IQ8 lângă Q7

Boc surprinde. Neplăcut. Face ce nu trebuie, apare unde nu trebuie, vorbește total aiurea. Cred că are un început, dacă nu mai mult, de demență. O fi luat sindromul de la Băsescu care deja este pe „derdeluș”. Iar cauza care determină acest comportament aiurea este incompetența. Incompetența naște demența. Clar.

Pe fbk este „o replică” interesantă, sub forma unui dialog între Boc care „deszăpezește” și deszăpezitul care stă la volan:

„- Ai un Q7, felicitări !
- Mulțumesc. Ai un IQ8, felicitări !
- Mulțumesc”.

Cretinul ăsta de Boc devine din ce în ce mai penibil. Dialogul închipuit ne duce la esența problemelor noastre. Boc și cei care îl însoțesc, potrivit proverbului românesc „Spune-mi cu cine te'nsoțești ca să spun cine ești”, reprezintă echipa de guvernare cea mai cretină de când România a devenit stat. În realitate este o grupare mafiotă care s-a folosit de mediul politic pentru a ajunge la puterea administrativă cu scopul de a jefui statul. Le-a reușit.

În fiecare seară, în Piața Universității și probabil în piețele tuturor orașelor din țară unde oamenii ies să protesteze se strigă alături de „Jos Băsescu”, „Boc, Boc, Boc, Demisia pe loc”. Pe bună dreptate.

Discutam aseară cu un coleg, cătană bătrână, amândoi obișnuiți o viață întreagă în slujba țării cu planificarea, planul, logistica acțiunilor de criză etc. Plimbările aiurea a lui Boc și a miniștrilor PDL, UDMR și UNPR cu televiziunile după ei cu mașini și elicoptere în situații dificile ne arată că acel comandament de criză nu își are decidenții reali în ei ci în alții. Atunci, de ce mai sunt acești indivizi prim-ministru și miniștri ? Jos guvernul ! Jos, pentru că este degeaba.

Defecțiuni băsesciene

Cineva, nu spun cine, spunea pe un post TV aseară, după dementul discurs al lui Băsescu adresat națiunii, că Băsescu este sociopat. Adică, are tulburări de comportament datorate defectelor din educație într-un mediu social nefavorabil (pe timpul cât era educat de comunistul de taicăsu). Că discursul evidențiază această realitate. Bun, zic eu. se cam potrivește.

Mă uit să văd dacă nu este cumva și psihopat, am eu așa, o bănuială. Când colo, ce să vezi. Definiția a fost făcută, undeva cu mult timp în urmă, după chipul și asemănarea lui. Individul este într-o stare de dezechilibru psihologic caracterizat prin tendințe antisociale fără deficit intelectual și fără atingere psihotică. Na poznă. Mă uit mai departe.

Delir de grandoare. Clar. Individul este megaloman. Se crede superior tuturor celorlalți.

Dacă se citește/ascultă discursul trogloditului în cheile de mai sus nu mai rămâne mare lucru din el. Bașca sunt de povestit și despre teribila lui găselniță cu „modernizarea/reforma statului”. Dar nu acum că nu am chef. Oricum, o altă mare, dar mare, nu glumă, tâmpenie băsesciană.

Delirul individului de la Cotroceni este aici. Îl are și presa dacă, cumva, idioții care îl acompaniază au de gând să îl șteargă.

La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua

„La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua
că Băsescu și ai lui și-au găsit beleaua”

Azi este sâmbătă. Este ora 15.12 și am găsit de cuviință să scriu. Probabil nu mult, chiar puțin de va fi, este totuși ceva.

De săptămâna trecută sunt în program aglomerat. Vinerea trecută, împreună cu bloggerii liberali disponibili, am fost la PNL S2 unde am lucrat (sau încurcat ?!) pe Dan Cristian Popescu și Amelia Boroș în pregătirea evenimentelor de a doua zi, sâmbătă, când PNL S2 a semnat protocolul de colaborare cu filialele SCMD din sector. A doua zi, sâmbătă, îmbrăcat mai grijuliu și cu gâtlăgăul pus, am fost la PNL S2 pentru a participa atât la semnarea protocolului dar și, sau mai ales, la simpozionul dedicat Ecaterinei Teodoroiu, eroina de la Jiu. Am avut și un spici de 5 minute la care, cu de la mine putere, am adăugat „sfertul academic” vorbind despre „Un boț de fată”. Apoi am plecat împreună în Piața Universității unde am strigat „Jos Băsescu” și alte lozinci dragi, astăzi, românilor de bun-simț. Ziarul udrist „Curentul” ne-a popularizat acțiunea din piață, imagini și comentariu corespunzător. Cine scormonește prin paginile acestui ziar găsește mai multe articole cu dragoste „profundă” față de bloggerii liberali.

Duminică am fost în juriul desemnat de Alina Gorghiu la Cafeneaua liberală pentru jurizarea „cu maximă exigență” a puradeilor, preșcolarilor și școlarilor care au dorit să recite. În special din Mihai Eminescu, sărbătoritul zilei dar „au fost primite” și „Cățelușul cu părul creț” și alte minunății ale copilăriei, bașca unele compoziții personale ale copiilor. A fost minunat. A fost fantastic. Iar noi a trebuit, cu poruncă de la „împărăție”, să stabilim doar 5 premii I și 10 premii II plus două premii speciale. De fapt, acolo, se cuveneau în jur de 50 de premii I și restul, până la 80, premii II plus cele speciale în număr dublu față de numărul recitatorilor. Oricum toți copiii au primit câte ceva așa că ... Nu mă lasă inima să nu pun poza cu Alina în postura de „coordonator de viitor grup parlamentar liberal”. De va să fie așa.

După eminesciadă am fost, normal, în stradă, în Piața Universității. Unde iar am strigat, am cântat, am fluierat, pe Băsescu am îmjurat. Hai că merge, sună a versificare ad-hoc.

Nu credeam că lumea va mai veni și luni, marți ... Dar a venit. Noi, bloggerii liberali eram hotărâți, ne-am ținut de cuvânt, să fim zilnic în piață. Am reușit. Unii ajungeau mai devreme, alții mai târziu, fiecare după posibilități și după program. Eu am declarat că am program redus, ca la lăuze, în principal din cauza vârstei și a unor „semnale” corporale clare. Deh ! Nu mai este ca la tinerețe. Iar eu abia acum aflu !

Joi am ajuns, cu puțină întârziere, la mitingul de la Arcul de Triumf. Am prins cuvântările liderilor însă nu am „beneficiat” de vorbele lui Cernea, Zamfir și SRS. Și acum îmi pun întrebarea : ce căutau ăștia acolo ? În fine, vorba lui Crin, noi acceptăm diferența iar acum este nevoie de unitate. Să vedem până unde. Că în pat cu dușmanul, eu unul, nu prea accept. Și așa am niște îndoieli cu privire la USL și finalitatea acestei uniuni.

Nu închei înainte de a aduce aici, pe prima pagină a blogului, pe inconfundabilul Gregoar cel Cartianu al lui conu Dinu Patriciu, frumos și deștept ca o lamă de buldozer după ce a mursecat pământul gloduros, ce are niște constatări total aiurea în pagina ziarului „Adevărul”, cu privire la Piața Universității: „Piața Universității a murit”. Spune impbecilul. Posibil să îi fi murit lui singurul neuron activ din creer.

Gata. Acuș-acuș plec la programul zilnic reglementat de convingerile mele ca om și liberal să strig din toate puterile „Jos Băsescu !”. Cine știe, poate azi, poate mâine, forțat de ... dracu știe ce, își dă handicapatul demisia și scăpăm de el. Știu, treaba asta seamănă cu „Fata Morgana”, dar este totuși o posibilitate.

Eminescu la 162 de ani

Comemorarea va avea loc la Cafeneaua liberală Brătianu, de la nr. 9, pe str. Doamnei, alături de Banca Națională și va avea forma unui concurs de poezie eminesciană susținut de școlarii și preșcolarii bucureșteni. Sunt invitați însă toți cei care iubesc poezia. Iar noi, un număr de bloggeri liberali, vom fi cei care vom juriza.

Alina Gorghiu invită pe toți iubitorii de poezie să fie alături de tinerii concurenți.

Pe blogul ei, Lilick vine cu mai multe clarificări, utile celor care doresc să afle mai multe.

De vorbă la o cană cu vin fiert

Aseară, după orele 17.00, la Cafeneaua Liberală din str. Doamnei nr. 9, ne-am adunat în formatul grupului seniorilor liberali de la S3. O „ședință” înainte de sărbători, să ne urăm de toate, în special și cu dedicație de bine, să bem o cană cu vin fiert, încet, pe îndelete și să mai schimbăm o vorbă cumpătată, ca între oameni trecuți „prin ciur și prin dârmon”. Lucrețiu Tudoriu a avut inițiativa de a invita pe seniorul Dinu Zamfirescu, inițiativă reușită, în plinătatea ei. Peste trei ore am vorbit și am smotocit tot felul de păreri și impresii despre viața de zi cu zi, despre unele și altele, politice sau nu.

Începutul a fost „de tatonare”. Excelentul nostru invitat a măsurat din ochi „trupa” seniorilor care se aduna fără grabă. Și noi l-am „măsurat”. Am trecut la vorbe, fără o temă dată, întâi la grămadă apoi pe „bisericuțe”. S-a vorbit mult și despre multe subiecte. Începutul l-a generat un economist, profesor universitar, conducător de doctorate, „pensionat” prin lege de Funeriu cel sinistru, groparul învățământului românesc. Mi-a dat o foaie cu „limbajul” tehnic al juriștilor, pe o speță simplă despre tradițiunea lucrurilor. Frumos text, așa că am cerut voie să îl citesc comesenilor. Îl pun mai jos.

Limbaj tehnic ?
Când o persoană obișnuită vrea să dea cuiva o portocală, el sau ea va spune doar: „Îți dau ție această portocală”. Însă când acest lucru îl face un jurist, cuvintele sunt de genul următor: ”Fac cunoscut prin acest cadou, tuturor persoanelor, că Eu dau, acord, vând, eliberez, transmit, și renunț la toate drepturile mele, titluri, interese, beneficii și orice alte foloase care decurg din forma și conținutul care privesc acest bun, altminteri cunoscut ca fiind o portocală, sau Citrus orantium, împreună cu toate părțile sale componente, respectiv coaja, pulpa, sâmburii, semințele și sucul, pentru uzul său propriu și în profitul său, pentru el însuși și ai săi, în privilegiul său pentru totdeauna, liber de orice sarcini, obligații, dependențe, limitări, restricții, sau orice fel de alte condiții, oricare sunt acțiunile precedente, transferuri sau orice alte documente întocmite acum sau oricând altădată și contrare preznetei, cu deplină putere să desfacă, să taie, să sugă, să mănânce numita portocală, sau să o dea altcuiva la fel, cu sau fără coajă, pulpa, sâmburii, semințele sau sucul său”. 

Superbă construcție. S-a râs. Cu poftă. Iar de aici s-a trecut la liberali și liberalism. Nu putea fi evitat Dinu Patriciu cu ieșirile lui antieuropene, ziarul Adevărul cu ale sale derapaje de la democrație și Grigore cel „deștept”, iar eu am mai pomenit și de platforma spuneșitu.ro care promovează antieuropenismul patrician și completează scrierile comului Dinu, din Adevărul, împotriva monedei unice și a politicilor europene. Atmosfera a devenit încinsă. De la idei cuminți la idei radicale nu au existat opreliști. Totuși, la urmă, s-a ajuns la concluzia că „așa este omul”. Nu îi poți impune o linie de gândire, o anume atitudine. Liberalismul este frumos tocmai prin libertatea pe care liberalii o au în gândire și acțiune. Iar conu Dinu este doar membru simpatizant al organizației din Pitești. Nu este membru plin. Așa că ... măsuri administrative pe linie politică nu se pot lua, bașca faptul că o astfel de acțiune a conducerii PNL ar fi aspru criticată de membrii simpli care nu suportă dictatura, de orice fel. Iar Dinu Zamfirescu a și precizat că el este, în principiu, împotriva unor măsuri de acest fel. Și nu este singurul.

Eu am ridicat problema aberației patriciene a „morții statului social”, aberație dragă și dușmanului lui de moarte, Traian Băsescu. Cum era și normal, am ajuns la concluzia că statul este forma socială a organizării societății, liberalismul este o doctrină socială, curentul antisocial promovat în egală măsură de Traian Băsescu și Dinu Patriciu urmărind de fapt subordonarea intereselor naționale intereselor corporatiste. Libertarianismul de sorginte americană, cel care promovează retragerea statului din economie, cel care spune că statul trebuie să aibă funcții limitate, nu poate fi aplicat în Europa care s-a constituit și vrea să se dezvolte ca o uniune a societăților europene, păstrând intacte valorile lor de limbă și cultură, tradițiile și obiceiurile care dau farmecul vieții. Și da, asistăm la „moartea” statului socialist care a promovat agresiv egalitarismul, care a încercat și aici în România să formeze „omul nou”, omul fără identitate culturală, fără tradiție proprie, omul care acceptă că valoarea bunurilor nemișcătoare poate fi mai mare decât viața lui. Omul care se sacrifică pentru ca „bunul comun” să nu piară. Iar băsescianismul de azi tocmai că promovează un astfel de concept.

Au mai fost și alte subiecte. Toate interesante. Inclusiv despre pensii și sistemul de pensionare, o altă pagină neagră a guvernării băsesciene.

Lucrețiu Tudoroiu ne-a blagoslovit și cu ultimul număr al revistei „Capitala capitalei”, revistă a cetățenilor Sectorului 1, în care el, Lucrețiu, ne povestește despre „Cișmigiul de altădată”. Nu pot trece fără remarca din finalul articolului :

„Mackensen avea să spună că în 1916 a intrat în București cu o armată de cavaleri teutoni, aspri și viteji, și în 1918 a părăsit orașul cu o adunătură de gigolo și filfizoni”. Fără să greșesc, remarc faptul că în doi ani, prin obiceiul locului, i-am asimilat pe nemți, pe cei mai puri și duri germani, ostașii. Așa că, să nu ne mai mire faptul că străinii care ajung să guste din plăcerile locului își regăsesc identitatea de oameni liberi. Părerea mea.

Pe lângă vorbe, multe și dese, pe lângă părerile de multe ori contradictorii (așa este la seniori, fiecare vine cu părerea lui și pleacă acasă convins fiind că el a avut dreptate), s-a gustat cu mare plăcere din cănile cu vinul fiert. La plecare i-am și spus lui Lucrețiu că, dacă mai pune la bătaie vin fiert, voi veni la fiecare ședință a seniorilor liberali fără abatere.

A fost o seară frumoasă. Ajuns acasă am găsit mesajul Alinei Gorghiu care ne invita la întâlnirea de la Parlament a Comisiei pentru Justiție a PNL cu comisia abia înființată a TNL. Sâmbătă la ora 11.00. Voi merge.

Băsescu are pitici pe creer

A fost la summit. A angajat România într-un viitor acord de guvernanță financiară fără a se consulta cu Parlamentul. A fost practic acolo pe post de slugă proastă. Ce o fi avut el în cap ... naiba știe. Pentru că ce a declarat după aceea spune că individul încearcă să profite de un eveniment internațional, european, pentru a face jocurile politice interne.

Iau informațiile de la Mediafax.

Limitele de deficit prevăzute în viitorul acord guvernamental de 0,5% pentru cel structural și de până în 3% cel operațional reprezintă un scop al politicilor fiscale naționale. Toți politicienii sunt de acord cu așa ceva, este și una din condițiile accederii în zona euro. Asta nu este o problemă. Cum vrea piticania bețivă de la Cotroceni să facă asta în țară este problema. Pentru că el are niște inițiative pe lângă prevederile constituționale și legale vrea să le impună opoziției. De aceea a angajat România în acord fără a cere voie Parlamentului - este o încălcare a competențelor sale constituționale. Vrea să pună țara în fața faptului împlinit. Doar că aici, în țară, datul din gură nu aduce și rezultatele pe măsură. Normal că în declarația dată după summit a aberat în stilul bine cunoscut: trebuie modificată Constituția astfel încât limitele de deficit să fie introduse în textul constituțional. Ei bine, nu este așa. Chiar dacă în discuțiile membrilor Consiliului s-a formulat astfel: Fiecare stat din zona euro va trebui să adopte o "nouă regulă bugetară" la "nivel constituţional sau echivalent", care să afirme că bugetul naţional "trebuie în principiu să fie la echilibru". Aici vorbim despre o regulă bugetară care în România nu are ce căuta în Constituție (de fapt în nici o constituție a statelor membre ale UE), ea se instituie la nivel european pentru statele din zona euro prin acord guvernamental având caracter de angajament tehnic al statelor semnatare, chiar de va fi introdusă în textul Tratatului Comunității Europene va avea puterea întregului tratat, în România ca și în oricare altă țară membră a UE. Din moment ce acestea sunt datele problemei, atunci cererea expresă a lui Băsescu de modificare a Constituției pentru a introduce în textul constituțional a limitelor de deficit bugetar este o tâmpenie în care creatura bețivă persistă.

Răspunsul USL a fost unul bun, spun eu. Corect. Constituția va fi modificată abia după ce vom avea un Parlament legitim, însă eu sper că nu se vor introduce în actul constituțional gogorițele cerute de Băsescu și partidele de maneliști pe care le controlează.

Pentru că la summit au fost formulate doar principiile de bază ale viitorului acord interguvernamental, partea tehnică de construcție a acordului - acord care este separat de angajamentele generate de TCE (!), de angajamentele UE - urmând a se desfășura în viitorul apropiat, cu participarea sau nu a experților români - ei, asta nu s-a spus în cuvântarea tovarășului Traian Băsescu (!) -, calculând, estimativ, timpul necesar al formulării, negocierilor pe textul acordului între statele implicate, adoptării lui la nivelul fiecărui stat în parte - prin lege sau hotărâri de guvern -, stabilirii unui termen de implementare în cadrul fiecărui stat în parte ajung la concluzia că respectivul acord va fi efectiv în aplicare peste un an jumate sau chiar doi. Suficient să scăpăm de gașca portocalie de la guvernare și chiar de Băsescu.

Ziua Națională

Astăzi sărbătorim națiunea română. Sărbătorim ziua în care s-a înfăptuit întregirea națiunii române prin actul de la Alba Iulia.

Da. Aceasta este ziua națiunii române, ziua noastră, ziua tuturor românilor. De aceea suntem un stat național. Pe lângă memoria hârtiei despre evenimentul istoric cu adevărat măreț, actele semnate de fruntașii transilvăneni, se cuvine a vorbi și despre cel care a avut putința de a ne lăsa și memoria în imagini a acestuia eveniment. Samoilă Mârza, pe atunci un tânăr întors de pe front, fost fotograf militar de război. Practic, un erou al Marii Uniri.

Gândul îi dedică un articol minunat. Imaginile de atunci merită a fi puse undeva la loc de cinste în albumul de fotografii comemorative al fiecărui român.

La mulți ani, tuturor românilor !

Mizeriile lui Geoană la DNA

Campania pentru prezidențialele din 2009 a lui Mircea Geoană își arată „roadele”. DNA spune că sunt niște lucruri în neregulă. Pe partea legală a folosirii unor bani. Nereguli sunt însă și pe altă parte. Cea a promisiunilor făcute „investitorilor” după obținerea rezultatului dorit. Adică, după ce Geoană va ajunge Președinte. Nu a ajuns. Dar asta este altă poveste.

Iau știrea de pe Antena 3. Oamenii lui Geoană au promis în numele și pe seama lui dar și a PSD, funcții și sinecuri celor care ar fi finanțat campania. Ioan Nicolae, patronul S.C. INTEAGRO S.A. ar fi beneficiat de numirea la Ministerul Economiei și Comerțului a unei persoane agreate de el iar la Transgaz și Romgaz a altor persoane care să îi protejeze interesele. În jocul murdar a intrat și INSOMAR, firma ce se ocupă de studii de piață.

În această „afacere” a lui Geoană noi, liberalii care i-am dat votul, am fi devenit complici. Asta simt eu acum.

Acest individ jegos, această ființă ordinară mi-a cerut votul pentru a comite, dacă ar fi avut succes, fapte pe care eu le consider inacceptabile. Cred că PNL și Crin Antonescu nu au știut nimic de aceste aranjamente ale PSD și ale lui Geoană. Însă nu pot băga „mâna'n foc” pentru asta. Ceva, de undeva din interiorul meu, îmi spune să nu o fac. Înclin să cred că au bănuit că sunt posibile astfel de aranjamente însă au presupus că într-o viitoare guvernare cu PSD ar fi putut să pună stavilă ilegalităților. Însă cei din conducerea actuală a PSD au știut despre ele. Așa înclin să cred. Dacă au știut, dacă încă mai sunt la putere unii dintre cei care au știut și au susținut aceste murdării îmi pun problema asupra seriozității celor din PSD în alianța cu PNL. Cum să faci o altfel de politică cu oameni care se pretează la astfel de murdării ?

Până unde va merge DNA ? Deocamdată l-au chemat pe Geoană în calitate de martor. Nu este exclus să i se schimbe calitatea dacă și numai dacă interesele politice ale lui Traian Băsescu nu se interpun între interesul public și interesele sale. Dacă are nevoie Băsescu de Geoană pentru atingerea obiectivului ca USL să nu obțină peste 50% din sufragii, atunci este posibil ca procurorii să se oprească în cercetări la limita martorului Geoană. Dacă Băsescu nu intervine sau, de ce nu, procurorii să își respecte integritatea, nu este exclus ca Geoană și proiectele sale politice să ajungă la coșul de gunoi al istoriei.

USL sub 50%. Așa vrea Geoană

M-am uitat pe știrile cu Geoană la Dăbuleni. Discurs echilibrat, ademenitor, în multe din afirmații reale. Iar Geoană se pune la dispoziția națiunii pentru o nouă construcție politică care să facă și să dreagă pentru a contracara fenomenele descrise de el mai înainte. Până aici totul bine și frumos. Doar că de aici încolo se nasc întrebările.

Care este limita de timp pentru Geoană să formeze și să dezvolte o alternativă politică la actuala guvernare ? Pentru că el este, la sfârșit de noiembrie 2011, abia la faza de intenție. Ca alternativă la actuala guvernare, Geoană trebuie să țintească un procent pentru noua formațiune ce o va naște care să îi asigure participarea la guvernare, fie cu actuala opoziție fie cu actuala putere fie cu noile formațiuni politice abia înregistrate dar care au devenit foarte dornice să intre în Parlament. Ce crede el că se va întâmpla cu PSD, de unde tocmai a fost dat afară ? Ce crede el că se va întâmpla cu PNL, partid despre care nu a avut tocmai cuvinte de bun simț ? Dar cu PC ? Cum crede el că va opune PDL un nou partid ca opțiune electorală pentru viitor ?

Ei bine nu există răspunsuri. Există însă o realitate. Geoană devine, prin ceea ce a făcut și probabil va mai face în viitorul destul de apropiat, o marionetă a lui Băsescu pentru a scade popularitatea USL, pentru a pune sub semnul întrebării proiectele USL aduse la cunoștința populației, pentru a denigra acțiunile USL sub o formă sau alta. Iar exemplul cel mai la îndemână este formularea lui cu privire la inițiativa USL de a analiza posibilitățile legale, în special constituționale, de formulare a unei cereri de suspendare a lui Traian Băsescu pentru încălcări ale Constituției. El afirmă că suspendarea lui Traian Băsescu nu va fi posibilă. Iar sensul este că USL este neputincios.



Păi, să-mi fie cu iertare, dar tare înclin să cred că Geoană are o înțelegere cu Băsescu să scadă procentele USL la viitoarele alegeri parlamentare. Nu știu câte voturi poate deturna Geoană, nu știu câți susținători are în PSD și PC. Bănuiesc că nu are în PNL. Dar mai știi ?

Geoană mimează împotrivirea față de guvernarea actuală, minte pe oamenii care nu ar da voturi PDL dar ar renunța la USL pentru a-i da lui voturile că este împotriva actualului guvern. În realitate, Geoană face jocul cel mai murdar în favoarea PDL. Iar acest lucru trebuie arătat mereu și mereu populației. Orice pauză în efortul de conștientizare a populației va duce la pierderi electorale. Iar variantele institutelor de sondare care dau o creștere a PDL la 28% și o scădere a USL la 42%, în cazul în care prezența la vot va fi slabă, pot deveni o cruntă realitate.

Geoană, epopeea este spre final

Individul a făcut dovada unor apucături sinistre. Narcisism, paranoia, vanitate, prostie, lipsă de educație, limbaj suburban, lipsă de respect pentru cei din jur ... și se poate continua.

În media părerile sunt împărțite. Am senzația, fără a face o distincție precisă, că unii ocolesc aceste apucături absolut de neacceptat și îl văd pe individ altfel decât ceea ce este iar eu consider că acest mod de tratare a problemei face parte dintr-o formă de înșelăciune publică. Că este un fb diplomat - apucăturile spun că nu, este probabil, în anumite momente, un speculant -, că a fost președintele PSD ales - da, așa este, însă nu a ajuns în această postură prin merite recunoscute ci ca urmare a unor aranjamente de culise a celor de la Cluj (opa !), pesediști buni prieteni cu ai lui Băsescu, Geoană acceptând să concureze pe Iliescu -, că este un om educat (aiurea !), că este instruit (aiurea !), că se duce naibii democrația în România dacă individul este lăsat fără a doua funcție în stat. Dispreț pentru acești propagandiști tembeli.

Geoană a pierdut tot ce s-a putut pe bază de mandat electoral. A fost și este, deocamdată, campion pe linia primirii unor funcții publice ca urmare a unor aranjamente politice. Și când a fost ambasador la americani, și când a fost ministru de externe și când a ajuns Președinte al Senatului. La Senat a ajuns ca urmare a acceptului lui Băsescu, Geoană asigurând și garantând, împreună cu alții din conducerea PSD - Sârbu, Ponta etc. -, alianța la guvernare cu PDL. Îmi amintesc că Geoană nu s-a mulțumit doar cu atât, a cerut și modificarea legii CSAT astfel ca el, din postura de Președinte al Senatului să fie și vicepreședinte al CSAT - o struțo-cămilă politico-administrativă la care Băsescu a fost de acord pe principiul că dușmanii se țin mai aproape ca prietenii. Iar dacă adun toate minunile cerute sau impuse de Geoană pot ajunge cu mare ușurință la concluzia că individul este un adevărat pericol pentru orice structură în care ajunge. Dar cum naiba de a ajuns atât de „folosit” deși cred că apucăturile ipochimenului erau cunoscute de cei cu care a intrat în contact ?

Culmea, în 2009 noi, liberalii, i-am dat și votul pentru a învinge pe Băsescu. Bine, de acord, dacă candida o mătură noi dădeam votul măturii, sau unei pisici sau unui iepure. Dar l-am dat ipochimenului care l-a pierdut fără onoare, unele analize spunând că pierderea alegerilor prezidențiale de către ipochimen nu ar fi străine de nu știu ce aranjamente de culise între Geoană și Băsescu. Mare lucru de nu o fi așa din moment ce alte analize ne spun că din postura de Președinte al Senatului a jucat mai mult la cartea puterii decât la cea a opoziției, el având de multe ori puncte de vedere diferite față de PSD dar, în special, față de PNL devenit partener al PSD în cadrul USL. Nu mai spun de criticile politicilor liberalilor din guvernarea Tăriceanu, Geoană acuzând cu sârg „dreapta liberală” pentru „moștenirea grea” pe care guvernarea PDL-PSD trebuie să o suporte și că de aceea sunt necesare toate legile care au urmat la finalul lui 2008 și începutul lui 2009 - „pensia minimă garantată”, forfetarul, politizarea funcțiilor publice dar și a celor de întreținere logistică a aparatului de stat etc. Da, așa este, dezastrul național pe care l-a promovat și dezvoltat PDL sub conducerea lui Băsescu are și substanțiala contribuție a PSD în special a unora din PSD apropiați de Geoană. Ei bine, unii dintre ei au votat excluderea lui din PSD. S-au aliniat în spatele noii conduceri sub flamura lui Ponta însă nu și-au schimbat năravul.

Pentru Geoană se termină povestea de succes a liderului politic iubit de 5 mil. de români. Narcisismul care îl caracterizează nu îl lasă să vadă că cei care i-au dat votul erau împotriva lui Băsescu și că de era alt candidat contra Băsescu acela lua tot atâtea voturi dacă nu mai multe.

Geoană este terminat. Modul cum s-a adresat colegilor lui din PSD la ședința de excludere - "Sunteti niste nesimtiti. Unii dintre voi mi-ati facut pantofii" -, mă înfioară. Mă îngrijorează enorm, mai ales pentru faptul că eu voi vota mai mereu după cum îmi recomandă partidul. Așa am dat votul lui Băsescu - mai apoi putea PNL să mi-l recomande eu nu mai respectam indicația -, așa am dat votul lui Geoană, așa am dat votul pentru candidații pe care PNL i-a recomandat, cel puțin în colegiile în care votez. Dar cum pot să mai votez, chiar dacă este candidat un liberal pe care nu îl cunosc, din moment ce, până acum, sunt destule exemple care  îmi arată că unii dintre cei recomandați nu garantează fie aplicarea politicilor PNL fie respectarea alianței cu PNL ? Iar aici mă gândesc cu preocupare la alegerile viitoare unde candidații PSD sau ai PC pe care noi, liberalii va trebui să punem ștampila sunt dintre cei care au contribuit la dezastrul în care este România azi ! Culmea, este dat afară Geoană de la PSD iar un deputat de la PC găsește în asta un motiv să plece din USL ? El, chipurile, este al lui Geoană dar activa în PC. Oare cum va prezenta PC situația propriilor alegători dar și celor din PNL sau PSD ? Pentru că noi trebuie să îi dăm, de va fi stabilit în acest sens, votul unuia din PC care, după practica de acum, poate spune la un moment dat că el este geonist sau băsist.

Epopeea lui Geoană este la ultimele rânduri. Geoană a fost un mare risc al USL. Asta este important pentru mine, ca liberal. Episodul Geoană ne arată că PSD și PC au niște probleme de rezolvat și asta repede pentru că a apărut, cel puțin din partea mea, o mare neîncredere în persoanele care au capacitatea sau sunt avute în vedere pentru alegerea lor în funcții de demnitate publică în legislatura viitoare. În loc să dau un vot util, pentru că aceasta este caracteristica acestui vot, parcă văd că îmi irosesc votul pe o lepră care se declară băsesciană imediat ce se vede cu sacii în căruță.