O primă observație: are multe elemente interesante, în special concluzii la care a ajuns pe baza studiului asupra comportamentului Rusiei în acești ani. Aici stă bine. De acord cu el. Nu stă bine când atacă, pur și simplu, comportamentul politic și diplomatic al României de la câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis cu privire la „poziționarea” față de Rusia.
Îl pot înțelege pe om. A fost „eminența cenușie” pe timpul lui Traian Băsescu iar acum este dat la o parte. I se refuză accesul la informația deținută de Palatul Cotroceni, nu i se cere părerea, nu se face o campanie vizibilă împotriva Rusiei (asta cred că ar fi obiectivul lui, din punct de vedere mediatic). Dacă politicul nu este vizibil anti-rus, anti-Putin, el își pierde obiectul muncii la ONG-ul pe care îl conduce. Este evident că ONG-ul lui își dorește să devină un moderator între conducerea statului și societatea civilă pe probleme de securitate, pe relația cu vecinul Federația Rusă. Vrea și el să i se ceară părerea și să afle lumea că este consultat de conducerea statului. Își pierde sensul și interdicția de intrare în Federația Rusă dispusă de Moscova pe timpul cât îl consilia pe Traian Băsescu. Eu cred că îi este teamă că rușii vor ridica interdicția pentru că el, acum, nu mai reprezintă nimic. Interdicția avea sens când era consilier prezidențial. Azi este un oarecare acolo, la fel ca mulți alți români care comentează negativ comportamentul politic al lui Putin. Aici este durerea omului.
Omul vrea mai multă agitație politică, diplomatică, mediatică legată de Rusia. Vrea declarații tranșante, agresive (ca să critice, evident, abordarea greșită a politicienilor !), vrea introducerea în strategia de Securitate națională a României a Federației Ruse ca stat agresor sau posibil agresor (iar el să vină și să recomande altceva) etc.
Fondul problemei este însă altul. Bănuiesc că interviul este o parte a unui aranjament de politică publică cu beneficiar cunoscut, deja. Traian Băsescu. Mai ales că în ultimul timp s-a declanșat o campanie furibundă a susținătorilor lui Traian Băsescu împotriva lui Klaus Iohannis. Au ajuns să fie mai mizerabili decât susținătorii lui Victor Viorel Ponta, și ei în campanie furibundă împotriva lui Klaus Iohannis. În timp ce susținătorii lui Ponta luptă să îi salveze acestuia reputația serios amenințată de comportamentul aberant la guvernare și a dosarului penal în care are calitatea de inculpat (cu teama că este posibil să urmeze și alte dosare după ce va fi trimis în judecată și eventual condamnat !), susținătorii lui Băsescu luptă cu disperare să îi păstreze acestuia locul în istorie ca Președinte de țară care a avut rezultate pe plan extern și intern. Lucru greu de realizat din moment ce Băsescu a fost unul dintre campionii distrugerii imaginii pe plan internațional a României ca stat serios, competent, capabil să își îndeplinească angajamentele internaționale.
Interviul vine și susține comportamentul de „țață” avut de Traian Băsescu ca Președinte al României. Iulian Chifu susține, indirect, declarațiile publice ale lui Băsescu referitoare la Rusia și la Vladimir Putin. Aduce în sprijinul poziției lui declarațiile Ambasadorului Rusiei la București, Moghilov, un intelectual rafinat, care a ieșit în public de 3 ori. Moghilov nu avea altă soluție. Este reprezentantul Rusiei pe lângă Președintele României și a ieșit public pentru a transmite mesajul Președintelui Putin de motivare a politicii sale în Uncraina, Georgia, în relația cu UE și NATO, cu SUA etc. Chifu nu spune că Moghilov nu a atacat România ! Moghilov nu a făcut ce fac politicienii maghiari ! În frunte cu Viktor Orban, primul ministru care, la Tușnad, a deplâns stricarea relațiilor cu România după ce Iohannis a devenit Președinte.
Deși este interesant interviul, nu trebuie omis faptul că Iulian Chifu dezinformează prin omisiune. România s-a poziționat ferm față de comportamentul Rusiei fiind printre țările care susțin sancțiunile UE și NATO față de Rusia, chiar a cerut înăsprirea lor în opoziție cu poziția Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Bulgariei etc., România a reactivat acordurile de cooperare militară la nivel strategic cu Polonia și Turcia formând o axă militaro-politică la frontiera de est a NATO în Europa și a UE. România a ridicat nivelul participării țării la NATO, prin înființarea comandamentelor operative ale NATO și înmulțirea colaborărilor militare prin înființarea de unități operative comune cu alte state membre NATO dar și, de curând, cu Ucraina și Republica Moldova - cu Moldova va fi înființat un batalion de menținere a păcii cu sediul la Iași. Nu mai spun de sprijinul direct al Armatei Române la pregătirea Armatei R. Moldova. La toate acestea se adaugă înmulțirea participărilor României la aplicațiile NATO și la misiunile comune NATO de supraveghere a spațiului aerian est-european. Marea Neagră devine, pe zi ce trece, o mare NATO. Ca să nu mai vorbesc despre creșterea bugetului apărării de la 0,87% la 1,58% în mai puțin de un an. Ca să nu mai spun despre acordul politic de creștere a bugetului apărării la 2% din 2017.
Dacă cele de mai sus nu sunt mesaje pentru „potențialul agresor din est” (chit că formularea este un eufemism, după cum spune Chifu), atunci să avem iertare. Omul are cam multă „mătreață pe creier”.
Să îi dau și dreptate. În special când se referă la media, inclusiv la rețelele care funcționează pe net. Da, rușii duc o campanie furibundă pe net și în media „atacând” la nivelul consumatorilor de media. Aceștia sunt ținta lor. Da, este adevărat că susțin tot felul de grupuri care instigă la trădare națională: acei „pacifiști” care nu vor război contra Rusiei, care îndeamnă la refuzul de prezentare la o eventuală mobilizare în România, la grupurile care susțin „ecologismul” prin atacarea politicilor naționale de exploatare a resurselor naturale (interesant este faptul că ținta o formează tocmai acele resurse care pot fi achiziționate d ela ruși, cât privește resursele exploatate de ruși în România, nici o problemă, chiar dacă procedurile sunt dăunătoare mediului).
Până la urmă, Iulian Chifu face ce arată că fac grupurile de presiune rusești. Unii spun o jumătate de adevăr, alții spun o altă jumătate însă în sens contrar iar el vine și formulează concluzia pentru obținerea acelei imagini publice care este obiectul intervenției. Nimic deosebit în procedură față de propagandă rusă. Beneficiarul este însă altul. Nu este Putin, este Băsescu. Doi descreierați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu