Încă o săptămână a trecut, cu bune și cu rele.

În iureșul generat de presă „toată lumea contra toată lumea”, se disting lucruri bune și altele mai puțin bune. Iese în evidență lipsa educației „actorilor publici”, lipsa interesului pentru propria țară, dorința de a avea fără a distinge clar de unde.

Retrimiterea Codului fiscal la Parlament și-a arătat roadele. A stimulat spiritul civic, a provocat luări de poziție, a agitat spiritele. Cumplita indiferență față de ce face Guvernul și tratarea cu maximă superficialitate a problemelor care privesc funcțiile statului au fost deranjate. S-a văzut în agitația jurnaliștilor (mai toți de doi bani bucata), în agitația analiștilor de tot felul, în agitația formațiunilor politice, a fost stricată comoditatea în care se complăceau politicienii.

S-a ajuns la formarea a două tabere. De o parte, cei care își doresc „o dezvoltare accelerată a economiei”, după cum spune Tăriceanu iar de cealaltă parte, cei care își doresc o dezvoltare echilibrată, bazată pe capacitatea economiei de a folosi resursele - poziție exprimată, cel mai bine, de Isărescu. Mă poziționez de partea celor care își doresc echilibrul.

Tăriceanu a mai clacat odată. În perioada 2007-2008 a condus așa de bine economia României încât am „beneficiat” de cea mai radicală perioadă de criză în anii 2009-2010. Cu concursul lui Băsescu și al guvernului Boc care, în 2009, când se mai putea salva ceva, au preferat să își vadă de alegerile prezidențiale în loc să prevină prăbușirea. Tăriceanu nu mai poate fi credibil. Țările dezvoltate nu au ajuns unde sunt prin politici de accelerare artificială a economiei. Țările din estul Europei care se dezvoltă economic nu apelează la „dezvoltare accelerată”. Au apelat și se țin de o dezvoltare prudentă, în limita posibilităților lor de folosire a resurselor la care au acces. Noi am avut nefericirea de a fi guvernați de „săltăreți”, de politicieni care și-au dorit „glorie” la guvernare, exact în timpul în care guvernau, de politicieni care și-au dorit cu disperare să intre în cărțile de istorie ca „făuritori de țară”. Au ratat și vor rata toți obiectivele personale pentru că nu vor să vadă interesul țării în fața interesului personal. Victor Ponta este din același aluat.

După mintea mea, toată tulburarea politică din ultimul timp are un câștig. Este determinat de voturile ce urmează a se da pentru Codul fiscal în Parlament - ar fi motivul principal, la o analiză superficială. Partidele au revenit la „necesitatea dialogului” politic pentru problemele importante ale țării. PNL a cerut dialogul. UNPR s-a alăturat. UDMR s-a situat alături de PNL. După un timp, după ce unii lideri ai PSD au refuzat dialogul prin declarații ostile, noul șef al PSD, Liviu Dragnea, salută invitațiile la dialog și plusează, cerând ca dialogul să devină o componentă a vieții politice și să privească mai multe domenii de interes național. Practic, Liviu Dragnea își sancționează colegii „guralivi”. Primul dintre ei este Victor Ponta care a continuat, în concediu fiind, să atace opoziția. Liviu Dragnea are mai multă minte „politică” decât zăpăucii din PSD și din ALDE. Și-a dat seama că PSD va pierde în fața celorlalți. Și nu sunt puțini. Președintele Iohannis, partidele din opoziție, BNR, CE, BCE, FMI, Consiliul Fiscal etc. PSD este pe cale să își piardă „aliatul” UNPR. Are nevoie de dialog și îl acceptă. Se va ajunge la un consens. Codul fiscal poate intra în vigoare și cu măsuri de temperare. Nu este obligatorie „accelerarea”. Liviu Dragnea se gândește mai departe. Are nevoie de consens politic și pentru proiectul de regionalizare și descentralizare administrativă la care a lucrat și care a fost părăsit de PSD imediat ce s-a rupt USL. Are nevoie de consens și pentru a continua proiectul de modificare a Constituției, alt proiect al USL părăsit de PSD. Are nevoie de consens și pentru politicile guvernului legate de dezvoltarea economică și crearea de locuri de muncă. Alt proiect părăsit de PSD după ruperea USL.

Înclin să cred că va câștiga poziția celor care s-au orientat către echilibru. Către respectarea angajamentelor asumate față de populație și față de partenerii externi. PSD va pierde sprijinul UNPR când UNPR va constata că bugetul apărării nu va putea fi mărit la 2% sau când acest 2% la care se ajunge va fi valoric sub cel de 1% de azi. Ce nu înțeleg agitații, este că UE nu va accepta creșterea deficitului structural pentru problemele apărării. Apărarea națională trebuie asigurată din resursele bugetare normale și nu din deficit. Iar resurse bugetare normale se obțin nu din „salturi”, din accelerări, din „alba-neagra” fiscală, se obțin din creșteri echilibrate, sigure.

Internațional, suntem deja în „cercul de foc”. Ucraina este în război, Turcia este în război, Ungaria are probleme cu migranții (sunt mii !), Serbia la fel, Grecia este în mare dificultate (inclusiv din cauza migranților), Cehia are probleme cu migranții ... Noi încă nu însă vom avea și noi. Avem nevoie de resurse pentru a face față situației. Resurse financiare, în special. La nivelul Guvernului. Iar Guvernul vrea să renunțe la o mare parte din ele. Cu ce le va înlocui ? Este cineva de la Guvern care se gândește la riscuri ? Sunt riscuri de țară, nu aiureli ! Este momentul să faci o relaxare fiscală acum, atât de severă ?

Pentru analiștii care au tot perorat gândind doar la „beneficii” pentru economia privată - am mari îndoieli că economia privată nu va reacționa, nu se va restrânge la stimulii externi nefavorabili -, am numai gânduri de „bine”.