ajuns să promoveze un populism foarte apropiat de Macron și USR. Am rămas surprins citind că PNL ar trebui să devină o formațiune politică cu mai multe orientări politice, de la dreapta la stânga. Asta mi-a sunat ca dracu. Nu mai vorbim de liberalism, în acest caz, ci de libertinism. Se continuă, la PNL, promovarea ideii de a atrage din viața „civilă” personalități care au o notorietate în rândul populației pentru a le pune pe funcții politice sau a le pune pe listele de votare pe locurile eligibile. Culmea, după alegeri, una dintre cauzele pierderii electoratului a fost identificată ca fiind părăsirea de către conducere a propriilor valori în goana oarbă după valorile din afară. Obținerea unor voturi cu orice preț a fost mai puternică decât promovarea valorilor liberalismului. Observ că doi dintre candidații la președinția PNL, unul declarat pe propria răspundere, altul declarat prin intermediul „cooperativei”, au tendința de a transforma PNL într-un fel de USR ! Și mai observ că formalismul a devenit o practică curentă. Am „hârtia”, restul nu mai contează. Nu se mai urmărește formarea electoratului liberal, promovarea liberalismului în rândurile cetățenilor (fără o doctrină clară, nici nu mai ai ce promova !), se umblă după „notele” acordate de unii jurnaliști și analiști, note care să fie promovate intens în media. Iar unele grupuri ale societății civile au început să fie curtate, la fel ca în campania la locale și la prezidențiale. O tâmpenie ! Raluca Țurcan afirmă că PNL știe ce a greșit și că știe încotro merge. Nu sunt de acord. O laudă de sine care nu miroase a bine, din moment ce enorm de multe evenimente contrazic cele declarate de președinta interimară.

În timp ce „cooperativele” lucrează la turație maximă, un grup încă restrâns de liberali (indiferent de gruparea politică în care au activat anterior) se chinuie să readucă PNL pe calea liberalismului-conservator. Nu este de tipul „tehnocraților politici”, sau „tehnocraților care se văd politicieni”, ci politicieni care vor să redea societății o formațiune politică liberală, în adevăratul sens al cuvântului, o formațiune care preia opțiunile liberale ale cetățenilor și le transpune în doctrină și în programul de guvernare liberal. Fac această precizare pentru că în PNL se vorbește doar de program de guvernare, de către unii candidați, program de „dreapta”, de parcă termenul „liberal” ar fi de rușine. Un program de dreapta poate fi de la centru la extrema dreaptă, un program liberal are limite pe care și le impune, limite convenite cu societatea civilă. Puterea nu poate să fie absolută, cum o promovează populiștii (de stânga sau de dreapta), ea are limitele bunei guvernări, are limitele bunului simț și ale echilibrului într-o societate în care guvernarea unui partid este dedicată cetățenilor.

Doi dintre candidați, unul cert și unul „pe țeavă”, m-au lămurit. Sunt mai aproape de populismul USR și nu de liberalism. PNL este pentru ei doar rampa de lansare în lumea bună a politicii. Sunt ei ceva dar vor mai mult. Îmi rămâne un singur candidat care vorbește clar și răspicat de liberalism. Cum, de altfel, vorbește de o viață.

joi, 27 aprilie 2017

Modelul „Brexit” începe să arate ca dracul

Ieri, la Londra, au fost Jean-Claude Juncker și Michel Barnier (negociatorul șef al CE pentru Brexit). O cină de lucru cu Theresa May și alți responsabili britanici pentru Brexit.

Cina „constructivă”, după cum o declară insularii, nu le-a priit, bag seamă. Jean-Claude Juncker și francezul Barnier nu au mers să promită altceva decât se va decide la Consiliul European. Plastică este afirmația comisarului european al Pieței interne și al Industriei, Elzbieta Bienkowska, care a declarat în ziarul german Die Welt că Londra nu poate avea "untul și banii pentru unt". Agerpres.

Juncker și Barnier au mers să testeze „piața”. Trei obiective majore sunt în atenția UE:
1. drepturile cetățenilor europeni după ieșirea Regatului Unit,
2. viitorul serviciilor financiare și
3. factura separării.

Uniunea Europeană oferă Regatului Unit o soluție pentru soarta expaților UE la lucru în Regatul Unit în contrapartidă cu soarta expaților britanici care lucrează în statele membre ale Uniunii Europene. Acordarea, de către Regatul Unit, a dreptului de rezidență permanentă expaților europeni care au trăit legal în ultimii 5 ani în Regat contra unei măsuri similare în statele membre ale UE pentru expații britanici. Este o problemă serioasă pentru că brexit-erii sunt ferm hotărâți să îi dea afară din Marea Britanie pe continentali dacă nu obțin cine știe ce avantaje cu ocazia Brexit.

Foarte dureroasă pentru Marea Britanie va fi problema viitorului serviciilor financiare. Una dintre pozițiile care s-au impus în linia de negociere a UE pentru Brexit o constituie scoaterea de pe lista de negociere a Brexit a serviciilor financiare. Agerpres. Motivarea este de bun simț: „orice acord de liber schimb care ar permite Londrei — cel mai mare centru financiar din Europa — accesul în continuare la piețele europene este condiționat de acceptarea standardelor de reglementare și supraveghere ale Uniunii”. Pentru Regatul Unit situația este inadmisibilă. Pentru Uniunea Europeană este imposibil altfel. Ba, mai mult, o astfel de facilitate este urmată, obligatoriu, de acceptarea de către Marea Britanie a libertăților fundamentale ale UE.

Factura separării va fi dureroasă. Dureroasă rău. Nota de plată calculată de cei de la Bruxelles are o sumă de 60 miliarde euro. Problema ar fi cum ar fi dacă problema ar rămâne în negociere după ieșirea efectivă a Marii Britanii din Uniunea Europeană, dar nu se va ajunge acolo. Iar semnalele că nu va fi așa cum doresc briții avem de peste tot.

Angela Merkel s-a adresat Budestagului și a pronunțat niște decizii. Ale Germaniei dar și ale Uniunii Europene, ale fiecărui stat în parte. Problemele enunțate de Merkel sunt cele pe care fiecare țară membră și le dorește. Agerpres.
O țară terță nu va beneficia de aceleași drepturi sau de drepturi mai avantajoase ca o țară membră
Poate vă gândiți că toate acestea sunt evidente, însă trebuie să o spun clar, din păcate, deoarece am sentimentul că unii din Marea Britanie au încă iluzii
A crede că Marea Britanie ar putea obține avantaje mai mult sau mai puțin echivalente, după ieșirea din UE, cu cele de care beneficiază astăzi "ar fi pierdere de timp"
Discuțiile privind angajamentele financiare ale Marii Britanii față de Uniunea Europeană trebuie să aibă loc la începutul negocierilor privind Brexit-ul. Marea Britanie va trebui să își clarifice modul "în care vede viitoarele relațiile" cu UE înainte ca negocierile privind ieșirea din blocul comunitar să înceapă
Această ordine de desfășurare a lucrurilor este 'ireversibilă'
Fermitatea Angelei Merkel s-a manifestat și față de Donald Trump care visa că va încheia acorduri comerciale separate cu fiecare stat al UE care îi prezintă interes. Am citit undeva că Donald Trump a întrebat-o pe Angela Merkel de 11 ori dacă Germania încheie un acord comercial separat cu SUA. De 11 ori a primit un răspuns negativ. Se pare că Trump a înțeles că SUA va trebui să încheie un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană dacă vrea comerț liber. Mai mult, Merkel i-a spus că nici cu Marea Britanie nu poate încheia un acord funcțional cât timp Regatul Unit face parte din Uniunea Europeană. Hm ! Regatul Unit ar înăspri dialogul de ieșire din UE dacă ar face ceva de genul acesta, bașca ar avea probleme la negocierea după ieșirea efectivă a unui acord de liber schimb cu UE.

Ieșirea Marii Britanii din UE este o mare pierdere. Mie îmi displace profund situația. Guvernul de la Londra urmărește, zilnic, starea populației cu privire la Brexit și acțiunile guvernului. Numărul celor care consideră Brexit a urcat, cu câteva procente peste numărul celor care sunt de acord cu Brexit-ul. Pe măsură ce se clarifică problemele generate de Brexit, din ce în ce mai mulți britanici constată că viața lor nu va mai fi la fel. Nu vor muri de foame, să fie clar, dar sunt printre cei mai mari exportatori de produse alimentare în UE.

Brexit-ul are și o parte bună. Arată celorlalte state consecințele și se observă o reținere a scepticilor în a amenința cu ieșirea din UE. Dacă pentru Regatul Unit este atât de „complicat”, cum ar fi pentru o țară mai mică ? Brexit-ul întărește, paradoxal, Uniunea Europeană. Primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța este un rezultat al Brexit, în parte. Europenistul Emmanuel Macron are toate șansele să câștige chiar dacă euro-scepticii și anti-europenii care au dat votul la primul tur au acoperit aproximativ 45 - 48% din voturile date !

Agricultorii francezi au primit o informație de atenționare de la comisarul european pentru agricultură, irlandezul Phil Hogan, că dacă vor vota pentru Le Pen, vor pierde sprijinul financiar european de aproximativ 25.000 de euro/fermă, în caz de „Frexit”. Iar mare parte dintre votanții Marinei Le Pen vin din zona rurală !

Se'mpute treaba ! Parlamentul European reclamă că Le Pen l-a fraudat cu aproape 5 mil euro

Știm că are un dosar pentru o găinărie tip „parlamentar” (se practică și la Parlamentul României, ai noștri ca brazii tot încearcă să dezincrimineze „fapta” !), știam că PE reclama că a fost fraudat cu 340.000 euro dar știrea de acum este ceva de speriat. Suma se apropie de aproape 5 milioane euro, cercetările făcute la PE scoțând la iveală mai multe miș-mașuri „Le Peniste”.

AgerpresParlamentul European estimează la 5 milioane de euro prejudiciul în scandalul presupuselor angajări fictive făcute de Marine Le Pen

Ce soartă pe francezi !

USF-istul Emmanuel Macron (pentru a-l compara cu tipul de „politician” de pe malul Dâmboviței care îi corespunde, de la USR !), pe persoană fizică, vrea să salveze Franța declarând că acceptă sprijin indiferent din ce parte vine, stânga sau dreapta, după ce a declarat cu multă pasiune în declarații că el propune Franței un viitor fără stânga sau dreapta. Incredibil dar adevărat.

Contracandidata Marine Le Pen se dovedește a fi o posibilă infractoare. Din punct de vedere politic, din punctul de vedere al celui care schimbă destine, este deja, acum urmează a fi și din punctul de vedere al justiției europene și franceze. A prăduit din banul public pentru apropiații ei. Și-a cumpărat fidelitatea celorlalți cu banii europenilor.

„Sora” noastră mai mare ne urmează. Ar fi culmea ca pe 7 mai să fie aleasă Le Pen ! Vom avea „modelul” la îndemână pentru a-l promova pe infractorul Liviu Dragnea la funcțiile executive cele mai înalte în România. Bine, avem și rezerva în persoana inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu !

Dreapta franceză, republicanii lui Fillon, l-a votat pe accesta deși este în colimatorul justiției franceze pentru găinării de același gen cu ale lui Le Pen. Numai că la el beneficiarii au fost soția și copiii. Vom vedea, dacă presa din Pentagon ne va ține la curent, cât se întinde măgăria la Fillon.

Este evident că politicul a ajuns la nivelul cel mai de jos. Să susții infractorii pentru a conduce o țară, pentru a face legile acelei țări, pentru a lua la întrebări Justiția că nu sancționează infractorii ... îți trebuie multă minte.

Să nu mai aud pe vreunul că spune ceva de o diferență între noi și ceilalți din Uniunea Europeană ! Nu este nici o diferență ! Iar un Parchet al UE pentru combaterea corupției este absolut necesar. Le Pen devine cea mai vizibilă candidată dar să nu uităm că mai sunt. România și-a adus și poate își va mai aduce contribuția la susținerea ideii: Adrian Severin, deja condamnat, Mircea Diaconu în cercetări pentru nefăcute cu „consilierii” etc.

Ce vor face francezii ? Îi vor da votul lui Marine Le Pen știind că are aceste acuzații grave ? Acuzații de corupție ! Din moment ce a primit peste 6 milioane de voturi, constat că unii alegători francezi nu se deosebesc cu nimic de alegătorii din România.

miercuri, 26 aprilie 2017

El este inteligentul, ea este înțeleapta

Emmanuel Macron și soția sa, Brigitte Trogneux
Emmanuel Macron este produsul politic al ambiției Brigittei Trogneux, deținătoarea înțelepciunii în acest cuplu.

Mai toți caută înțelesuri ascunse în rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale din Franța. Am lecturat o parte din materialele prezentate de presă. Recunosc, fără umilință, că nu am apelat la jurnaliștii români deși, să nu le fie de deochi, și-au dat cu părerea în presa străină.

De ce a câștigat Macron primul tur ? Unii îl caracterizează ca fiind reprezentantul „generației tinere” care s-a săturat de sistemul politic tradițional. Ca să fiu foarte sincer, afirmația mi se pare de prost gust. Este populistă. Președintele Franței se va supune sistemului politic instaurat cu sute de ani înainte. Nu partidele politice sunt cele care instaurează câte un sistem politic la fiecare alegere, ele doar aplică o formă de politică în interiorul sistemului. Ca atare, Franța este o republică și va rămâne o republică. Are o conducere semi-prezidențială și va rămâne cu o astfel de conducere. Are un Parlament și va avea în continuare un Parlament. Are o Justiție care va funcționa în continuare. Clamata „generație tânără” s-a săturat să mai vadă la conducerea țării unii membri ai partidelor tradiționale, confundând (voit ?!) partidele cu sistemul politic de stat ? Motivațiile sunt stupide când sunt aruncate în media cu caracter general. O afirmație populistă, la rândul ei. Partidele primesc acceptul populației, prin vot, pentru a ajunge la conducerea țării. Așa cum și „generația tânără” a participat la vot susținând pe Emmanuel Macron așa au participat și ceilalți. Nu merge. Victoria lui Macron are alt substrat, unul politic. Eu îndrăznesc să spun că este vorba despre inconsecvența partidelor politice de a merge într-o direcție din moment ce au clamat că merg în acea direcție - și socialiștii și popularii au ținut-o langa-balanga cu independența francezilor în cadrul Uniunii Europene, cu obiectivele lor naționale care nu se apropie de obiectivele altor state membre ale UE etc. Îndrăznesc să cred că francezii s-au săturat de „internaționalismul colonial” adoptat de mai toate partidele politice tradiționale. Îndrăznesc să cred că francezii vor să vadă o Franță performantă în cadrul sistemului mai larg al Uniunii Europene. În special francezii care populează aglomerările urbane și mai ales francezii care sunt parte a administrației europene, nu mai vorbesc despre francezii care lucrează în multinaționale sau cei care au devenit expați fie datorită unor condiții obiective fie datorită unora subiective. Sunt și francezii care au afaceri mai mici dar o deschidere europeană deosebită și nu vor să își piardă sau reducă activitatea.

 Câștigând președinția, Emmanuel Macron va avea nevoie de o susținere parlamentară pentru a forma un guvern. Dacă nu va avea o susținere parlamentară după cum vrea mușchiul lui, va coabita cu un guvern impus de o majoritate parlamentară. Din tot scenariul promovat de globaliști (ei sunt autorii populismelor), rămâne doar victoria persoanei Emmanuel Macron în fața competitorilor săi. O victorie care, cel puțin în accepțiunea mea, este mai mult un rezultat individual decât unul al unui colectiv. Confirmarea sau infirmarea va veni la alegerile parlamentare, când partidul pe care îl conduce se va înfrunta cu organizațiile politice tradiționale care deja au început să analizeze și să identifice cauzele care au dus la insucces.

Până una alta, Franța are un candidat la prezidențiale de genul „uniți salvăm Franța”. Piesa asta politică se joacă și la noi, de anul trecut.

Nu strică deloc să vedem ce spun cei care sunt implicați direct în alegerile din turul al II-a al prezidențialelor.

Republicanii lui Fillon merg pe varianta „răului mai mic”. Nu au o părere bună despre Emmanul Macron însă au o părerea mai mult decât proastă față de Marine Le Pen. Macron nu satisface, prin proiectele lui, ideile politice ale conservatorilor însă există posibilitatea ca la alegerile parlamentare care urmează victoria să fie de partea conservatorilor astfel că ar exista șansa unui control parlamentar asupra proiectelor prezidențiale. Conservatorii germani, cei din CDU, sunt foarte reținuți în a-l felicita pe Macron pentru victoria din primul tur, spre deosebire de social-democrații germani care și-au manifestat încântarea.

Republicanii au lansat un apel, după ce și-au pus cenușă în cap analizând rezultatele primului tur: „Lansăm un apel să votaţi contra lui Marine Le Pen. Absenteismul nu poate fi o alegere” - RFI . Se pare că este varianta câștigătoare propusă de grupul condus de Sarkozy. De fapt, se știe că unii republicani au votat în primul tur cu Macron cum de altfel, se știe că unii republicani au votat cu Marine Le Pen. Recomandarea poate fi doar o treabă inutilă. Există pericolul ca unii republicani să o voteze pe Le Pen, în plus față de cei care deja i-au dat votul în primul tur. Una dintre pozițiile republicanilor a fost șocantă: extremista de dreapta nu ar fi o alegere mai rea decât Macron.

Socialiștii conduși de Benoît Hamon sunt categorici. Îndeamnă la un vot pentru Macron care, de fapt, este o creație a lor ! Doar că în interiorul partidului sunt foarte multe frământări. Fără nici o discuție, susținerea lui Macron împotriva lui Le Pen este absolut necesară.

Radicalii stângii franceze conduși de Jean-Luc Mélenchon, cel care a împărțit cu Marine Le Pen votanții extremelor și simpatiile pentru Vladimir Putin, au de ales între „ultra-naționalista Le Pen” și „globalistul Macron”. Nici unul dintre ei nu oferă radicalilor stângii garanția preluării ca model social de „democrațiilor sud-americane”.

Marine Le Pen are propria fantomă: globalizarea. Marine Le Pen îl declară pe Macron drept „candidatul oligarhiei”, candidatul „orășenilor”, Îl acuză direct că este un incapabil să lupte împotriva islamizării Franței și a terorismului.

Emmanuel Macron are mari șanse să câștige al doilea tur. Ce va face mai departe ? Va ști înțeleapta Brigitte Trogneux să își conducă soțul pe drumul pe care îl deschide peședinția franceză ? Din ce declară ea, a studiat ce au făcut celelalte „prime doamne”. I-a plăcut de Carla Bruni Sarkozy, care „și-a făcut treaba bine”. Viitorul Parlament francez va fi complet diferit de mediul în care el a evoluat. Va avea Brigitte Trogneux acces, în continuare, la informațiile necesare luării deciziilor ? Va fi înlocuită ? Cât din comportamentul lui Macron în viitor va mai fi „corectat” de Brigitte și cât de „sistem” ?


luni, 24 aprilie 2017

4 ani cu suspendare plus 2 ani cu executare, în alt dosar, fac 6 ani cu executare

Primarul socialist din Deva, Mircia Muntean și-a aflat soarta. ICCJ a decis, în complet de 5 judecători (spaima politicienilor), să îl condamne la 2 ani de închisoare cu executare pentru conducerea autoturismului sub influența alcoolului (peste 1 la mie !). Instanța a respins apelul politicianului și a păstrat sentința dată de instanța de fond în 2016.

Instanța a constatat că mai are o condamnare, de 4 ani cu suspendare pentru abuz în serviciu în 2013, așa le-a contopit. A rezultat 6 ani de executare a pedepselor. La pușcărie cu mafiotul !

La Deva se vor organiza noi alegeri pentru primar. Socialiștii lui Geoană nu mai au cu cine concura. Fost PSD-ist, după condamnarea la 4 ani cu suspendare, Mircia Muntean a trecut la Partidul Social Românesc al lui Mircea Geoană.

Partidele vor trece la campanie.

Mai sunt niște primari condamnați cu suspendare sau cu executare dar în faze superioare ale proceselor așa că sentințe definitive vor mai apare. Alegeri locale, așijderea. Eu îl aștept pe infractorul Liviu Dragnea în al doilea dosar. Să pot anunța ca la Mircia Muntean. Doi ani cu suspendare plus cât i-o dat instanța competentă fac atâția ani cu executare. M-am săturat de infractorul ăsta cocoțat în fruntea statului și devenit un fel de „sultan” al țării.

Liviu Dragnea, are stare civilă definitivă de infractor

ICCJ, în completul de 5 judecători (infractorii din politică îi spun „completul de execuție” !) a decis, definitiv, să îi respingă infractorului Liviu Dragnea contestația la executare, cale extraordinară de atac la sentința de 2 ani închisoare.

Gargara cu pioneze a avocaților infractorului Dragnea a picat. Judecătorii „cei răi” le-a dat cu legea în cap și cu o interpretare corectă a legii.

Fără nici o altă cale de scăpare, infractorul Liviu Dragnea este în perioada de executare a pedepsei de 2 ani la care urmează o perioadă de încercare de 4 ani.

Pentru că mai are un dosar în curs de judecare, infractorul Liviu Dragnea are toate șansele să intre după gratii, în cazul unei noi condamnări. Dar, cum „mare este grădina”, cine știe ce mai are infractorul pus deoparte prin „bunăvoința” cetățenilor „supărați”. Această decizie definitivă este posibil să mai deschidă niște „amintiri”.

La mai mulți ani, infractorule !

Sursa: Agerpres

Franța este între europenism și izolaționism

Emmanuel Macron și Marine Le Pen sunt câștigătorii primului tur. Cei doi realizează, fiecare în parte, o premieră în politica franceză. Macron elimină partidele mari, cele care au condus Franța din 1958 și până în prezent prin alternanță (republicanii și socialiștii), Le Pen ia cel mai mare scor pe care ultra-naționaliștii francezi îl obțin la alegeri. Cum bine observa o publicație franceză, ultra-naționaliștii sunt în creștere constantă de la înființarea Frontului Național. Iar asta spune că a avut condițiile necesare pentru a crește.

RFI oferă destule amănunte cu privire la acest prim tur al prezidențialelor. Inclusiv o revistă a presei. Cu poziții diferite după cum simte fiecare. O să ajung și la unele poziții exprimate în presă.

RFI prezintă și pe cei doi candidați în sinteze scurte ale programelor politice.

Emmanuel Macron este văzut ca un social-liberal. Iar asta este interesant. Centrist, mai degrabă un centru stânga, a detronat atât pe socialiști cât și pe conservatori. I-a scos din preferințele electoratului la aceste prezidențiale. O publicație consideră că Fillon a pierdut ca persoană și nu conservatorii. El, Fillon este problema conservatorilor ! Macron a afirmat în discursul de la finalul zilei că „în mod clar întoarcem o pagină a vieții  politice franceze”. Și-a atins scopul de a scoate, cel puțin la alegerile prezidențiale, partidele mari din schema succesului politic. Vor urma parlamentarele unde situația nu mai este aceeași. Din „petice politice”, de va ajunge președinte, va trebui să încropească o majoritate parlamentară pentru a avea guvernul lui. En Marche !, partidul pe care l-a creat, are o dezvoltare frumoasă. Cu cine se va alia pentru majoritatea parlamentară ?

Macron s-a avut bine și cu Sarkozy (conservatorii), s-a avut bine și cu socialiștii lui Hollande (care de altfel l-a susținut în campanie). Nu degeaba la noi se afirmă (nu fără temei), că Macron este un fel de Nicușor Dan. Cu diferența că Macron a ajuns deja „sus”.

Macron a promis mai mult europenism. Cineva a observat că Macron este omul programelor politice, mai apropiat de stilul ordonat al germanilor decât de stilul abramburit al „sudiștilor”.

RFI a făcut o sinteză a programului lui Macron.
Macron vrea să întărească procedurile antidumping, ‘pentru a lupta contra concurenţei neloiale a unor ţări precum China ori India’. Cere şi o bază de drepturi sociale europene, standarde minime în materie de sănătate, şomaj, salariu minim. Candidatul En Marche ! pledează şi pentru introducerea unui control al investiţiilor străine, pentru a proteja sectoarele strategice.
Se va bate contra abuzurilor ce pot apărea în ceea ce priveşte munca detaşată: ‘trebuie să limităm la un an perioada autorizată pentru un muncitor detaşat în Franţa. Totodată, trebuie redefinite regulile de detaşare la nivel european, pentru a pune un sfârşit formelor concurenţei sociale neloiale’. Emmanuel Macron vrea ca salariaţii să nu mai plătească ei cotizaţia de şomaj ci să existe o asigurare de şomaj universală. Totodată, pledează pentru exonerarea de la plata cotizaţiilor sociale pentru orele lucrate suplimentar .
O scădere a impozitului pe societăţi de la 33,3% la 25%. Pe de altă parte, candidatul de centru a luat în calcul desfiinţarea a 120.000 de posturi de funcţionari în următorii 5 ani. Tot el s-a gândit la renovarea a 1 milion de locuinţe prost izolate, până la fínele manadatului. Iar cei care vor dori să cumpere o maşină nouă, mai puţin poluantă, vor fi ajutaţi cu o primă de o mie de euro, promite Macron. Ïn domeniul securităţii şi apărării, promite construcţia a 15.000 de noi locuri în închisori, recrutarea a 10.000 de noi poliţişti şi jandarmi. Tot el pledează pentru crearea unui buget european, crearea unui corp de 5.000 de vameşi  europeni.
Ïn ceea ce priveşte funcţionarea instituţiilor, Emmanuel Macron vrea să interzică aleşilor şi guvernanţilor să angajeze un membru al familiei. De asemenea, ca aceştia să cumuleze peste trei mandate succesive. Pentru parlamentari, doreşte ca aceştia să nu mai beneficieze de regimul special al pensiilor.  
O lectură în fugă ne arată o struțo-cămilă politică. Socialism, liberalism, populism, conservatorism, naționalism. Toate însă acoperite de apartenența la Uniunea Europeană. Mai mult, prin câteva elemente fundamentale, Emmanuel Macron vrea mai multă integrare europeană. Crearea unui buget european obligă la o politică fiscală europeană. O disciplină financiară europeană. O guvernare europeană. Și pentru a fi și mai european decât toți ceilalți, propune crearea unui corp de 5.000 de vameși europeni ! Citind ieri un chestionar pentru Macron și Le Pen, publicat în Le Figaro, am observat că Macron este favorabil întăririi FRONTEX (Le Pen este împotrivă !), astfel că se obține o idee. Punctele de trecere ale frontierelor naționale vor avea un vameș „european” care va apăra interesele UE. Cumva, vameșul „european” va fi „șeful” punctului de trecere al frontierei. Să nu uităm că taxele vamale sunt surse de venit ale UE ! Numai că în punctele de trecere ale frontierei lucrează mai multe instituții naționale, nu doar fiscul. Toate au obligația de protecție a spațiului Uniunii Europene, de asigurare a securității celorlalte state europene la frontiera statului care organizează punctul de trecere, fără nici un fel de excepție. Vameșul verifică și dă acceptul pentru mărfuri și bunuri, polițistul de frontieră pentru persoane, mijloace de transport și unele bunuri care fac obiectul monopolului de stat, agenții veterinari și fitosanitari protejează spațiul UE odată cu protecția spațiului național împotriva speciilor invazive sau unor „boli” specifice plantelor și animalelor etc. Să fie acesta primul pas către trecerea acestui personal în subordinea Comisiei Europene ? Europa federală ?

