Este, evident, un talmeș-balmeș. Ca la carte. O struțo-cămilă. Evident că mâine, când se vor așeza lucrurile, nu vom avea nici politică de stânga dar nici de dreapta. Cu consecințe, de cele mai multe ori, neplăcute.
Nu intru în detalii tehnice - o fac mai bine specialiștii care comentează, pe bucățele, măsurile. Susțin doar acele puncte de vedere mai pe înțelesul „profanului” din mine, acele semnale care mă îndeamnă către reflecție.
Am văzut unele reacții care nu se referă direct la elementul tehnic ci la aspectul general al stării economiei. Reacții care trag un semnal de alarmă punând „corpul” economiei în centrul dezbaterii. Ce fel de economiei avem ? Cât este ea de mare ? Cum este dezvoltată ? Cum arată dacă ar fi să o comparăm cu un model ? Este armonioasă, este diformă, este frumoasă, este urâtă ? Exact cum apreciem un corp sau un ansamblu arhitectural ori un colț din natură. Ba chiar un om sau alt animal.
Din ce spun specialiștii care au acces la toate datele economiei, nu doar la acele statistici folosite pentru propaganda politică, corpul economiei românești este cam diform și cam firav. Comparat cu alte economii din spațiul Uniunii Europene, este destul de slab. Creșterea economică peste nivelul altor state europene este un lucru bun însă nu transformă economia românească în „Ileana Cosânzeana”. Creșterea economică adaugă, pe ici colo, câte ceva, în completare, la corpul destul de mic și diform al economiei. Este o creștere în speranța că mâine (undeva în timp !), economia românească va deveni mai robustă, mai puternică, mai independentă. Acum nu este. Nu este nici competitivă. Pentru că a fost prost construită de politicienii care s-au perindat la conducerea țării în anii din urmă.
Mugur Isărescu atrăgea atenția că economia a ajuns la o creștere în acești ani către limita superioară a capacității ei de creștere. Un 4% creștere anuală este în limita capacității de creștere armonioasă. Păstrarea acestei limite și sprijinirea ei de către guvernanții responsabili ar permite întărirea economiei, creșterea forței ei de autosusținere. Este o creștere solidă, bazată pe propriile forțe.
Un alt economist român care trăiește și lucrează în străinătate, compară pachetul de măsuri pontiste cu un tratament cu hormoni fiscali. Ce va crește în corpul economiei ? Ce va strica ? Isărescu spune sus și tare că este în pericol fundamentul economiei prin dezechilibrele generate de aplicarea otova a măsurilor fiscale. La acestea se vor adăuga deficitele născute din măririle salariale din sectorul bugetar. Deficitele născute din aplicarea precipitată a acestor măsuri rămân pentru viitor. Practic, aplicând tratamentul cu hormoni azi, mâine vom trece la tratamente „medicale” radicale, la operații prin care să extirpăm acele disfuncții care pun în pericol sănătatea întregii economii. Nu de alta, dar de economia românească depinde viața întregii populații. Operațiile pentru corectarea defectelor economiei generate de politici greșite micșorează veniturile populației, complică viața oamenilor, o face mai grea pe perioade lungi de timp. Economia nu va crește, se va chinui să existe mică și firavă ca până acum. Am pățit asta în 2009-2010. Culmea prostiei, azi am ajuns abia la nivelul anului 2008, după ani și ani de „reparații” dureroase pentru populație. Atunci am avut parte de consecința unor politici greșite din punct de vedere economic luate de guvernarea Tăriceanu peste care s-a suprapus gândirea idioată din punct de vedere economic a lui Traian Băsescu și a guvernului condus de Emil Boc. La măsurile proaste luate de Tăriceanu s-au adăugat măsurile și mai proaste luate de Boc. Nu ne învățăm minte, vom suporta în continuare tâmpeniile politicienilor.
Ca un făcut, când să ieșim din criză complet, vine Ponta și ne bagă iar în „găleata” unei viitoare crize. Cât privește susținerea politicienilor pentru măsurile fiscale propuse am mari îndoieli că sunt cu mintea întreagă. Cunosc parlamentarii noștri care este fundamentul economiei ? Nu. Ei o țin langa-balanga cu caracterul „liberal” al măsurilor de reducere a fiscalității. Ei bine, aici am o mare problemă. De ce am această fiscalitate ? La ce o folosesc ? Dacă o reduc, la ce renunț ca administrație a națiunii ?
Fiscalitatea o am pentru a asigura fondurile necesare funcționării țării ca entitate de sine-stătătoare într-un spațiu geografic. Am fiscalitate pentru că am Parlament - asigur finanțarea funcționării acestuia -, am fiscalitate pentru că am Guvern (administrație publică centrală) - asigur finanțarea funcționării acestuia -, am fiscalitate pentru că am administrație publică locală - îi asigur finanțarea -, am fiscalitate pentru că am Justiție, instituții de ordine publică (poliție, poliție de frontieră, jandarmi, ISU, arhive naționale etc.), Armata, instituții de securitate națională și internațională etc. Toate acestea au un rol stabilit prin Constituție pentru existența și funcționarea statului. La acestea se adaugă obligațiile statului pentru susținerea unui sistem de învățământ și a unui sistem de susținere a sănătății cetățenilor - direct, prin sistemul de sănătate dar și prin susținerea sănătății animalelor și plantelor care asigură consumul oamenilor.
De câtă fiscalitate am nevoie pentru a asigura funcțiile statului ? La câtă fiscalitate pot renunța ?
Dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că situația internațională se complică. Avem nevoie, imperativ, de mai mulți bani pentru a ne asigura apărarea (o armată mai puternică în cadrul NATO descurajează un eventual agresor), pentru a ne asigura securitatea (antiteroristă în toate formele ei de manifestare identificate în timpurile de azi), pentru a ne proteja ordinea publică (fluxul de migranți din Asia Mică, din Asia și din Africa a devenit o problemă gravă la nivel internațional iar noi nu suntem feriți de acest flagel !), migrația ridică mari probleme privind sănătatea populației (pericolul apariției unor boli exotice este imens, ca să nu mai spun de epidemii !), la fel de grave dacă nu chiar mai grave decât probleme ridicate de stările conflictuale produse de migranți care au o altă cultură, au un alt tip de comportament social, care au altă religie și convingeri religioase etc.
Cum vom asigura necesarul de finanțare pentru prevenirea riscurilor cu care ne confruntăm deja la nivel național și cu care sigur ne vom confrunta în viitor ? În afara gândirii simpliste, politicianiste, exhibată de toate partidele politice, nu am semnale că la nivelul conducerii acestora există altceva. O țară nu trăiește pentru a avea un anumit tip de economie. Economia este doar un instrument de care o țară se folosește pentru a fi independentă, suverană, integră, unitară. Economia performantă nu este scopul existenței unei țări. Ce face Ponta dar și restul clasei politice acum este să afecteze țara în fundamentele ei de bază. Îi subțiază pilonii pe care stă: legislație, administrație, justiție, apărare și securitate.
Niște politicieni cărora nu le pot pune decât eticheta de „idioți” susțin cu voce tare că și alte state au datorii, că le au chiar mai mari ca noi și că noi trebuie să facem în așa fel încât să ne îndatorăm mai mult. Nici unul nu vorbește despre politici prin care datoria publică să fie scăzută. Nici unul nu se gândește la ziua de mâine când copiii lor (dacă au !) vor trăi mai rău pentru a achita datoriile aduse țării de părinții lor doritori a fi a fi considerați „oameni de succes”. Succes pe naiba.
În motivările cu care se laudă politicienii apar tot felul de succese viitoare. Și sunt multe. Așa de multe încât te întrebi dacă nu cumva ești în fața unor scenarii SF. Economia va face și va drege. Bine. Care economie ? Care ramură economică ? Care sunt produsele românești care vor rupe gura târgului și vor asigura plusul prognozat la buget ? Statul, prin ANAF, va colecta mai multe taxe și impozite. Aoleu ! De unde ? Când ? În care secol ? Pentru că în noul Cod fiscal sunt și măsuri care sancționează tocmai pe cei din IMM-uri (ei au beneficiul unor taxe mai mari, în special de la administrațiile locale !). Sunt taxe locale care nu vor avea plătitori. Dacă nu ai cultivat pământul timp de doi ani, te trezești cu un impozit de 500% ! După ce că ești sărac, după ce că te-ai chinuit cum-necum să îți ții proprietatea, vine statul și îți umple lada de zestre cu impozite mai mari pe proprietate. Practic, prin noul cod fiscal se urmărește reducerea numărului de mici proprietari de terenuri și alte imobile spre fericirea firmelor mai mari sau a bogaților locali. Este un transfer de proprietate de la săraci la bogați. Cum bogații sunt politicienii actuali sau susținători ai acestora, acest cod fiscal are caracterul unei legi cu dedicație. Păi, să ne fie cu iertare, este absurd să ai săraci proprietari ! Trebuie să „revenim la normal” după doctrina social-democrată a PSD. Săracul este sărac și punct. Nu are nimic evaluabil în bani. Are însă un vot care poate fi cumpărat de social-democrație prin măsuri sociale, prin mită politică. Iar PSD știe cum se obține o masă electorală favorabilă. Din nefericire, cu concursul PNL. Bleah !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu