A dispărut un planor. Iar au apărut comentatorii de tot râsul. Presa este populată cu jigodii.

Sunt enervat de prestația jurnaliștilor. De invitații lor a toate știutori și a potenței lor niciodată demonstrată. Și unii și alții sunt plini de calități total aiurea. Niște jeguri.

A dispărut un planor. În toată lumea se petrec accidente cu aparatele de zbor. În toată lumea ies în evidență „păreriștii”. Din cauza lor nimic nu merge cum trebuie. În afara panicii sau a desnădejdii nu produc ceva bun.

Un lucru construit prost de la început, se va sfârși prost.

Acest zbor a fost construit prost. Pilotul (se pare că un instructor de zbor în planorism) a decolat și nu a comunicat un plan de zbor. Era o măsură elementară de prevenție. În caz de accident să știe lumea în ce direcție să îl caute. A fost superficial și a plătit, din nefericire. Aparatura de la bordul planorului de identificare nu a funcționat. Fie nu exista, fie nu a fost pornită. Altă eroare umană capitală. Tot o măsură de prevenție elementară încălcată. După 30 de minute, telefonul mobil al pilotului nu a mai putut fi detectat. De la acel moment pot fi construite multe scenarii. Fie s-a descărcat (eroarea pilotului să plece cu telefonul descărcat), fie s-a produs accidentul și a scos telefonul din zona de detectare radio. Problema este că nu se știe unde era planorul atunci. Rutele probabile sunt rute probabile, nu oferă nici o garanție. Nu elimin și o anume superficialitate a celor de la Ghimbav care au permis decolarea fără a face o verificare severă a îndeplinirii condițiilor de către pilot și planor pentru efectuarea zborului. Culmea este că o înțeleg. Erau atât de obișnuiți cu decolările pilotului și atât de orbiți de reputația acestuia încât nu au mai dat atenție unor formalități prevăzute de lege. Au o parte din vină însă nu sunt autorii tragediei. Autorul este pilotul, atât de mult lăudat de presă și comentatorii de doi bani bucata.

Dacă zborul a fost prost planificat mă gândesc la o altă consecință care ar fi putut apare. Un accident în care planorul ar fi devenit o „armă” împotriva unui grup de persoane la sol sau a unui imobil. Care s-ar fi soldat cu victime. Ce rahat mai mâncau jurnaliștii ?

Din moment ce forțele participante la căutări - ample, cu mult personal și tehnică -, nu l-au găsit în poieni, în spații deschise dintre păduri, este evident că planorul s-a prăbușit în pădure. Dacă nu cumva pilotul o fi avut alte intenții, aterizând undeva și mascând aeronava pentru un obiectiv viitor. Naiba știe. În ton cu „muzica”, merg și eu pe varianta accidentului.

Sunt oameni la sol pe trasee, relativ grele dar și ușoare. Au fost folosite avioane utilitare pentru supraveghere aeriană. Supraveghere la vedere. Au fost folosite elicoptere militare și ale poliției, aparate de zbor dotate cu aparatură de supraveghere și identificare a țintelor la sol. Au folosit și drone, inclusiv una cu aparat de detectare termo. Trebuie să fac precizarea că aparatura cu termo-viziune nu poate străpunge coroanele copacilor. Are efect în cazul unor suprafețe deschise. În cazul în care planorul a căzut în pădure, supravegherea aeriană s-a terminat.

Ajungem la baza procedurilor de căutare-salvare. Căutarea cu oameni și câini dresați. Experiențele anterioare, atât din România cât și din alte țări, ne spun că este o căutare de lungă durată. Mai ales în condițiile în care nu a existat un plan de zbor comunicat anterior. Când se merge pe prezumții. Când fiecare informație brută este luată în considerare. Când ajungi să faci lucruri inutile în urma unor informații false comunicate de „glumeți” (cu referire la aceștia eu înclin să consider că ar trebui identificați și obligați, prin lege, să suporte cheltuielile făcute de participanții la procedurile de căutare-salvare - o oră de zbor cu un elicopter al MAI sau MAN costă destul de mult, nu mai spun de sutele sau miile de oameni puși pe drumuri sau utilajele folosite).

Ar trebui ca instituțiile publice să comunice, la final, sumele cheltuite pentru căutarea planorului și a pilotului. La fel, îmi doresc să știu și ce sume a cheltuit statul (dar și ceilalți participanți) pentru căutarea avionului lui Iovan și a medicilor în Apuseni. Am vedea că accidentele produse de oameni, din neglijență sau teribilism costă enorm. Sunt bani de la bugetul statului, bani care sunt luați de la alte activități (poate mai necesare, în beneficiul mai larg al cetățenilor țării) și aruncați, cumva, pe apa sâmbetei. Ar trebui ca aceste cheltuieli să fie imputate vinovaților. Vina nu este a autorităților, vina este a pilotului și a aerodromului de la Ghimbav.

Nu înțeleg cum sunt permise emisiunile posturilor Tv. În loc să ajute la căutare, induc confuzia și disperarea. Transferă vinovăția de la autori asupra statului care, culmea, devine o victimă a presei. Poate ar trebui umblat la legea audio-vizualului. Cumva, prin lege și hotărâri judecătorești definitive, ar trebui temperată acțiunea presei pentru dezinformare și inducere a panicii.