Marine Le Pen are un program de șoc. Izolaționism pur și dur.
Dacă va fi aleasă preşedinte, Marine Le Pen vrea să scoată Franţa din Uniunea Europeană. Candidata Frontului Naţional vrea să discute la Bruxelles lansarea negocierilor privind o revenire monetară, legislativă, bugetară şi teritorială a Franţei. La finalul negocierilor, promite organizarea unui referendum asupra ieşirii din Uniunea Europeană.  In caz de eşec, candidata de extremă dreaptă asigură că va părăsi postul de preşedinte.
Marine Le Pen doreşte şi ieşirea din zona euro şi să "găsirea a unei monede naţionale adaptate economiei Franţei". În ianuarie, eurodeputata propunea adoptarea unei "monede naţionale" pentru francezi şi o "monedă comună" pentru a înlocui euro, pentru marile societăţi.
Marine Le Pen vrea reducerea acestui număr la cel mult 10.000 de migranţi anual. Candidata Frontului Naţional doreşte suprimarea ajutorul medical de stat pentru străini.
În domeniul economic, candidatul de extermă dreaptă propune o scădere a cotizaţiilor sociale, taxarea celor care angajează străini, defiscalizarea orelor suplimentare. In materie de securitate, Marine Le Pen vrea expulzarea tuturor străinilor care se află pe celebra fişă S, a criminalilor şi infractorilor straini. Mai promite înăsprirea politicii penale şi crearea a 40.000 de noi locuri în închisori, în cei cinci ani de mandat.
Spuneam mai sus despre chestionarul din Le Figaro. Cine va ajunge la el va observa că Marine Le Pen se află de aceeași parte cu Emmanuel Macron la unele probleme. Bine, Le Pen este mai darnică cu crearea de noi locuri în închisori. Macron promite 15.000 iar Le Pen promite 40.000.

Diferența majoră între cei doi este obiectivul mandatului. Marine Le Pen se concentrează pe ieșirea Franței din Uniunea Europeană. Macron se concentrează pe problemele Franței din punct de vedere economic și participarea la programele Uniunii Europene. Leagă economia Franței mai mult de programele economice ale Uniunii Europene.

Pe o hartă a alegerilor, Macron a câștigat în comunitățile evoluate iar Le Pen în comunitățile rurale, mai puțin evoluate. Ca o caracteristică generală. Nu degeaba Liberation face remarca „dacă lupta politică se transformă într-o confruntare popor-elite, cine mai poate prezice rezultatul ?”.

Totuși există o particularitate, observată de cei de la Le Mondestânga social-democrată a pierdut votul în favoarea stângii radicale și a social-liberalilor”. De aceea a ajuns Jean-Luc Mélenchon la aproape 20% din opțiunile de vot ale stângii iar Benoît Hamon, candidatul social-democraților francezi la aproape 7%. Emanuel Macron are acum susținerea social-democraților francezi care se vor reuni, o are și pe a republicanilor lui Fillon plus proprii alegători care, evident, în turul 2 se vor înmulți (ca ciupercile după ploaie, doar se știe unde va fi „osul de ros” !).

Hai să nu închei fără o altă observație.

Le Monde face o afirmație la care voi adăuga și eu ceva. Așa vor mușchii mei.
Într-un scrutin marcat de prezența unui mare număr de candidați eurosceptici, dacă nu chiar eurofobi, constatăm că în frunte a ajuns cel care s-a declarat cel mai pro-european.
În turul 2 al prezidențialelor fraceze, Vladimir Putin o va avea doar pe „prietena” Marine Le Pen. Binevoitorul Francois Fillon a pierdut. Pe mâna lui, pe mâna proiectului lui de a recunoaște Rusiei cuceririle teritoriale, dar a pierdut. Macron nu va fi un susținător al manevrelor lui Putin în Europa ! Nu va accepta, ca republicanul Sarkozy, să înarmeze Rusia împotriva statelor membre ale UE și NATO. Sper !