luni, 31 august 2015

Surprinzătoare sunt căile politicii !

Scena noastră politică se zgâlțâie. Cel puțin pe latura social-democrată (puternic infestată cu liberalism !).

Tot ce ține de Victor Ponta se diminuează, se sufocă, dispare. Într-o tăcere asurzitoare au înțepenit „amazoanele haremului Ponta”. Nu mai auzi de Firea, de Rovana cu al său limbaj de plumb, nu mai apare nici o zână „pontistă” la atac. Pesediștii de la guvernare își caută cu disperare cuvintele. Cele pașnice. Amantul Teodorovici nu mai are tonul agresiv. Este plin de bunăvoință. Cum să nu pună el la dispoziția partidului și opoziției datele necesare evaluării economiei românești ?! Nici că se poate așa ceva. Imediat, mintenaș, acuș-acuș.

Capul răutăților este Liviu Dragnea. Nu poate fi altcineva. Auzi la el:

S-a văzut la Codul fiscal că am putut lucra împreună. (...) Vom lucra împreună şi la legea salarizării, vom lucra împreună şi la buget şi la votul prin corespondenţă şi la multe alte chestiuni importante. O pace politică în România nu poate să genereze decât dezvoltare. Un război permanent politic sau hărţuială de dragul hărţuielii nu ne dă speranţa că chiar putem realiza o dezvoltare serioasă şi stabilă”.

„România are nevoie de realizarea unui plan de dezvoltare pe următorii 20-30 de ani, iar pentru acest lucru este nevoie de o creştere economică susţinută de peste 7%, obiectiv ce nu poate fi realizat decât în cazul în care puterea şi opoziţia conlucrează”.

„Ideea unui armistiţiu pe termen lung între forţele politice şi cu implicarea serioasă a preşedintelui României este o idee care vine şi este necesară pentru a realiza în comun un proiect de ţară”.

Malițios, trag o concluzie: Liviu Dragnea vrea să reînvie conceptele USL din perioada de glorie, înainte de tulburarea la cap a grupării condusă de Ilie Sârbu (grupare care a ajuns la capătul drumului - chiar în afara PSD). Când aceleași idei erau promovate în discursuri strălucite de Crin Antonescu.

Tot malițios afirm că Liviu Dragnea își caută o ancoră în Președintele Iohannis. PSD nu se predă adversarului politic, PNL, PSD lucrează în favoarea națiunii sub coordonarea Președintelui Iohannis. PSD este social-democrat și îi prezintă Președintelui țării opțiunea social-democrată asupra proiectelor acestuia, soluția ce urmează a fi acceptată fiind un consens cu PNL. La recomandarea Președintelui Iohannis, normal. Și uite așa ajunge Dragnea să devină salvatorul PSD. Nu este rău. Decât să îi ia locul cine știe ce sectă politică, mai bine cu PSD.

Cât privește sectele politice, eronat recunoscute de lege ca partide, acestea își vor găsi obștescul sfârșit. Cu două partide mari care cad de acord asupra legilor fundamentale și care rămân în stare de luptă doar pe „găinării politice”, viața politică românească va trece într-o nouă etapă.

Dacă Dragnea își lămurește partidul să adopte această politică, atunci putem spune fără nici o greșeală: Adio Ponta ! Adio Băsescu ! Adio Tăriceanu ! Adio Macovei ! Adio generale Oprea ! Adio !

Din rău în mai rău. Imigranții își cer „drepturile” cu forța.

Gara din Budapesta. Protest al imigranților împotriva autorităților care nu le permit să călătorească mai departe către Germania. Asta azi. Mâine ...

Corespondentul Digi24 la Budapesta a comunicat niște cifre puse la dispoziție de autoritățile ungare. Din 45 mii de cereri de azil au fost aprobate în jur de 800 ! Doar 800 dintre cei care au aplicat pentru azil îndeplineau condițiile pentru statutul de refugiat. Se estimează că în Ungaria sunt acum în jur de 120 de mii de migranți, veniți cu „valul”. Dintre aceștia, doar 45 de mii au aplicat pentru azil. Restul refuză. Vor în Germania. Nu se poate. Ungaria ar încălca tratatele dacă ar permite așa ceva. Germanii i-ar trimite înapoi. Merkel a declarat că Germania va accepta o interpretare mai largă a Acordului de la Dublin doar în cazul refugiaților. Doar în cazul celor care au obținut statutul de refugiat. Din Ungaria, s-ar califica doar cei 800 care au primit azilul.

Este evident că suntem în fața unei invazii care poate avea și caracter religios. Este o invazie sub motivul migrației pentru locuri de muncă. Favorizată de situația de conflict din Asia Mică și Africa. Migrația pentru muncă și un trai mai bun (cu varianta că dacă nu se găsește de muncă există în unele țări sisteme sociale care oferă venituri celor care sunt în dificultate) este însoțită de migrația culturală. Europa se umple de islamism. Din nefericire, cei care migrază azi sunt dintre cei care au demonstrat pe străzile din orașele de baștină pentru cucerirea lumii de către islam. Această migrație este o ocazie excelentă pentru a duce islamul vindicativ în statele europene. Din declarațiile unor migranți, în special de religie creștină (coptă), islamiștii migranți au ucis pe creștinii aflați în grupurile migratoare. Italia a constatat așa ceva (a început un proces împotriva a 16 persoane dintre migranții de religie islamică care au aruncat în mare pe creștini și familiile lor), pe ruta turco-greacă au fost semnalate alte asemenea cazuri. Cei de pe ruta din urmă este posibil să fie deja în Budapesta sau pe drum, în Grecia, Macedonia sau Serbia.

Conflictul cultural-religios este însoțit de conflictul legislativ. Migranții nu vor să respecte legile statelor europene în care au ajuns. Protestul din Budapesta este un exemplu concludent. Ungaria este obligată să respecte propriile legi adoptate pentru protejarea cetățenilor maghiari dar și legile care o califică ca stat membru al Uniunii Europene. A permite imigranților să facă ce vor ei ar însemna ca Ungaria să renunțe la calitatea de stat. Mai grav este faptul că imigranții se supun legii islamice oriunde se află. Ceea ce în legea islamică radicală le cere să facă, în statele europene este o contravenție sau o infracțiune. Cei care plâng de mila imigranților uită - cu intenție spun eu -, preceptele promovate de jihadiști - mulți dintre imigranți fiind, în realitate, jihadiști -, în special cele care le cer să distrugă pe creștini, pe alți islamiști - de alte confesiuni -, pe atei. Asasinatele comise de imigranții islamiști în dauna creștinilor din Asia Mică dar și asupra islamiștilor de alte confesiuni ar trebui să fie un semnal de alarmă.

Am ajuns la concluzia că imigranții nu sunt refugiați. Exemplul din Ungaria este cât se poate de lămuritor. Din peste 120 de mii de imigranți doar 800 au căpătat statutul de refugiat și au obținut azilul ! Sunt altfel de imigranți. Înclin să cred că nici cu munca nu se obosesc ei prea mult. Pentru a obține locul de muncă ar trebui să primească un statut convenit în dreptul internațional - sunt departe de așa ceva -, ar trebui să cunoască limba țării în care vor să muncească, ar trebui să aibă instruirea necesară muncii de o anume factură din respectiva țară - nu cred că au așa ceva. Rămâne doar imaginea de coșmar a migrației / invaziei religioase.

Statele europene au convenit să se întâlnească și să discute problema. Este groasă rău. Aceasta este o invazie și nu are nimic a face cu o migrație generată de război.

Culmea, toți acești migranți și-au părăsit țara fără ca vreunul să se implice în apărarea ei ? Cum poți accepta așa ceva ? Îi înțeleg pe refugiați, care pot fi femei, copii, persoane în vârstă, chiar bărbați în putere însă nu am de gând să îi înțeleg pe toți migranții.

Dacă statele europene nu reacționează pentru apărarea propriilor cetățeni, atunci se va ajunge la conflicte civile contra migranților. Cetățenii țărilor europene îi vor alunga pe imigranți, indiferent de opinia perversă a unor politicieni care vor să devină notorii, indiferent de ce fac autoritățile statelor respective. Degeaba ai forțe polițienești puternice dacă teroriștii se plimbă în voie prin țară și îți omoară cetățeni.

Ministrul de externe al Franței, Laurent Fabius, a criticat Ungaria că se apără împotriva imigranților. Putea să tacă. Nu a tăcut. Putea să tacă pentru că el este reprezentantul țării care a generat instabilitate în nordul Africii și în Levant. Putea să tacă pentru că țara lui este campioană la „soldații pentru jihad”, cetățenii francezi sunt printre criminalii care în numele jihadului decapitează creștinii din Siria și Irak, și mai știu eu de pe unde, distrug monumete istorice care vorbesc despre începuturile umanității pentru că sunt anterioare apariției islamului, comit atrocități.

Această migrație trebuie oprită. Cu forța. Organizațiilor internaționale care trăiesc din promovarea „umanismului” trebuie să li se dea peste nas. Au devenit organizații teroriste.

duminică, 30 august 2015

Imigranții, o problemă europeană.

Asistăm la o mare migrație. Dinspre Asia, Asia Mică și Africa. Războaiele locale au deschis o oportunitate. Favorizată și de declarațiile politicienilor europeni în căutare de notorietate. În Europa este „raiul”, curge lapte și miere, toată lumea este civilizată, sunt permise toate comportamentele, este loc de mai bine. În Europa este pace. Este bine să migrezi în Europa.

Ei bine, politicienii iresponsabili vor suporta consecințele însă acestea nu sunt pe măsura lipsurilor și greutăților pe care le suportă migranții îndemnați să ajungă în „grădina raiului european”. Pentru că în drumul lor apar barierele. Barierele statelor care nu vor să devină victimele unui fenomen social scăpat de sub control.

Migrația a generat, deja, ostilitate. În Ungaria, gospodăriile țărănești aflate pe traseul ales de migranți au fost afectate. Oamenii au arătat jurnaliștilor cum le-au fost „prăduite” fructele, recoltele, cum le-au fost afectate gospodăriile, cum au fost amenințați de migranți. Și-au arătat nemulțumirea. Este evident că nu sunt singurii. Este evident că acolo unde migranții au amenințat pe localnicii nemulțumiți că sunt jefuiți simpatia față de soarta crudă a unor miganți nu va exista. Situația din orașe nu este la fel ca cea din mediul rural. În orașe nu au fost semnalate cazuri în care migranții să invadeze proprietățile (puțin probabil să ocupe apartamentele din blocuri). În Macedonia situația este asemănătoare. Oamenii își pierd recoltele, distruse de migranții care se deplasează pe jos către „raiul european”. Migranții sunt flămânzi, sunt obosiți, capacitatea lor de a socializa s-a redus enorm. Capacitatea statelor de a interveni în favoarea migranților până la o clarificare oarecare a situației lor este depășită de numărul migranților. Oamenii din statele europene vizate de migranți se ostilizează. În Germania au loc acte de respingere a migranților prin violență. Cât poate proteja poliția locală ? Își permite vreun stat european să intre în stare de război cu propria populație ? Degeaba vrei ca autoritate de stat să obții toleranța din partea concetățenilor din moment ce aceștia văd că migrația îi afectează. Oamenii se tem. Pe bună dreptate. Undeva, o știre a unor jurnaliști, spune că irakienii reținuți la Negru Vodă ar fi amenințat cu distrugerea României. Nu am văzut nimic oficial, o fi o știre falsă, construită cu scopul de a accentua teama de migranți însă astfel de știri apar mereu. La fronitera Macedoniei cu Grecia a fost descoperit un jihadist. Italienii au identificat între migranții salvați de pe mare luptători juhadiști. Islamiștii din unele ambarcațiuni au aruncat în mare pe creștinii de lângă ei (inclusiv copii) care aveau același drum. Se pare că astfel de exemple sunt multe. Unele necunoscute azi. Ciudat este că islamiștii îi ucid pe creștini în timp ce se îndreaptă către „raiul european” prin excelență creștin ! Un conflict religios de amploare este pe cale să se nască, dacă nu s-a inițiat deja. Peste toate, se întețește sentimentul deposedării de proprietate. Oamenii statelor prin care trec migranții și cei din statele țintă ale migranților încep să simtă că proprietatea nu le mai este recunoscută, nu le mai este protejată. Simt că nu mai au capacitatea de a decide cu privire la proprietatea lor invadată de migranți și supusă necesităților acestora. Din ce în ce mai multe voci vorbesc despre invazie. Iar la invazie se răspunde cu ostilitate. Ostilitate care va ieși de sub controlul comportamentului social de până acum al europenilor.

Migrația a născut oportunități pentru cea mai oribilă categorie de oameni: infractorii. Călăuzele, traficanții de persoane, au început să domine știrile. Nu doar călăuzele din spațiul african sau asiatic ci și călăuzele din spațiul european. În Austria a fost găsit camionul morții. 71 de oameni au murit. Călăuzele sunt bulgari și un afgan. În Ungaria și Austria au fost arestate multe călăuze printre care și români (transportatori de migranți). Dar și unguri sau austrieci, ca să nu mai spun de alte nații. La frontiera româno-bulgară au fost reținuți 5 irakieni (doi bărbați, două femei și un minor) care erau călăuziți de un englez și un german. În Spania au fost arestați cei care făceau trafic de persoane (marocani) cu skyjet-urile.

Toleranța are limite. Europenii află pe pielea lor că excesul de toleranță, promovarea în exces a toleranței pentru tot felul de cauze duce la dezastru. Politicienii Europei sunt obligați să își revadă politicile. Politicienii află azi că statele europene au o capacitate mai redusă de a rezolva problemele umanității decât cea declarată. Ultimele consfătuiri ale politicienilor Europei ne arată că așa nu se mai poate. Trebuie făcută distincția între refugiați și imigranții de orice fel. Trebuie acceptată și o regulă a refugierii. Trebuie pusă o limită intervențiilor politice perverse și o limită a neintervenționismului. Nu poți „juca” cartea neintervenționismului acolo unde dreptul umanitar internațional este încălcat.

În Turcia sunt aproximativ 4 milioane de imigranți sirieni. Primul-ministru turc a anunțat că au cheltuit 6 miliarde de dolari până acum cu refugiații. În Iordania sunt 1,5 milioane de imigranți sirieni, reprezentând 21% din populația țării fără a lua în calcul imigranții palestinieni, egipteni, libanezi, libieni, irakieni etc. Iordania este sprijinită de organizații internaționale însă banii și bunurile de care este nevoie vin cu greutate. Mișcarea hârtiilor și aprobarea plăților este greoaie. Siria, țară cu 22 milioane de locuitori se depopulează. Problema Siriei nu are rezolvarea în Europa ci în Siria. Este o problemă a ONU. Dar acolo este Rusia care sprijină regimul criminal al lui Bashar al-Assad. Și nu este singura. Intervenția umanitară în Siria este blocată de interesele politice ale diferitelor state. Libia, altă țară cu probleme (are două guverne !), este iar victima intereselor politice obscure ale diferitelor state.

Este inevitabilă ciocnirea civilizațiilor. Disperarea îi va face pe mulți imigranți în Europa să devină agresivi. Societatea civilă care acum se exhibă în „mama bună” va fi depășită de situație. Nu va putea justifica conflictele dintre migranți și populația civilă din statele europene. Nu va putea acuza cetățenii europeni că își apără viața, familiile, proprietățile. Conflictele deja au apărut. Avem și noi exemple aici, în România, cu imiganți din spațiul arab care au cerut ca populația autohtonă să nu își mai poarte crucile prin fața locuințelor lor sau să nu mai facă grătare cu carne de porc în spații deschise pentru că îi face pe ei impuri. Sunt gesturi mici care vor duce la consecințe sociale conflictuale.

Soluția imediată este controlul. Refugiații trebuie despărțiți de imigranții economici. Refugiații trebuie introduși în tabere construite pe domeniul public și sprijiniți pentru perioada până la rezolvarea, din punctul de vedere al dreptului internațional, situației din țara lor. Imigranții economici trebuiesc returnați în țările lor. Nu este timpul lor acum.

Unii susțin că migrația este un fenomen natural. Perfect adevărat. Sunt schimbate însă alte date ale problemei. Teritoriile în care migranții vor să ajungă sunt proprietăți ale cetățenilor unor state. Înainte vreme, cu mulți ani în urmă, populația globului era numeric mai mică, teritoriile erau mari pentru populația existentă, migrația era mai puțin „ostilă”. Europa este un teritoriu aglomerat. Este un teritoriu împărțit în proprietăți mici și medii exploatate la maxim. Bunăstarea la care migranții vor să ajungă este construită de cetățenii unor state care au o anumită cultură și seturi de valori care a făcut posibilă existența păcii. O migrație în masă nu mai este posibilă. Nu poți obliga cetățenii unor state să renunțe la drepturile lor în favoarea unor străini pe considerente umanitare care nu au legătură cu ei. Nu sunt ei autorii sau complicii dezastrului din țările furnizoare de migranți.

Am văzut că România este condamnată, cu sprijinul jurnaliștilor români (?!), pentru că a întărit controlul la frontiera cu Serbia și că nu are de gând să îi lase pe migranți să hălăduiască către vest. Acum au ieșit în evidență informații privind regimul de vize român. Ambasadorul Iordaniei a afirmat că mai ușor se obține o viză Schengen în Iordania decât o viză pentru România. Sirienii de la noi se plâng de faptul că românii sunt foarte „zgârciți” cu regimul de vize pentru muncă sau de călătorie. Nu mai spun de rezidență. Sau acordarea cetățeniei. Românii care condamnă România ar trebui să priceapă, măcar acum, că acest regim de vize românesc și de control al frontierei le-a asigurat lor liniștea. Ar trebui să înțeleagă că acolo unde statul își exercită prerogativele, populația autohtonă și rezidenții acceptați au parte de o viață normală.

Știu că nu va înțelege acest lucru Remus Cernea care aseară s-a dat în spectacol cu ideile lui „revoluționare”.

Această migrație trebuie oprită. Descurajată. Considerentele umanitare trebuiesc aplicate și propriei populații, nu doar imigranților. Statele care au trăit, până acum, în „horbotă și mătăsărie” au început să reacționeze. Austria, înconjurată de state membre ale UE, a fost ferită de migrația directă. Nu mai avea cheltuieli pentru protecția frontierei așa că banii rămași au fost dirijați către confortul austriecilor, pentru sclipiciul vieții în bunăstare din Austria. Au devenit țintă a migranților economic. Acum trimite poliția și armata la frontiere. Au migranți morți pe teritoriu și s-au revoltat. Austria, beneficiara securității europene fără a face prea mult pentru ea, se vede pusă în fața neprevăzutului. Migranții de până acum din Austria au fost finanțați din surplusul de bunăstare. Niște firfirici acolo nu au contat. Acum vor face cheltuieli neprevăzute. Acum vor trebui să ia decizii pentru care nu sunt pregătiți. Politicienii austrieci sunt puși la zid. Majoritatea populației austriece este impotriva migrației și a migranților. Ungaria are, deja, peste 100.000 de migranți în țară. Și mai vin. Germania nu mai permite intrarea migranților în țară. Ungaria stă blocată cu migranții în gări. Serbia va trebui să ia o decizie. Dacă nu oprește migrația la frontiera cu Macedonia, va deveni o mare tabără a migranților de religie islamică. La fel Macedonia. Până la urmă, Grecia va suporta și ea consecințele. Italia și Franța au trecut la descurajarea ambarcațiunilor cu migranți să ajungă în apele maritime proprii. La fel Spania. Viața frumoasă europeană este pe cale să devină o amintire. Joaca unor politicieni din statele vestice ale Europei cu spațiul Schengen se apropie de sfârșit. Statele UE trebuie să fie și state ale Spațiului Schegen. Așa cum prevede deja tratatul de aderare.

sâmbătă, 29 august 2015

Invitație la pipa păcii sau o nouă manevră a la PSD ?!

Se pare că Liviu Dragnea vrea să fie altceva decât au fost înaintașii lui la conducerea PSD. Năstase, Geoană și Ponta au fost președinți agresivi cu partenerii politici, s-au folosit de puterea oferită de funcția de stat pentru a da în cap adversarilor politici, Dragnea însuși este autorul și realizatorul unor acțiuni politice administrative care au lovit în adversarii politici (ordonanța traseiștilor politici, de exemplu).

La școala de vară a femeilor social-democrate, Liviu Dragnea a făcut o analiză a modului de a face politică în ultimii 10 ani, impus de Traian Băsescu (Agerpres aici și Mediafax aici). O politică a conflictului cu orice preț, o politică a negării guvernărilor anterioare, o politică a „începuturilor” cu orice ministru numit în funcție, o politică a trădărilor și manevrelor oculte. Îi dau dreptate. Sincer. Problema este că nu pot, azi, crede în ceea ce spune Dragnea. Nu am nimic în urmă care să îl confirme. Cu excepția perioadei USL când Crin Antonescu promova o „altfel de politică”, exact în parametrii descriși de Liviu Dragnea la această școală de vară. Crin Antonescu a fost „faultat” tocmai de partenerii „strategici” care azi, prin Liviu Dragnea (unul dintre cei care i-au dat „la cap, prietenește”), propun continuarea ideii de politică a rațiunii. O politică a interesului general și nu a interesului particular al unui partid sau altul.

Dragnea se folosește de negocierile pe codul fiscal abia terminate. Ei bine, nu credeam că vor reuși. Au reușit. Iar asta este cel mai bun lucru. Au dat o formă codului și i-au stabilit limitele. Iar limitele au în vedere protejarea fundamentului stabilității unei țări - cel atât de bine și de clar pomenit de Mugur Isărescu. Fără un acord politic, acesta poate fi distrus.

Ideea acordului politic este și în discursul PNL - Alina Gorghiu și Vasile Blaga -, este și în discursul UNPR - Gabriel Oprea se folosește de el pentru a întări „interesul național”. UDMR este iar un partid care promovează un astfel de comportament. Cu cele 4 formațiuni politice importante azi, aflate pe aceiași orbită de comportament politic sunt speranțe că mâine va fi, probabil, mai bine.

Ideea este ca partidele politice, cel puțin cele importante, să cadă de acord asupra unor teme importante și să stabilească obiective de interes național pentru fiecare în parte. Să cadă de acord asupra măsurilor ce se vor lua precum și asupra etapelor pe care fiecare obiectiv le va parcurge, indiferent de formațiunea politică aflată la guvernare. Cumva, acest model a fost propus de Klaus Iohannis în proiectul lui de țară cu ocazia alegerilor prezidențiale. De aceea Liviu Dragnea a introdus în discursul lui această paragraf:

Îmi doresc foarte mult să intrăm într-o nouă epocă politică. Epoca Traian Băsescu, o epocă a războiului, s-a consumat, suntem într-un moment de inflexiune. Avem un preşedinte care nu pare că-şi doreşte războaie politice cu orice preţ, haideţi să-l folosim, haideţi să-l lăsăm să ne folosească. Sper să înţeleagă şi preşedintele, sper să înţelegem şi noi, liderii de partid şi membrii de partid, că un război politic permanent dus cu orice preţ şi cu mize foarte mici nu face decât să afecteze viitorul acestei ţări”.

Haide-haide, este îndemnul însă mai este ceva cale până ca acest îndemn să fie implementat.

Este interesantă afirmația”haideți să-l folosim, haideți să-l lăsăm să ne folosească”. Pe de o parte, Dragnea propune ca PSD să îl folosească pe Iohannis în scopul așezării vieții politice pe fundamentele propuse de el și apropiații lui și, de ce nu, pentru promovarea acelor politici la inițiativa PSD care să corespundă programului politic al Președintelui. Posibilitatea de a-l folosi este însoțită de aceea a acceptului ca Președintele Iohannis să aibă PSD ca partener pentru punerea în practică a angajamentului politic asumat la prezidențiale, a acceptului ca PSD să îi ofere Președintelui în Parlament acele voturi de care acesta are nevoie pentru reorganizarea politică și administrativă a țării. Să nu uităm că Dragnea a mai afirmat, nu cu mult timp în urmă, că este necesar să se meargă mai departe pe programul de reorganizare administrativă a țării, program la care a lucrat împreună cu Klaus Iohannis. Cumva, prin această formulare, Dragnea propune colegilor lui să redevină parteneri cu PNL (cel care sprijină necondiționat pe Președintele Klaus Iohannis, care are un program de guvernare mulat pe programul politic al Președintelui Iohannis). Nu este vorba despre o alianță politică, ci de o convenție politică pe obiectivele din programul politic al Președintelui Klaus Iohannis.

Merg mai departe și cred că aici, Dragnea a propus liderilor PSD să se renunțe la „programul Ponta” și să se construiască un program alternativ axat pe problemele din programul Președintelui Iohannis. Dragnea îl confirmă pe Președintele Iohannis ca fiind liderul politic de facto al țării și propune ca prin noua linie de conduită politică, PSD să se alăture programului prezidențial.

Bănuiesc că în sala „școlii femeilor PSD” erau și „amazoanele din haremul lui Ponta”, cele care au excelat în atacurile la adresa lui Klaus Iohannis - nu este creștin-ortodox, nu are copii, are case, a vândut copii, a vândut copii pentru prelevare de organe, este neamț, are o soție abuzivă, tace, a subordonat România intereselor germane etc. Mă întreb, ca omul, ce au înțeles ele ? Este o problemă aici. Ar trebui ca ele să se schimbe. Este foarte dificil. Calul bătrân nu mai poate fi învățat să meargă în buestru. Aici este o problemă. Mare, la nivelul PSD și mai ales pentru o mare parte dintre pesediștii care au trăit o viață luptând împotriva PNL. Nu a liberalismului, pentru că așa este la noi, toți social-democrații declarați au trecut la politici liberale (Băsescu și PSD după ce s-a despărțit de social-democrația europeană - când ăia au admis PSD-ul -, azi PSD-ul dar și „secta” UNPR, nu mai spun de secta ALDE a lui Tăriceanu). Îndemnul lui Dragnea poate fi implementat cu forța. Sunt metode de a disciplina membrii PSD în sensul unei anume politici. Problema lui Dragnea este însă aceea că nu știe care va fi finalul recursului contra condamnării la un an cu suspendare. Dacă pierde, PSD scapă de orientarea politică propusă de Dragnea. Dacă Dragnea câștigă, PSD va fi forțat să se schimbe. Pentru ca ideile lui politice să prindă substanță, indiferent de rezultatul procesului, Dragnea va trebui să facă grabnic o înlocuire la nivelul conducerii PSD. Și la nivelul parlamentarilor PSD. Știe că va prinde mai puține locuri în Parlament și mai știe că alegerea viitorilor parlamentari este vitală pentru stilul de politică pe care îl propune.

Nu trebuie să ne înfierbântăm. PSD a oferit de-a lungul timpului mult prea multe exemple opuse propunerilor lui Dragnea pentru a mai crede că PSD se schimbă peste noapte. Nu este nici PNL străin de stilul „bătăios”, fuziunea de anul trecut îngroșând rândurile PNL cu „soldații băsescieni” care au hotărât să îl urmeze pe Vasile Blaga pentru „o nouă viață”. Nici ei nu sunt mai breji decât cei din PSD. Nu mai spun de politicienii din sectele politice abia înființate: ALDE, M10, PMP etc. Aceștia au adoptat stilul „mahala cu bătaie” și nici nu pot renunța la el. Societatea românească este foarte dispusă să accepte acest stil (unele sondaje de opinie confirmă creșterea, slabă dar creștere, a celor care aderă la aceste secte politice).

Se tot adună „motivele” pentru care propunerea lui Dragnea privind o nouă formă a politicii dâmbovițene să nu prindă substanță. Sunt convins că există politicieni din toate formațiunile care își doresc așa ceva. Dar la fel de sigur sunt de faptul că ei sunt puțini. Pot să iau exemplul PNL. De pe timpul lui Crin Antonescu s-a promovat o astfel de idee. Iar Crin a pierdut. După fuziunea cu PDL se promovează ideea realizării unității între membrii celor două partide. Este greu. Unii vor hăis, alții vor cea. Ba, au sărit și „așchii politice” care promovează disfuncția în corpul partidului, care îndeamnă la separare (motivările sunt absolut caraghioase !). Și „foști sau actuali liberali”, și „foști sau actuali PDL-iști” (?!) și alte secte ciudate, mai apropiate de modelul extremist al legionarilor interbelici decât modelul liberal promovat de brătieni (liberalismul constată starea națiunii și ia măsuri pentru propășirea ei. Liberalismul este sinonimul pentru progres).

Aici nu pot să nu îl pomenesc iar pe Crin Antonescu care a afirmat la un post Tv că ideile mari sunt ale liderilor politici cu substanță de oameni de stat. Dacă este să cred în buna credință a liderilor PSD, atunci vom avea parte de progres. Mai bine nu cred ca să nu fiu deziluzionat.

Discursul lui Dragnea mi-a amintit de o emisiune a lui Cumpănașu cu Ambasadorul Slovaciei. Ambasadorul a precizat că la ei, cu niște ani în urmă, partidele politice indiferent de culoare au căzut de acord asupra unui pachet de obiective și de politici publice care nu pot fi schimbate de partidele politice care ajung la putere. Mai mult, au introdus în Constituție limita de deficit bugetar. Practic, în Slovacia sunt interzise „salturile” în administrarea țării. Este ceva asemănător conceptului „pas cu pas” promovat de Iohannis. Încet-încet, Slovacia a ajuns la o stabilitate macro-economică solidă, averea (PIB-ul) crește constant, economia nu este „șocată” de „bule imobiliare”, orice sursă de instabilitate financiară sau economică este tratată după modelul „austerității”. Și o duc bine. Au crescut salariile angajaților bugetari au crescut și salariile celor din privat, au predictibilitate fiscală și sunt căutați de investitori. Banul, laș cum este el, se duce în Slovacia pentru că știe unde „se face friptura”. Nu vine la noi, de exemplu, pentru că după o masă copioasă știe că urmează „40 de zile de post”. Banul fuge de astfel de economii. Cel puțin banul care are fundamente solide, nu cel speculativ.

Propunerea lui Dragnea îmi pare a fi asemănătoare cu stilul de comportament politic al slovacilor. Mie nu îmi displace.

Să vedem ce va fi „mâine”. Văd că Gorghiu și Blaga, Oprea sunt de acord cu cele afirmate de Dragnea. De la dorință la putință este, totuși, ceva cale de străbătut.

Ar fi o noutate extraordinară. Principalele partide politice din România își propun să implementeze programul politic al Președintelui țării potrivit concepțiilor lor politice. PSD își propune să sprijine conceptele politice promovate de Klaus Iohannis ! Dacă se va reuși, atunci epoca Băsescu va putea fi trimisă în perioada evului mediu „negru”, atunci când primitivismul uman a căpătat accente sinistre, a dus omenirea mai jos decât în perioada epocii fierului sau a bronzului.

joi, 27 august 2015

Imigranții. Eterna poveste. Jurnaliștii idioți nu se dezmint.

Poza este pe net, alături de alte sute sau chiar mii de altele asemenea. Sunt imigranții. Din Siria, Libia, Liban, Maroc, Algeria, Nigeria, Irak, Iran, Afganistan, Bangladesh, Egipt, Sudan etc. Toți vor o viață mai bună și toți știu că în statele UE este mai bine pentru rezidenți decât în alte state. În special în Austria, Germania, Anglia, Franța, Suedia ... Toți știu că ajungând în aceste țări au posibilitatea să se amestece cu cei care au ajuns deja acolo și există reale șanse să evite expulzarea.

Am spus expulzare. Corect. Urmează ca majoritatea dintre ei să fie expulzați. Nu sunt refugiați, nu sunt persoane cărora trebuie să li se asigure o protecție, o asistență potrivit dreptului internațional. Majoritatea dintre ei sunt, de fapt, migranți economici. Ca atare, vor suporta regimul prevăzut pentru aceștia, în mai toate țările europene.

Nu am de gând să fiu lacrimogen dar nici extremist. Cum au devenit iresponsabilii jurnaliști români și politicienii populiști. Este o problemă gravă, foarte gravă. Această migrație iese din tiparele normale, nu poate fi tratată decât cu măsuri severe, potrivit dreptului european (al tratatelor UE) și național construit în acord cu tratatele UE.

La RFI s-a făcut o sinteză a presei române cu privire la imigranți (aici). Cei de la Adevărul titrează: „Românii, insensibili la criza refugiaților”. În conținutul articolului de unde iau cei de la RFI apar idei tembele, cretine de-a dreptul. Zona politică este acuzată că „nu a avut o reacție coerentă”, populația este acuzată că nu urmărește știrile iar cei care au răspuns întrebărilor au fost de acord cu primirea refugiaților sirieni (cei afectați efectiv de război și victime ale jihadismului islamic). Bomboana pe colivă o pun cei de la Adevărul când ajung să „motiveze” faptul că imigranții nu aleg România ca țară țintă sau măcar țară de tranzit. Mai mari idioțenii nu am citit, jurnaliștii sau așa-zis jurnaliștii de la Adevărul se justifică prin atenționarea că este vorba despre părerea „specialiștilor” (în ce ?!).

În primul rând, să o luăm cu zona politică. Aceasta cuprinde autoritățile statului și Parlamentul, acolo unde partidele politice se exprimă. Ce reacție coerentă să aibă (reacție dorită de jurnaliști) ? Este, până acum, România o țară care se confruntă cu valurile de imigranți ? Nu. Este posibil să devină ? Este. Este implicată în problema migrației actuale ? Da.

Idioții de la Adevărul ar fi trebuit să știe că România a participat la întrunirile europene în materie cu Președintele țării, cu primul-ministru, cu ministrul de interne etc. Dacă cei de la Adevărul ar urmări evenimentele ar fi aflat că societatea civilă din România participă la discuțiile pe temă în cadrul organizat de UE. Ei nu știu, nu știu pentru că jurnalismul în România are ca șablon negativismul, iraționalismul, scandalul public.

De ce ne ocolesc imigranții ? Ei bine, explicația „savantă” a celor de la Adevărul m-a dat pe spate:

„Chiar dacă românii sunt primitori, refugiaţii sirieni nu au prea multe motive să profite de această ospitalitate. Nivelul economic scăzut din România, barierele legate de limba română, poziţionarea geografică şi lipsa unui ajutor real sunt doar câteva dintre motivele pentru care imigranţii nu se înghesuie să vină la noi în ţară. Aceştia evită chiar şi să tranziteze ţara noastră, nu doar din cauza aşezării geografice, ci mai ales din cauza infrastructurii deficitare, afirmă specialiştii, care nu se aşteaptă la un val de imigranţi, în ciuda afluxului pe care-l întâmpină ţările occidentale în ultimele zile”.

Proba de cretinism jurnalistic este maximă. Jurnaliștii de la Adevărul indic ideea că imigranții din Siria sunt la curent cu barierele de limbă, cu nivelul scăzut al economiei, lipsa ajutoarelor reale la care ar avea dreptul etc. Care este sursa media care le-a deschis ochii ? O fi apărând Adevărul în limba arabă sau în celelalte limbi vorbite în Asia și Africa și noi nu știm. Bașca lipsa drumurilor ! Auzi la ei, imigranții evită să tranziteze România din cauza „infrastructurii deficitare” ! De parcă mersul pe jos al imigranților (în majoritatea timpului), ar avea nevoie de autostrăzi.

Dacă jurnaliștii români s-ar fi uitat pe harta Europei, ar fi observat că drumul „drept” către Germania, Austria sau Suedia nu trece prin România sau Bulgaria, plecând din Grecia. Trece exclusiv prin Macedonia, Serbia, Ungaria de unde pot ajunge în Austria și apoi în Germania sau o pot lua prin Slovacia și Cehia pentru a ajunge în Germania și de acolo să treacă în Suedia. Dar ei nu și nu. De ce să nu facă o știre praf dacă se poate ?

Alături de cei de la Adevărul vin cei de la Jurnalul Național care strigă cu patos : „Criza refugiaților alarmează România”. Alarmează pe dracu. Idioții de la JN sunt mereu plecați cu sorcova. Ședința unei comisii nu este o alarmă. Are cu totul alt rol. Cel de coordonare.

Jurnaliștii români, jalnici, nu au observat știrile din Europa care au sens. Nu mobilizările sunt foarte importante, ci deciziile politice asumate, nu doar declarate. Iar ca decizii politice avem controlul imigranților asupra motivelor pentru care au venit. Intrăm deja în cadrul formal al tratatelor UE. Imigranții pentru motive economice vor fi returnați țărilor lor. Indiferent că și-au vândut bunurile pentru a-și plăti călătoria. Este problema lor și nu a cetățenilor europeni. Eu sunt convins că majoritatea imigranților au motive economice de migrare și nu aparțin categoriei refugiaților. Aceștia sunt puțini. Este peste poate să îmi explic refugiați politici (victime ale războiului) din Irak, Iran, Afganistan, Bangladesh, Pakistan, Egipt, Nigeria sau alte state care au teritorii neafectate de conflicte. Acești migranți sunt, evident, economici sau au alte interese.

De aceia în Ungaria, Slovacia, Cehia și la noi în România și Bulgaria se va pune accentul pe controlul migranților. Nu sunt refugiați, vor fi returnați în statele din care provin. Normal, toți migranții vor primi asistența umanitară la care au dreptul însă nu vor primi dreptul de liberă circulație în spațiul european. Pentru jurnaliștii de doi bani bucata (inclusiv cei de la Digi24), dreptul la liberă circulație apare doar în momentul în care statul țintă este de acord să intri pe teritoriul lui. În spațiul UE, dreptul la liberă circulație este doar pentru cetățenii statelor membre UE, nu pentru toți oamenii de pe planetă. Mai primesc dreptul la liberă circulație în spațiul UE cetățenii statelor terțe (statele din afara spațiului UE) care au primit dreptul de rezidență pe teritoriul unui stat UE pentru motive bine întemeiate (efectuarea studiilor,  acceptarea unui post de lucru într-o companie de pe teritoriul UE, asistență socială sau protecție politică).

Singura posibilitate pentru a nu pune toate statele UE în dificultate este aplicarea, cu strictețe, a prevederilor Acordului Schengen și a Acordului de aplicare a acestuia. Fără excepție. Dramele, tragediile vieții persoanelor implicate în migrație sunt emoționante însă noi trebuie să ne apărăm cetățenii. Putem ajuta dar nu putem să le dăm țara. Nu putem accepta înlocuirea populației autohtone cu cei care nu pot sau nu mai vor să trăiască în țara lor.

Poziția României va fi aceeași cu cea a tuturor statelor UE exprimată în mod oficial. Nu se va alătura pozițiilor particulare ale politicienilor din statele membre care își fac campanie electorală în tușă populistă. Vom primi refugiați (imigranți politici), în norma negociată la CE, cu asistență financiară din partea CE (se pare că 6.000 euro pentru fiecare refugiat). Migranților existenți/acceptați deja în România dar și refugiaților pe care îi vom primi, va trebui să le asigurăm posibilitatea formării unor comunități sau posibilitatea încadrării în comunitățile românești. Va trebui ca mai târziu, dacă în țările lor nu se ajunge la pace și reconstrucție națională să le permitem posibilitatea de a rămâne în România și a obține cetățenia română. Va trebui să judecăm cu capul pe umeri nu cu picioarele. Începem să avem un deficit al forței de muncă ca urmare a dezvoltării economice. Românii plecați în afara țării la muncă nu se manifestă foarte deschis în sensul întoarcerii în țară. Nu vor sau nu au calificările necesare ocupării locurilor de muncă. De undeva va trebui să aducem niște oameni care să ocupe locurile de muncă ce apar. În toate domeniile. Acum stăm rău la locurile de muncă în agricultură, în construcții, în comerț. Avem o parte dintre posibilii candidați în rândul migranților. Nu este exclus să accentuăm politica de atragere a forței de muncă, în special din celelalte state membre ale UE dar și din statele terțe. În special din statele din care avem deja comunități constituite, cum sunt libanezii, sirienii, irakienii, turcii.

Trebuie să tratăm imigrația cu parcimonie. Să o folosim în interesul nostru. Să nu o combatem prostește.

Cât privește latura emoțională a migrației din aceste zile, înclin să îndemn către echilibru. Presa își dorește senzaționalul, călcând în picioare interesul național. Sunt tragedii personale, ceea ce este de așteptat, dar nu putem să le alinăm noi. Nu putem să le oferim tuturor migranților ceea ce își doresc. Nu avem nici pentru noi. De aceea se cuvine a trata diferit migranții. Cei economici sau cei care nu își justifică statutul de refugiat trebuie trimiși în țările din care provin. Este nevoie de ei acolo. Noi putem, împreună cu celelalte state europene, să îi ajutăm să se dezvolte economic, să își refacă țara distrusă de conflicte dar nu le putem oferi mai mult. Nu putem renunța la limba și cultura noastră pentru a face loc limbii și culturii lor.

miercuri, 26 august 2015

Portul național simbol al fascismului ? Prea de tot !

Citesc, pe mai multe site-uri, următoarea știre:

Şeful Institutului “ELIE WIESEL,” Alexandru Florian: “Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist, legionar””.

Nu sunt adeptul dezgropării trecutului pentru a da în cap celor în viață. Sunt de acord cu actul de condamnare al tuturor regimurilor și curentelor politice care au produs rău populației unei țări - nazist, legionar, fascist, comunist etc. -, cel puțin pentru țara în care trăiesc. Nu sunt de acord cu excesele. Pentru că de este să iau în calcul, în exces, anumite idei exprimate și promovate în media (astfel cunoscute !), atunci nici poporul evreu nu mai are cu se lăuda. Cât privește formularea promovată potrivit căreia poporul evreu este „poporul ales de Dumnezeu”, să fiu scuzat. Ca ateu, nu am de gând să accept o astfel de alegație. În spatele ei se ascund crimele și complicitățile acestui popor de-a lungul istoriei, în spatele ei se află religia creștină care a fost impusă cu forța popoarele europene, însoțită de crime oribile - impunerea creștinismului în dauna religiilor locale s-a făcut cu moarte și chiar cu exterminări în masă, adevărate crime de genocid -, în spatele ei se ascunde politica actuală a unor asociații de desrădăcinare a popoarelor. Tot evreii sunt și promotorii comunismului, în istoria noastră avem mulți fruntași comuniști/bolșevici etnici evrei, inițiatori sau „supraveghetori” ai „cumințeniei” noastre față de coreligionarii lor.

Mă deranjează faptul că am ajuns ca popor să acceptăm să comemorăm și să plângem morții altui popor în timp ce morții noștri stau uitați și necunoscuți chiar în țărâna în care au ajuns. Marile momente de glorie sau de durere ale nației noastre sunt mereu acoperite de gălăgioșii susținători ai sionismului. Am ajuns să acceptăm „după dictare”, după dictarea unora ca acest Alexandru Florian. De ce ? Din teama ca astfel de indivizi să nu ne califice ca „fasciști sau legionari”, ca antisemiți ?!

Cum pot califica o astfel de afirmație ? Portul popular autohton nu are doar caracter țărănesc ! Este popular pentru că este specific populației. Întregii populații de români. Că vor evreii sau nu vor, portul popular românesc este alături de limba română o  expresie a românismului. Ba chiar și ancora care încă ne mai leagă de trecutul nostru istoric, de geto-daci, de zona geografică în care am apărut și ne-am dezvoltat ca popor și mai apoi ca stat. Aici nu au ce căuta evreii decât dacă și numai dacă ne respectă legea, tradiția și obiceiurile. La fel, aici nu au ce căuta reprezentanții altor popoare decât în aceleași condiții. Nu am cum accepta altfel.

Încep să cred că acest Alexandru Florian (nu este primul evreu care și-a românizat numele sau chiar la schimbat - în comunism, unii și-au românizat numele pentru a accede la funcții de conducere în stat sau în structurile de conducere ale armatei sau poliției, nu mai spun de securitate !), încearcă prin astfel de declarații să provoace românii să aibă reacții negative când este vorba despre evrei și acțiunile lor (pe plan internațional). Nu există altă logică. Acest Florian își face de lucru. Ca orice birocrat, când nu mai are ce face inventează un formular. Acesta zgândărește sentimentele naționale ale românilor pentru a arăta lumii (unei anume lumi !), că ONG-ul pe care îl conduce este într-un „viespar” antisemit și că are nevoie în continuare de finanțare pentru lupta lui dreaptă. Jigodism.

Svastica o asociez hinduismului și nu nazismului - care a făcut copy-paste după simboluri și istorii pentru a-și justifica originea ariană (pe care a căutat-o cu disperare în Tibet). Fascia o asociez simbolisticii puterii romane antice și nu fasciștilor italieni. Când voi vorbi despre hinduism voi vorbi și despre svastică ca simbol sacru, când mă voi referi la magistrații Imperiului Roman voi vorbi și despre lictori și fasciile purtate de aceștia. Nu mă interesează părerea evreilor. Să fie clar. Nu mă interesează nici părerea unor declasați porniți să facă bani din piatră seacă din susținerea ideilor antinaționale. Când voi avea chef mă voi îmbrăca cu îmbrăcămintea zonei din care provin, fără ca prin acest gest să atentez la memoria evreilor deveniți victime ale unor politici criminale.

Poate nu ar strica ca acestor organizații ale evreilor să li se atragă atenția că au cam sărit calul. M-am săturat să tot aud că nu am voie să gândesc într-un fel, nu am voie să vorbesc despre cineva sau ceva, că nu am voie să citesc anumite cărți, că nu am voie să le comentez, că nu am voie să apreciez pe cineva, că nu am voie să îmi port hainele pentru că se supără nu știu care evreu și mă declară antisemit, legionar sau fascist. Pe acești indivizi îi bag undeva. M-am săturat. Nu le convine România, atunci să meargă acolo unde le convine. Dacă le convine România, atunci să îmi respecte cultura și obiceiurile, limba și portul.

marți, 25 august 2015

De la judecata dreaptă de acum 2600 ani în urmă la judecata strâmbă a politicienilor noștri.


Toată lumea citează. Hai să o fac și eu, mai domol, așa, cu adresă la zilele acestea. Avem în dezbatere sau în atenție niște legi cu mare impact asupra noastră. Codul fiscal, legea salarizării bugetarilor, legea bugetului (examenul de maturitate anual al unei guvernări) care ar cam trebui să fie deja schițată etc. Nu mai spun despre ce nu dezbatem, despre ordonanțele care curg și curg și ne inundă viața. Când nici nu gândești te trezești că ai încălcat o lege apărută ieri. Problema noastră este lipsa de viziune a celor care guvernează dar și a politicienilor din Parlament care se fac că judecă cu dreaptă măsură cererile sau pretențiile guvernanților. Ca să fiu rău, pot spune că am involuat. Dorințele politice au copleșit bunul simț, l-au supus, l-au deformat, au schimbat ordinea normală a lumii. Au devenit un flagel. Dorințele politice au ajuns să facă din legi instrumente de corupție. La Senat, de exemplu, au aprobat un proiect de lege prin care actul de corupție este legalizat. În unitatea spitalicească de stat, cea deja plătită să funcționeze și să asigure tratamentul medical cetățenilor prin taxele și impozitele luate prin alte legi. O supra-plată pe care o va stabili medicul care acordă asistența, sumă ce va satisface orgoliul financiar al medicului cu „stea în frunte”, dar și mai micile „necesități” ale celor din echipa cu care lucrează. Ca să fie și mai ciudată legea, suma brută va fi impozitată (?!), spitalul fiind cel care va asigura contabilitatea și respectarea legii fiscale. Procentele sunt deja stabilite: 50% medicul cu „stea în frunte”, 30% anestezistul, 10% personalul medical ajutător și restul de 10% primește spitalul pentru că a asigurat spațiul unde se comite nedreptul act medical - mai bine zis, actul de tâlhărie medicală. Tot acest efort este doar pentru a păstra obiceiul considerat „sănătos” de către unii medici al „șpăgii la doctor”. Ar trebui ca această lege să se numească Legea privind șpaga legalizată.

Să trec peste asta că mă enervează.

Să revin la citatele promise.

Unul dintre cei mai mari legiuitori ai tuturor timpurilor a fost Solon (640-558 î.Cr.), om politic atenian, legislator și poet. Plutarh (45-120 d.Cr.) ne-a salvat și l-a scos în evidență, scriind despre Solon și faptele lui după aproape 600 de ani de la moartea acestuia.

Vorbind despre legiuire (crearea legilor, după limbajul de azi), Solon spunea că legea „... netezește asperitățile, înăbușă exagerările, stinge focul insolenței, usucă florile proaspete ale nebuniei, îndreaptă judecățile strâmbe, îmblânzește furia, pune capăt gâlcevilor și dușmăniei rămase după certurile violente ...”. Ei bine, la noi este tocmai pe dos. Legea devine inițiatoarea relelor, legea impune inegalitățile, legea duce la nebunie și ură ...

Am auzit mereu în ultimul timp, de la puține persoane, Iohannis, Isărescu, Gorghiu, Dragnea, alții despre „măsură, despre echilibru, despre precauție”. Ei bine, ideea este veche. Răspunzând unei întrebări, Solon ar fi spus: „Am scris legile cele mai bune pe care le-ar fi putut primi”. Este vorba despre legile Atenei, Solon fiind considerat unul dintre părinții democrației, este vorba despre atenieni, este vorba despre educația atenienilor, despre cultura lor, despre capacitatea atenienilor de a accepta o legislație care să le aducă democrația.

Autorul francez al culegerii de unde iau citatele (Philippe Malaurie - Antologia gândirii juridice, Humanitas, 1996) îl pomenește și pe Racine (1639-1699), dramaturg francez, care spunea (la vârsta de 16 ani !) „Să potrivești legile cu timpul și nu timpul cu legile”.

După Aristotel (384-322 î.Cr.), Solon descrie astfel propria reformă : „Ea poate mai bine decât orice altceva să depună mărturie în favoarea mea la tribunalul istoriei, ea, mama slăvită a zeilor. Țara neagră din trupul căreia eu am smuls atunci stâlpii de hotar înfipți pretutindeni, sclavă odinioară, ea este azi liberă. Eu i-am readus la Atena, patria lor întemeiată de zei, pe nenumărații ei fii vânduți mai mult sau mai puțin pe drept, după cum i-am readus și pe unii care fuseseră împinși de cumplite nevoi să se exileze și care, de atâta îndelungată rătăcire prin străinătăți, uitaseră limba de acasă; altora, rămași pe loc, dar care îndurau o nedemnă sclavie și tremurau la orice toană a stăpânilor lor, le-am redat libertatea. Am făcut asta prin puterea legilor, îmbinând constrângerea cu dreptatea. Și am urmat acest drum până la capăt, așa cum m-am angajat”.

Ulterior, Iuliu Cezar (100-44 î. Cr.), va adopta o legislație asemănătoare la Roma.

Stând eu strâmb (sucit), încerc o mare nemulțumire când compar situația României de acum cu situația Atenei de atunci. Nu am cum trece de un paragraf: „...după cum i-am readus și pe unii care fuseseră împinși de cumplite nevoi să se exileze și care, de atâta îndelungată rătăcire prin străinătăți, uitaseră limba de acasă; altora, rămași pe loc, dar care îndurau o nedemnă sclavie și tremurau la orice toană a stăpânilor lor, le-am redat libertatea. Am făcut asta prin puterea legilor, îmbinând constrângerea cu dreptatea...”.

Este ceva ce s-a repetat în scurta istorie de la 1990 încoace. Iar legiuitorii se comportă precum Dracon (decedat în anul 600 î.Cr.) care a introdus „legile draconice” în Atena acelor timpuri.

Avem mare nevoie de un Solon. Nu îl văd în Parlamentul nostru, dar poate că este ascuns privirilor noastre. Îi văd în schimb pe cei care gândesc doar superficial, aventurist, chipurile „doctrinar”. Avem un Parlament populat cu aventurieri politici, nu cu politicieni. De la ei nu poți aștepta o dreaptă judecată.

luni, 24 august 2015

Eu când fluier, fluier ! Dragnea se afirmă ca lider al puterii, al coaliției la putere.

Că se vrea sau nu, azi s-a petrecut un act important, din punct de vedere politic. Liviu Dragnea a impus coaliției de la guvernare vrerea sa. A trimis la colț pe Victor Viorel Ponta - care a tot declarat zilele trecute că rediscutarea în Parlament a Codului fiscal se va face în regim de urgență etc. -, a trimis la colț pe Călin Anton Popescu Tăriceanu - care a dorit să iasă în evidență cu sesiunea extraordinară a Senatului și adoptarea unei soluții pentru Codul fiscal agreată de eșaloanele secunde ale partidelor de la guvernare (un fel de mită electorală) -, a atras atenția UNPR că el conduce coaliția de guvernare, că Victor Ponta este doar un executant al PSD în funcția de prim-ministru.

A atras atenția opoziției că el este cel care stabilește în numele PSD ce se face și ce nu. A negat caracterul decizional al negocierile partidelor pe cod, le-a fixat în parametrii negocierilor tehnice. Parafate ele însă fără a avea girul politic necesar pentru a intra în dezbaterea parlamentară. A cerut partidelor politice o întâlnire la nivelul liderilor pentru a stabili ce va făcut.

Agerpres (aici) și Mediafax (aici) tratează fiecare (după orientarea politică afișată până acum) problema.

Eu cred că este mult mai important să măsurăm de două ori și să tăiem numai o dată, dar să fim siguri pentru că, repet, este o temă extrem de importantă. (...) Noi credem că este nevoie de timp pentru ca fiecare partid politic, până la întâlnirea pe care, repet, sper ca și colegii din Opoziție să o accepte să fie joi, să știm fiecare ce punct de vedere susținem și în urma acelei discuții Putere — Opoziție să avem un punct de vedere comun care să ne dea garanția tuturor că modificările aduse Codului fiscal fac ca în România lucrurile să fie stabile”.

Nu este prima oară când Dragnea afirmă „ măsurăm de două ori și să tăiem numai o dată” ! Este o declarație la care revine mereu, de când a preluat puterea la PSD. Mai mult, este o declarație care este folosită mereu de Mugur Isărescu. Ba, și mai mult, este una din declarațiile folosite de Klaus Iohannis. Este suficient să fac aceste atenționări. Liviu Dragnea își formează imaginea unui om politic responsabil, grijuliu cu actul politic al partidului pe care îl conduce. Pentru că ne place mereu să scoatem în evidență „combativitatea” unor acte și fapte politice, pot spune că este „o palmă” pentru toți membrii și susținătorii PSD care se manifestă zgomotos în favoarea lui Victor Ponta și a actelor de guvernare girate de acesta până în prezent.

Care va fi rezultatul politic joi, nu știu însă am dreptul să speculez.

O primă variantă ar fi aceea că Dragnea va încerca să impună punctul de vedere al PSD de până acum, corectând astfel înțelegerile tehnice. Este posibil. Dar nu cred că o va face.

O altă variantă ar fi aceea că Dragnea va răspunde atenționărilor Consiliului fiscal, BNR, CE, BCE, FMI etc. Că va pune în balanță fiscalitatea și politica bugetară. Că va obliga specialiștii PSD să îi dea date viabile cu privire la consecințele introducerii Codului fiscal, că va ține cont de faptul că motivările de până acum sunt doar „speranțe” nu certitudini. Că va observa cum este în realitate economia noastră, că va observa ce se întâmplă în jurul României, că va evalua consecințele pentru statele europene a imensei migrații din nordul Africii și Asiei, că economia europeană este pe muchie de cuțit și că ceea ce până azi arată a creștere - cu consecința creșterii și a economiei României -, mâine, nu se știe când, se va fi o stagnare și chiar o descreștere. Codul fiscal propus stimulează consumul în condițiile în care acesta crește deja, reducerea TVA la alimente de la 24% la 9% fiind deja un mare pas înainte. Dacă economia statelor UE se va reduce ca urmare a disfuncțiilor ce vor apare în urma marii migrații de azi dar și a intensificării actelor teroriste (pe motive religioase, de mediu sau dracu mai știe ce), stimularea excesivă a consumului în România poate avea efecte perverse. La toate acestea se adaugă creșterea cheltuielilor bugetare prin creșterea salariilor bugetarilor dar și a altor cheltuieli deja angajate - apărare, securitate, mediu, sănătate, învățământ etc.

Recitind finalul citatului de mai sus, mă duce gândul la faptul că Dragnea își dă seama că acest Cod fiscal este la o limită periculoasă din punctul de vedere al fiscalității și că un guvern viitor (poate chiar al PSD și aliații) ar fi pus în situația de a-l modifica pentru a satisface nevoile de funcționare ale statului. Modificarea Codului fiscal în viitor va fi precedată de critica celor care l-au conceput iar PSD va fi hulit la scenă deschisă cu consecințele de rigoare din punct de vedere politic. Deja, opozantul socialist Geoană dă semnale că mai multe prevederi fiscale sunt în defavoarea electoratului PSD, a celui tradițional. Cred că Dragnea vrea să ajungă la o înțelegere politică care să bată în cuie un Cod fiscal cu care PSD (este creația lor) să se poată lăuda și în viitor, mai ales prin stabilitatea lui funcțională. Din declarațiile lui Cătălin Predoiu nu reiese garanția că acest Cod fiscal va fi bătut în cuie !

Poate că până la urmă va câștiga orgoliul politic și nu rațiunea. Iar aici, la orgoliu, au toate partidele de apărat tot felul de tâmpenii. Rațiunea nu mai are loc.

Dragnea joacă tare. Acum i-a trimis la colț pe Ponta, Teodorovici și pe toți susținătorii. Nu ei iau deciziile !

Un comunicat al Președintelui Iohannis care ar trebui mai atent citit.

Comunicatul este aici. Pe sit-ul Președinției. Pentru cei care nu știu unde sunt informațiile despre activitatea Președintelui Iohannis.

S-a trecut ușor peste el. Media, superficială, ca de obicei, avidă de scandaluri potențiale (dacă nu sunt le inventează) nu a tratat mesajul prin conținut său politic, în special sub aspectul politicii externe. În condițiile în care tocmai la acest domeniu s-a referit Klaus Iohannis. Expres.

Iau o parte din mesaj. Cel care a fost dezvoltat incomplet de mai toată presa care a vrut să arate că știe ceva mai mult.

Așa cum am mai spus, semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov la 23 august 1939 reprezintă un moment tragic pentru națiunea română și o bornă cinică în istoria secolului XX. Dispreţul față de lege și față de valoarea sacră a ființei umane a făcut posibilă existenţa unor regimuri criminale care au secerat vieţile a sute de mii de oameni nevinovaţi. Victimele politicilor de exterminare iniţiate şi coordonate de regimurile național-legionar, antonescian şi comunist nu trebuie negate, uitate sau minimalizate, ci trebuie onorate și amintite. Prin măsurile și acțiunile curajoase și concrete pe care le-a luat în ultimul deceniu cu privire la condamnarea fermă a acestor regimuri, România a dovedit că s-a desprins definitiv de un capitol sumbru al istoriei sale”.

Avem o poziție politică cu adresă către exterior, către vecini și statele cu care România s-a înfruntat de-a lungul timpului: „semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov la 23 august 1939 reprezintă un moment tragic pentru națiunea română și o bornă cinică în istoria secolului XX”.

Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov a fost un act samavolnic de împărțire a „lumii” între Germania fascistă și Rusia comunistă. Greșit pomenesc unii doar pierderea Basarabiei și a nordului Bucovinei, aici trebuie inclus și Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Cu aproape două luni înainte, Rusia lui Stalin a transmis României ultimatumurile prin care cerea părăsirea necondiționată a Basarabiei și Bucovinei. Și ultimatumurile lui Stalin și Dictatul de la Viena sunt acte internaționale conexe Pactului Ribbentrop-Molotov. Ele pun în aplicare înțelegerea anterioară între Germania și Rusia. Ungaria este beneficiara unui sistem construit de Germania care dorea să refacă binomul Austro-Ungaria-Germania, Ungaria lucrând asiduu pentru a obține teritoriile austro-ungare cu excepția Austriei propriu-zise. Ungaria obținuse o porțiune din Slovacia (noiembrie 1938), ocupase Ucraina Subcarpatică (actuala Transcarpatia din Ucraina) în martie 1939 și probabil tânjea, pe lângă Transilvania și la Bucovina și la ținutul Herței (ocupate samavolnic de ruși, preventiv, provocând furia lui Hitler - se pare că în Pactul de tristă amintire aceste ținuturi nu erau în sfera de influență a rușilor ).

Declarația lui Iohannis este fără echivoc. Atât pentru Ungaria - care exhibă „nedreptatea” Tratatului de la Trianon (tratat confirmat și reconfirmat prin actele internaționale ulterioare) -, cât și pentru alte state care au avut parteneriate „speciale” cu Rusia (nu este exclus să le aibă și acum !), precum și Rusiei care își continuă comportamentul de stat de ocupație în Moldova de peste Prut. Este un mesaj și pentru nostalgicii germani și austrieci care încurajează comportamentul politicienilor maghiari și a grupurilor extremiste și xenofobe maghiare. Prin această declarație, Iohannis spune că România își știe istoria, își cunoaște teritoriul, își cunoaște drepturile și califică fără nici un dubiu acțiunile unor state europene din secolul trecut ca fiind un „moment tragic și o bornă cinică” pentru poporul român. Germania, Rusia, Ungaria sunt statele care au conceput și pus în practică mizerabilul Pact.

Probabil că Viktor Orban și ai lui la Budapesta mai scapă o înjurătură la adresa lui Iohannis.

A doua parte, se adresează celor din România care au rămas cu nostalgia regimurilor politice naționalist-legionar, antonescian sau comunist. Toate sunt criminale. Toate au fost abuzive, toate au comis crime împotriva cetățenilor români. Fără excepție. Discuțiile pe marginea lor sunt absolut inutile. Crima, în general, nu se poate justifica, crima la scara unei națiuni sub nici o formă.

Declarația lui Iohannis o iau ca pe o poziție de stat în relațiile cu alte state. România își reafirmă, fără echivoc, poziția față de evenimentele sinistre ale secolului trecut și arată că știe care îi sunt drepturile teritoriale. Arată și faptul că va respecta stau-quo-ul Europei de azi și că va acționa și pe viitor potrivit tratatelor la care este parte. Extremiștii români ar trebui să ia aminte. Este poziția statului român și va fi „apărată” de toate instituțiile statului. Cu toate instrumentele pe care statul le are la dispoziție.

M-a deranjat comportamentul jurnaliștilor. Declarația a fost tratată cu maximă superficialitate. Oare oamenii ăștia gândesc ?

sâmbătă, 22 august 2015

Gargara cu pioneze în stilul Ponta. Îl copie pe Băsescu.

Agerpres (aici).

La Mamaia, unde s-a dus cu „treabă” (cineva trebuie să muncească în țara asta !), Ponta ține o conferință de presă unde face gargară cu pioneze. Prin Codul fiscal propus, vom avea creștere economică de 3% anual. La viitor, chiar și după anul 2016 ! Sigur însă în 2016. Și completează el cum vom fi peste Polonia și Ungaria, țări cu care spune ipochimenul că ne asemănăm. Aiurea.

Mănâncă rahat. Structura economiei Poloniei este alta decât a României. Nu mai spun despre „arterele economice” ale Poloniei (infrastructura de orice natură), existente pe teren, folosite la capacitate maximă și nu promisiuni pe hârtie în tot feluri de planuri pervers construite (să treacă și autostrada aia pe la poarta casei mele, ce naiba !).

După ce am văzut și niște declarații ale unor oameni de afaceri invitați pe la emisiuni TV am ajuns la concluzia că este harababură și în capul unora dintre ei cum este și în capul politicienilor.

Spunea cineva, nu îl cunosc, tot la TV, că așa cum avem o strategie de securitate națională ar trebui să avem și o strategie fiscală. Este legată de strategia de securitate, pentru că prin fiscalitate fac funcțională țara. Fiscalitatea îmi asigură resursele să aplic strategia de securitate. Fiscalitatea îmi asigură funcționarea statului. Fiscalitatea îmi asigură și finanțarea angajamentelor statului, că este vorba despre salariile bugetarilor, că este vorba despre pensii, să este vorba despre stimularea natalității, că este vorba despre învățământ sau sănătate, că este vorba despre justiție etc.

În contra multor opinii politice, eu cred că acționăm greșit. Reducem fiscalitatea sperând că vom dezvolta economia. Tăiem în speranța că vom primi mai mult. Producem șocuri fiscale pentru a îmbia contribuabilii să își achite datoriile. Dacă mâine, imediat în 2016, bugetul de stat nu va mai primi surplusul sperat, ce va face guvernul ? Se va împrumuta. Mai mult decât acum. Iar rata de achitare a împrumuturilor va crește an de an până când vom ajunge să aducem bani la buget doar pentru rata împrumuturilor. Și așa facem împrumuturi zilnice pentru ca instituțiile statului să funcționeze, pentru a plăti salariile bugetarilor și pensiile, pentru a achita contravaloarea unor intervenții excepționale (inundații, incendii, căutarea unor rătăciți sau cine știe ce altă situație care reclamă intervenții neplanificate). Trăim din împrumuturi. Ne întindem mai mult de cât ne este plapuma. Nu folosim creșterea economică pentru reducerea datoriilor și pentru încadrarea în limitele normale. Idioțenia concepției privind dezvoltarea prin îndatorare a ieșit din matcă. Am ajuns să trăim prin îndatorare.

Am văzut doar procente. Scădem acolo, scădem dincolo, tăiem aia și pe ailaltă ... Nu am văzut numerar. Cât a cheltuit „x” instituție anul trecut, cât a cheltuit altă instituție, care sunt costurile necesare pentru fiecare instituție în parte pentru a funcționa și pentru a asigura modernizarea lor etc. Care sunt obligațiile statului, atât interne cât și externe. Când dai înapoi din banii împrumutați de la entitățile financiare, interne și internaționale, când plătești obligațiile angajate, dai banii gheață nu procente. Procentele le calculezi după aceia.

Eu cred că fiscalitatea va trebui redusă abia atunci când sumele de bani atrase la bugetul de stat sunt peste necesarul de funcționare a acestuia. În România nu este cazul. Oprirea investițiilor a adus un surplus la bugetul de stat, surplus cu care se laudă și se joacă Ponta, insuficient pentru investițiile deja angajate. Este o realitate. A angajat investiții de 20 mld euro și are doar un surplus de 4 mld euro. Ba, ca să fie mai aiurea toată gândirea economică a lui Ponta, aruncă surplusul pe salarii care au caracter de permanență. Anul viitor, cu aceeași politică de guvernare, nu este exclus ca surplusul băgat în salarii să nu mai fie realizat. Atunci se va apela la împrumuturi pentru plata salariilor și pensiilor, mai mult decât acum. O luăm pe panta greacă. Ce, suntem mai fraieri ca grecii ?!

Guvernarea asta a PSD este o catastrofă. Pe termen lung. Prin promisiunile de mărire a salariilor în sistemul de sănătate i-a agitat și pe ceilalți. Comportamentul lui Ponta este anticonstituțional. Favorizează o categorie profesională în dauna celorlalte. Nu acționează pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate pentru o mai bună eficiență a acestuia, cumpără însă voturile celor din sănătate pentru alegerile locale și parlamentare de anul viitor. Normal că au sărit în sus cei din învățământ, din domeniul ordinii publice și probabil că mârâie și ceilalți. Și ei au dreptul să primească bani pentru voturi.

Îmi este din ce în ce mai multă scârbă de acest individ și de gașca de incompetenți care îl acompaniază. Pentru plăcerile unora de azi vor suferi alții mâine. Cei mai mici, care se dau în leagăne asistați de părinții care se bucură de promisiunile electorale ale ciumaților socialiști.

vineri, 21 august 2015

Pe motiv de Rusia, un atac la Iohannis.

Am ajuns, cumva, la acest articol - interviu cu Iulian Chifu fost consilier al lui Traian Băsescu pentru Afaceri Strategice, Securitate și Politică Externă (cum îl prezintă autorul interviului), azi președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor și Early Warning. Interviul este aici.

O primă observație: are multe elemente interesante, în special concluzii la care a ajuns pe baza studiului asupra comportamentului Rusiei în acești ani. Aici stă bine. De acord cu el. Nu stă bine când atacă, pur și simplu, comportamentul politic și diplomatic al României de la câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis cu privire la „poziționarea” față de Rusia.

Îl pot înțelege pe om. A fost „eminența cenușie” pe timpul lui Traian Băsescu iar acum este dat la o parte. I se refuză accesul la informația deținută de Palatul Cotroceni, nu i se cere părerea, nu se face o campanie vizibilă împotriva Rusiei (asta cred că ar fi obiectivul lui, din punct de vedere mediatic). Dacă politicul nu este vizibil anti-rus, anti-Putin, el își pierde obiectul muncii la ONG-ul pe care îl conduce. Este evident că ONG-ul lui își dorește să devină un moderator între conducerea statului și societatea civilă pe probleme de securitate, pe relația cu vecinul Federația Rusă. Vrea și el să i se ceară părerea și să afle lumea că este consultat de conducerea statului. Își pierde sensul și interdicția de intrare în Federația Rusă dispusă de Moscova pe timpul cât îl consilia pe Traian Băsescu. Eu cred că îi este teamă că rușii vor ridica interdicția pentru că el, acum, nu mai reprezintă nimic. Interdicția avea sens când era consilier prezidențial. Azi este un oarecare acolo, la fel ca mulți alți români care comentează negativ comportamentul politic al lui Putin. Aici este durerea omului.

Omul vrea mai multă agitație politică, diplomatică, mediatică legată de Rusia. Vrea declarații tranșante, agresive (ca să critice, evident, abordarea greșită a politicienilor !), vrea introducerea în strategia de Securitate națională a României a Federației Ruse ca stat agresor sau posibil agresor (iar el să vină și să recomande altceva) etc.

Fondul problemei este însă altul. Bănuiesc că interviul este o parte a unui aranjament de politică publică cu beneficiar cunoscut, deja. Traian Băsescu. Mai ales că în ultimul timp s-a declanșat o campanie furibundă a susținătorilor lui Traian Băsescu împotriva lui Klaus Iohannis. Au ajuns să fie mai mizerabili decât susținătorii lui Victor Viorel Ponta, și ei în campanie furibundă împotriva lui Klaus Iohannis. În timp ce susținătorii lui Ponta luptă să îi salveze acestuia reputația serios amenințată de comportamentul aberant la guvernare și a dosarului penal în care are calitatea de inculpat (cu teama că este posibil să urmeze și alte dosare după ce va fi trimis în judecată și eventual condamnat !), susținătorii lui Băsescu luptă cu disperare să îi păstreze acestuia locul în istorie ca Președinte de țară care a avut rezultate pe plan extern și intern. Lucru greu de realizat din moment ce Băsescu a fost unul dintre campionii distrugerii imaginii pe plan internațional a României ca stat serios, competent, capabil să își îndeplinească angajamentele internaționale.

Interviul vine și susține comportamentul de „țață” avut de Traian Băsescu ca Președinte al României. Iulian Chifu susține, indirect, declarațiile publice ale lui Băsescu referitoare la Rusia și la Vladimir Putin. Aduce în sprijinul poziției lui declarațiile Ambasadorului Rusiei la București, Moghilov, un intelectual rafinat, care a ieșit în public de 3 ori. Moghilov nu avea altă soluție. Este reprezentantul Rusiei pe lângă Președintele României și a ieșit public pentru a transmite mesajul Președintelui Putin de motivare a politicii sale în Uncraina, Georgia, în relația cu UE și NATO, cu SUA etc. Chifu nu spune că Moghilov nu a atacat România ! Moghilov nu a făcut ce fac politicienii maghiari ! În frunte cu Viktor Orban, primul ministru care, la Tușnad, a deplâns stricarea relațiilor cu România după ce Iohannis a devenit Președinte.

Deși este interesant interviul, nu trebuie omis faptul că Iulian Chifu dezinformează prin omisiune. România s-a poziționat ferm față de comportamentul Rusiei fiind printre țările care susțin sancțiunile UE și NATO față de Rusia, chiar a cerut înăsprirea lor în opoziție cu poziția Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Bulgariei etc., România a reactivat acordurile de cooperare militară la nivel strategic cu Polonia și Turcia formând o axă militaro-politică la frontiera de est a NATO în Europa și a UE. România a ridicat nivelul participării țării la NATO, prin înființarea comandamentelor operative ale NATO și înmulțirea colaborărilor militare prin înființarea de unități operative comune cu alte state membre NATO dar și, de curând, cu Ucraina și Republica Moldova - cu Moldova va fi înființat un batalion de menținere a păcii cu sediul la Iași. Nu mai spun de sprijinul direct al Armatei Române la pregătirea Armatei R. Moldova. La toate acestea se adaugă înmulțirea participărilor României la aplicațiile NATO și la misiunile comune NATO de supraveghere a spațiului aerian est-european. Marea Neagră devine, pe zi ce trece, o mare NATO. Ca să nu mai vorbesc despre creșterea bugetului apărării de la 0,87% la 1,58% în mai puțin de un an. Ca să nu mai spun despre acordul politic de creștere a bugetului apărării la 2% din 2017.

Dacă cele de mai sus nu sunt mesaje pentru „potențialul agresor din est” (chit că formularea este un eufemism, după cum spune Chifu), atunci să avem iertare. Omul are cam multă „mătreață pe creier”.

Să îi dau și dreptate. În special când se referă la media, inclusiv la rețelele care funcționează pe net. Da, rușii duc o campanie furibundă pe net și în media „atacând” la nivelul consumatorilor de media. Aceștia sunt ținta lor. Da, este adevărat că susțin tot felul de grupuri care instigă la trădare națională: acei „pacifiști” care nu vor război contra Rusiei, care îndeamnă la refuzul de prezentare la o eventuală mobilizare în România, la grupurile care susțin „ecologismul” prin atacarea politicilor naționale de exploatare a resurselor naturale (interesant este faptul că ținta o formează tocmai acele resurse care pot fi achiziționate d ela ruși, cât privește resursele exploatate de ruși în România, nici o problemă, chiar dacă procedurile sunt dăunătoare mediului).

Până la urmă, Iulian Chifu face ce arată că fac grupurile de presiune rusești. Unii spun o jumătate de adevăr, alții spun o altă jumătate însă în sens contrar iar el vine și formulează concluzia pentru obținerea acelei imagini publice care este obiectul intervenției. Nimic deosebit în procedură față de propagandă rusă. Beneficiarul este însă altul. Nu este Putin, este Băsescu. Doi descreierați.

joi, 20 august 2015

Vrabia de pe gard și pielea ursului din pădure.

Pe măsură ce trece timpul, imaginea politicii fiscale a Guvernului Ponta capătă, pentru mine, o culoare incertă. Nu este nici roșul stângii dar nici galbenul liberalilor, al dreptei.

Este, evident, un talmeș-balmeș. Ca la carte. O struțo-cămilă. Evident că mâine, când se vor așeza lucrurile, nu vom avea nici politică de stânga dar nici de dreapta. Cu consecințe, de cele mai multe ori, neplăcute.

Nu intru în detalii tehnice - o fac mai bine specialiștii care comentează, pe bucățele, măsurile. Susțin doar acele puncte de vedere mai pe înțelesul „profanului” din mine, acele semnale care mă îndeamnă către reflecție.

Am văzut unele reacții care nu se referă direct la elementul tehnic ci la aspectul general al stării economiei. Reacții care trag un semnal de alarmă punând „corpul” economiei în centrul dezbaterii. Ce fel de economiei avem ? Cât este ea de mare ? Cum este dezvoltată ? Cum arată dacă ar fi să o comparăm cu un model ? Este armonioasă, este diformă, este frumoasă, este urâtă ? Exact cum apreciem un corp sau un ansamblu arhitectural ori un colț din natură. Ba chiar un om sau alt animal.

Din ce spun specialiștii care au acces la toate datele economiei, nu doar la acele statistici folosite  pentru propaganda politică, corpul economiei românești este cam diform și cam firav. Comparat cu alte economii din spațiul Uniunii Europene, este destul de slab. Creșterea economică peste nivelul altor state europene este  un lucru bun însă nu transformă economia românească în „Ileana Cosânzeana”. Creșterea economică adaugă, pe ici colo, câte ceva, în completare, la corpul destul de mic și diform al economiei. Este o creștere în speranța că mâine (undeva în timp !), economia românească va deveni mai robustă, mai puternică, mai independentă. Acum nu este. Nu este nici competitivă. Pentru că a fost prost construită de politicienii care s-au perindat la conducerea țării în anii din urmă.

Mugur Isărescu atrăgea atenția că economia a ajuns la o creștere în acești ani către limita superioară a capacității ei de creștere. Un 4% creștere anuală este în limita capacității de creștere armonioasă. Păstrarea acestei limite și sprijinirea ei de către guvernanții responsabili ar permite întărirea economiei, creșterea forței ei de autosusținere. Este o creștere solidă, bazată pe propriile forțe.

Un alt economist român care trăiește și lucrează în străinătate, compară pachetul de măsuri pontiste cu un tratament cu hormoni fiscali. Ce va crește în corpul economiei ? Ce va strica ? Isărescu spune sus și tare că este în pericol fundamentul economiei prin dezechilibrele generate de aplicarea otova a măsurilor fiscale. La acestea se vor adăuga deficitele născute din măririle salariale din sectorul bugetar. Deficitele născute din aplicarea precipitată a acestor măsuri rămân pentru viitor. Practic, aplicând tratamentul cu hormoni azi, mâine vom trece la tratamente „medicale” radicale, la operații prin care să extirpăm acele disfuncții care pun în pericol sănătatea întregii economii. Nu de alta, dar de economia românească depinde viața întregii populații. Operațiile pentru corectarea defectelor economiei generate de politici greșite micșorează veniturile populației, complică viața oamenilor, o face mai grea pe perioade lungi de timp. Economia nu va crește, se va chinui să existe mică și firavă ca până acum. Am pățit asta în 2009-2010. Culmea prostiei, azi am ajuns abia la nivelul anului 2008, după ani și ani de „reparații” dureroase pentru populație. Atunci am avut parte de consecința unor politici greșite din punct de vedere economic luate de guvernarea Tăriceanu peste care s-a suprapus gândirea idioată din punct de vedere economic a lui Traian Băsescu și a guvernului condus de Emil Boc. La măsurile proaste luate de Tăriceanu s-au adăugat măsurile și mai proaste luate de Boc. Nu ne învățăm minte, vom suporta în continuare tâmpeniile politicienilor.

Ca un făcut, când să ieșim din criză complet, vine Ponta și ne bagă iar în „găleata” unei viitoare crize. Cât privește susținerea politicienilor pentru măsurile fiscale propuse am mari îndoieli că sunt cu mintea întreagă. Cunosc parlamentarii noștri care este fundamentul economiei ? Nu. Ei o țin langa-balanga cu caracterul „liberal” al măsurilor de reducere a fiscalității. Ei bine, aici am o mare problemă. De ce am această fiscalitate ? La ce o folosesc ? Dacă o reduc, la ce renunț ca administrație a națiunii ?

Fiscalitatea o am pentru a asigura fondurile necesare funcționării țării ca entitate de sine-stătătoare într-un spațiu geografic. Am fiscalitate pentru că am Parlament - asigur finanțarea funcționării acestuia -, am fiscalitate pentru că am Guvern (administrație publică centrală) - asigur finanțarea funcționării acestuia -, am fiscalitate pentru că am administrație publică locală - îi asigur finanțarea -, am fiscalitate pentru că am Justiție, instituții de ordine publică (poliție, poliție de frontieră, jandarmi, ISU, arhive naționale etc.), Armata, instituții de securitate națională și internațională etc. Toate acestea au un rol stabilit prin Constituție pentru existența și funcționarea statului. La acestea se adaugă obligațiile statului pentru susținerea unui sistem de învățământ și a unui sistem de susținere a sănătății cetățenilor - direct, prin sistemul de sănătate dar și prin susținerea sănătății animalelor și plantelor care asigură consumul oamenilor.

De câtă fiscalitate am nevoie pentru a asigura funcțiile statului ? La câtă fiscalitate pot renunța ?

Dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că situația internațională se complică. Avem nevoie, imperativ, de mai mulți bani pentru a ne asigura apărarea (o armată mai puternică în cadrul NATO descurajează un eventual agresor), pentru a ne asigura securitatea (antiteroristă în toate formele ei de manifestare identificate în timpurile de azi), pentru a ne proteja ordinea publică (fluxul de migranți din Asia Mică, din Asia și din Africa a devenit o problemă gravă la nivel internațional iar noi nu suntem feriți de acest flagel !), migrația ridică mari probleme privind sănătatea populației (pericolul apariției unor boli exotice este imens, ca să nu mai spun de epidemii !), la fel de grave dacă nu chiar mai grave decât probleme ridicate de stările conflictuale produse de migranți care au o altă cultură, au un alt tip de comportament social, care au altă religie și convingeri religioase etc.

Cum vom asigura necesarul de finanțare pentru prevenirea riscurilor cu care ne confruntăm deja la nivel național și cu care sigur ne vom confrunta în viitor ? În afara gândirii simpliste, politicianiste, exhibată de toate partidele politice, nu am semnale că la nivelul conducerii acestora există altceva. O țară nu trăiește pentru a avea un anumit tip de economie. Economia este doar un instrument de care o țară se folosește pentru a fi independentă, suverană, integră, unitară. Economia performantă nu este scopul existenței unei țări. Ce face Ponta dar și restul clasei politice acum este să afecteze țara în fundamentele ei de bază. Îi subțiază pilonii pe care stă: legislație, administrație, justiție, apărare și securitate.

Niște politicieni cărora nu le pot pune decât eticheta de „idioți” susțin cu voce tare că și alte state au datorii, că le au chiar mai mari ca noi și că noi trebuie să facem în așa fel încât să ne îndatorăm mai mult. Nici unul nu vorbește despre politici prin care datoria publică să fie scăzută. Nici unul nu se gândește la ziua de mâine când copiii lor (dacă au !) vor trăi mai rău pentru a achita datoriile aduse țării de părinții lor doritori a fi a fi considerați „oameni de succes”. Succes pe naiba.

În motivările cu care se laudă politicienii apar tot felul de succese viitoare. Și sunt multe. Așa de multe încât te întrebi dacă nu cumva ești în fața unor scenarii SF. Economia va face și va drege. Bine. Care economie ? Care ramură economică ? Care sunt produsele românești care vor rupe gura târgului și vor asigura plusul prognozat la buget ? Statul, prin ANAF, va colecta mai multe taxe și impozite. Aoleu ! De unde ? Când ? În care secol ? Pentru că în noul Cod fiscal sunt și măsuri care sancționează tocmai pe cei din IMM-uri (ei au beneficiul unor taxe mai mari, în special de la administrațiile locale !). Sunt taxe locale care nu vor avea plătitori. Dacă nu ai cultivat pământul timp de doi ani, te trezești cu un impozit de 500% ! După ce că ești sărac, după ce că te-ai chinuit cum-necum să îți ții proprietatea, vine statul și îți umple lada de zestre cu impozite mai mari pe proprietate. Practic, prin noul cod fiscal se urmărește reducerea numărului de mici proprietari de terenuri și alte imobile spre fericirea firmelor mai mari sau a bogaților locali. Este un transfer de proprietate de la săraci la bogați. Cum bogații sunt politicienii actuali sau susținători ai acestora, acest cod fiscal are caracterul unei legi cu dedicație. Păi, să ne fie cu iertare, este absurd să ai săraci proprietari ! Trebuie să „revenim la normal” după doctrina social-democrată a PSD. Săracul este sărac și punct. Nu are nimic evaluabil în bani. Are însă un vot care poate fi cumpărat de social-democrație prin măsuri sociale, prin mită politică. Iar PSD știe cum se obține o masă electorală favorabilă. Din nefericire, cu concursul PNL. Bleah !