Excesul produs de Băsescu și aplicat otova de inegalabilul Boc a fost însoțit de excesul consumului de resurse de la buget pentru tot felul de tâmpenii numite „investiții” cu fonduri europene, tâmpenii aflate, în parte, în atenția DNA după ce CE a suspendat plata respectivelor tâmpenii pentru prostie, lăcomie și tâmpenie administrativă. Elena Udrea a fost capul de afiș însă ea nu a fost singura „mătrăgună” în guvernările de tristă amintire Băsescu - Boc.
Nici acum nu pot uita sintagma atât de dragă pedeliștilor băsescieni (mai apoi au fost și altfel de pedeliști !), „eficiența economică”, aplicată otova spitalelor, școlilor, facultăților, unităților militare (pe timpul lui Ceaușescu, la Compania de grăniceri Sulina aveam „sarcină de partid” să obțin din 20 m teren de-a lungul frontierei pe vreo 40 de km - inclusiv pe malul mării considerat în hârtiile partidului teren arabil (?!) -, recolte de porumb, grâu și orz în limitele minime la nivel național iar la legume aveam sarcină să obțin necesarul pentru cel puțin 6 luni pentru întreg efectivul - am făcut foame la greu cu toți militarii, mâncam scoici din baltă și ce primeam de la pescari), unităților din MAI, instanțelor de judecată și unităților de parchet etc. O aberație care era susținută, doct, de Andreea Paul (printre alții), pe atunci consilier economic al celebrului Emil Boc. Nu o pot acuza doar pe ea, cred că încerca să justifice cumva măsurile luate de Guvern. Toți băsiștii acelor timpuri au comis una din cele mai mari crime: au schimbat scopul instituțiilor publice. În loc de eficiență socială - normală când vorbești de sănătate, învățământ, Justiție, ordine publică, apărare, securitate etc. -, au introdus „eficiența economică” care a transformat oamenii în cifre. Un om mort din cauza lipsei de medicamente era un simplu „- 1”. O gură mai puțin de hrănit, un individ mai puțin la asistența socială, cheltuieli mai mici cu învățământul - acel „- 1” putea fi un elev sau o elevă -, o pensie mai puțin ... Ce mai ! Eficiență economică în toată puterea cuvântului. Ba, apăruse Băsescu și cu celebrele lui ziceri copiate aiurea de pe la Orban al Ungariei sau Erdogan al Turciei, cu dispariția liberalismului clasic, cu lipsa de obligație a statului față de proprii cetățeni, cu posibilitatea românilor de a pleca sorcova în lume dacă nu le convine în România etc.
În alte țări se vorbea despre „cheltuirea cu chibzuință a fondurilor de la buget”, germanii fiind foarte severi în acest sens. Își planificau precis toate cheltuielile și încercau să nu se abată de la planificare. Pentru situații deosebite, când apăreau cheltuieli neplanificate, aveau o procedură de decontare la nivelul guvernului. La francezi era cam la fel. La spanioli la fel. Ungurii au preluat modelul german. Nu aveau planificată o activitate, nu participau la ea. La noi este ca la balamuc. Degeaba planificam. Primeam cu 20-30% mai puțin, anual (pe timpul lui Năstase !). Până și activitățile prevăzute în tratatele cu statele vecine erau sărite de la finanțare. Se aprobau cu mare larghețe acțiuni de imagine. Se cheltuia aiurea. Am înțeles că și pe timpul lui Tăriceanu a fost la fel. Pe timpul lui Boc, a fost doar gura de ei. Este inadmisibil să planifici și să ai apoi „rectificări bugetare” ! Ce dracu ai planificat ?! Înțeleg că și acum, în guvernarea Ponta este la fel.
Așa a fost și nu mai vreau să revenim la acele timpuri. Să fie clar.
Eugen Teodorovici o ține langa-balanga. Codul fiscal va reapare așa cum a fost aprobat în Parlament, fără nici o modificare. O moderare a intrării în vigoare a măsurilor nu împlinește scopul urmărit de el și PSD. Măi să fie ?! Dar care este scopul ? Cât din scop este susținut economic, fiscal și cât este pur politic - imaginea de „făuritori de țară” ?! Dacă este să iau în considerare mai toate intervențiile pe cod, intervențiile cu suport de specialitate (nu cele ale unor „specialiști”, ci ale unor instituții recunoscute, interne sau străine), atunci ajung la o singură concluzie: scopul este doar politic. PSD vrea să rămână în memoria publică ca partidul care a scăzut taxele și impozitele introduse de Băsescu. Partidul care a lansat „liberalismul economic” în România. Ca la balamuc.
Agerpres (aici).
„„Ieri (luni — n. r.) ne-am văzut cu ministrul Finanțelor. Întâlnirea este instituțională, trebuie să spun că nu este nimic nou. Aceste întâlniri fac parte din întâlnirile instituționale și din conlucrarea celor două instituții. (...) Schimbul de informații a fost foarte bun, nu ne-am spus lucruri noi, pentru că ne știm pozițiile. Noi am reiterat riscurile (aplicării unor măsuri din noul Cod Fiscal — n. r.) la adresa stabilității, dânsul a subliniat și contextul politic în care are loc această dezbatere despre Codul Fiscal. Noi am subliniat încă o dată că poziția noastră nu se referă la Codul Fiscal, că sunt multe elemente bune, se referă la acest pachet de măsuri, de reducere de taxe și impozite, aglomerate într-o perioadă foarte scurtă de timp. Nu e vorba nici de alb-negru, da sau împotriva Codului Fiscal, nu este nici alb-negru da sau nu împotriva măsurilor fiscale, este vorba de dozaj, de măsuri. Sunt foarte multe reduceri de impozite, la toate proporțiile sunt mari, cifra de deficit este de 2,2% — 2,3% din PIB. Ea pare mică, dar este o cifră foarte mare. Ea poate să schimbe traiectoria economiei românești pentru că este prinsă într-o perioadă foarte scurtă și, chiar dacă am vrea, nu putem să compensăm dintr-odată. De aceea, dozajul este cheia problemei", a subliniat șeful BNR””.
Am ajuns la o competiție cine este mai liberal în economie ? Așa se pare. Este modelul lui Tăriceanu din 2007-2008. PSD este încântat de „reputația” păstrată de Tăriceanu de atunci și până acum cu privire la „guvernarea bună” pe care a avut-o. Populația nu a acceptat criticile la adresa lui Tăriceanu, era deja „o victimă” a maleficului Băsescu. Abia azi, când problemele fiscalității și ale politicilor fiscale au ajuns să fie dezbătute vehement în media vedem (nu mă exclud !) că am avut „pata pe ochi”.
Susțin, fără nici o reținere, poziția Guvernatorului Isărescu. Este și cea a Consiliului Fiscal. Este poziția FMI - culmea, este de acord cu reglementările noului Cod fiscal însă trage semnalul de alarmă privind „dozajul” susținut și de Isărescu. Ba, ca să fie mai clar, FMI (aici) vine și semnalează că prin aplicarea aiurea a Codului fiscal va trebui să renunțăm la multe. La foarte multe. Inclusiv la creșterea bugetului apărării la 2% așa cum este el necesar în aceste momente foarte încordate pe plan internațional.
În România s-a guvernat haotic mai tot timpul. Nici un guvern de până acum nu merită „o bilă albă”. Nici măcar mai albită. Toate au vrut să demonstreze, prin salturi acrobatice, că au făcut ceva. Au făcut de la prost la foarte prost. Este timpul să punem mintea la contribuție și să devenim ce trebui. Un stat cu guverne responsabile.
„"Mai există oare şi o a treia alternativă care să permită României să îşi reducă treptat datoria publică, să relaxeze povara fiscală şi să finanţeze noi proiecte? Noi credem că există, dacă amploarea şi viteza de implementare a măsurilor de politică fiscală, precum şi noile planuri de cheltuieli sunt mai temperate", notează reprezentanţii FMI”.
Au dreptate.
Ar cam fi timpul să nu mai interpretăm rolul „vacii nebune” care lovește găleata în care se mulge laptele. Iar pe politicienii iresponsabili care susțin idei tâmpite ar trebui să îi trimitem acasă. Nu cred că în afacerile lor (cei care fac afaceri serioase) ar admite idei ca cele susținute azi de PSD și aliații lor de toate culorile privind fiscalitatea. Ar însemna să ajungă la sapă de lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu