La școala de vară a femeilor social-democrate, Liviu Dragnea a făcut o analiză a modului de a face politică în ultimii 10 ani, impus de Traian Băsescu (Agerpres aici și Mediafax aici). O politică a conflictului cu orice preț, o politică a negării guvernărilor anterioare, o politică a „începuturilor” cu orice ministru numit în funcție, o politică a trădărilor și manevrelor oculte. Îi dau dreptate. Sincer. Problema este că nu pot, azi, crede în ceea ce spune Dragnea. Nu am nimic în urmă care să îl confirme. Cu excepția perioadei USL când Crin Antonescu promova o „altfel de politică”, exact în parametrii descriși de Liviu Dragnea la această școală de vară. Crin Antonescu a fost „faultat” tocmai de partenerii „strategici” care azi, prin Liviu Dragnea (unul dintre cei care i-au dat „la cap, prietenește”), propun continuarea ideii de politică a rațiunii. O politică a interesului general și nu a interesului particular al unui partid sau altul.
Dragnea se folosește de negocierile pe codul fiscal abia terminate. Ei bine, nu credeam că vor reuși. Au reușit. Iar asta este cel mai bun lucru. Au dat o formă codului și i-au stabilit limitele. Iar limitele au în vedere protejarea fundamentului stabilității unei țări - cel atât de bine și de clar pomenit de Mugur Isărescu. Fără un acord politic, acesta poate fi distrus.
Ideea acordului politic este și în discursul PNL - Alina Gorghiu și Vasile Blaga -, este și în discursul UNPR - Gabriel Oprea se folosește de el pentru a întări „interesul național”. UDMR este iar un partid care promovează un astfel de comportament. Cu cele 4 formațiuni politice importante azi, aflate pe aceiași orbită de comportament politic sunt speranțe că mâine va fi, probabil, mai bine.
Ideea este ca partidele politice, cel puțin cele importante, să cadă de acord asupra unor teme importante și să stabilească obiective de interes național pentru fiecare în parte. Să cadă de acord asupra măsurilor ce se vor lua precum și asupra etapelor pe care fiecare obiectiv le va parcurge, indiferent de formațiunea politică aflată la guvernare. Cumva, acest model a fost propus de Klaus Iohannis în proiectul lui de țară cu ocazia alegerilor prezidențiale. De aceea Liviu Dragnea a introdus în discursul lui această paragraf:
„Îmi doresc foarte mult să intrăm într-o nouă epocă politică. Epoca Traian Băsescu, o epocă a războiului, s-a consumat, suntem într-un moment de inflexiune. Avem un preşedinte care nu pare că-şi doreşte războaie politice cu orice preţ, haideţi să-l folosim, haideţi să-l lăsăm să ne folosească. Sper să înţeleagă şi preşedintele, sper să înţelegem şi noi, liderii de partid şi membrii de partid, că un război politic permanent dus cu orice preţ şi cu mize foarte mici nu face decât să afecteze viitorul acestei ţări”.
Haide-haide, este îndemnul însă mai este ceva cale până ca acest îndemn să fie implementat.
Este interesantă afirmația”haideți să-l folosim, haideți să-l lăsăm să ne folosească”. Pe de o parte, Dragnea propune ca PSD să îl folosească pe Iohannis în scopul așezării vieții politice pe fundamentele propuse de el și apropiații lui și, de ce nu, pentru promovarea acelor politici la inițiativa PSD care să corespundă programului politic al Președintelui. Posibilitatea de a-l folosi este însoțită de aceea a acceptului ca Președintele Iohannis să aibă PSD ca partener pentru punerea în practică a angajamentului politic asumat la prezidențiale, a acceptului ca PSD să îi ofere Președintelui în Parlament acele voturi de care acesta are nevoie pentru reorganizarea politică și administrativă a țării. Să nu uităm că Dragnea a mai afirmat, nu cu mult timp în urmă, că este necesar să se meargă mai departe pe programul de reorganizare administrativă a țării, program la care a lucrat împreună cu Klaus Iohannis. Cumva, prin această formulare, Dragnea propune colegilor lui să redevină parteneri cu PNL (cel care sprijină necondiționat pe Președintele Klaus Iohannis, care are un program de guvernare mulat pe programul politic al Președintelui Iohannis). Nu este vorba despre o alianță politică, ci de o convenție politică pe obiectivele din programul politic al Președintelui Klaus Iohannis.
Merg mai departe și cred că aici, Dragnea a propus liderilor PSD să se renunțe la „programul Ponta” și să se construiască un program alternativ axat pe problemele din programul Președintelui Iohannis. Dragnea îl confirmă pe Președintele Iohannis ca fiind liderul politic de facto al țării și propune ca prin noua linie de conduită politică, PSD să se alăture programului prezidențial.
Bănuiesc că în sala „școlii femeilor PSD” erau și „amazoanele din haremul lui Ponta”, cele care au excelat în atacurile la adresa lui Klaus Iohannis - nu este creștin-ortodox, nu are copii, are case, a vândut copii, a vândut copii pentru prelevare de organe, este neamț, are o soție abuzivă, tace, a subordonat România intereselor germane etc. Mă întreb, ca omul, ce au înțeles ele ? Este o problemă aici. Ar trebui ca ele să se schimbe. Este foarte dificil. Calul bătrân nu mai poate fi învățat să meargă în buestru. Aici este o problemă. Mare, la nivelul PSD și mai ales pentru o mare parte dintre pesediștii care au trăit o viață luptând împotriva PNL. Nu a liberalismului, pentru că așa este la noi, toți social-democrații declarați au trecut la politici liberale (Băsescu și PSD după ce s-a despărțit de social-democrația europeană - când ăia au admis PSD-ul -, azi PSD-ul dar și „secta” UNPR, nu mai spun de secta ALDE a lui Tăriceanu). Îndemnul lui Dragnea poate fi implementat cu forța. Sunt metode de a disciplina membrii PSD în sensul unei anume politici. Problema lui Dragnea este însă aceea că nu știe care va fi finalul recursului contra condamnării la un an cu suspendare. Dacă pierde, PSD scapă de orientarea politică propusă de Dragnea. Dacă Dragnea câștigă, PSD va fi forțat să se schimbe. Pentru ca ideile lui politice să prindă substanță, indiferent de rezultatul procesului, Dragnea va trebui să facă grabnic o înlocuire la nivelul conducerii PSD. Și la nivelul parlamentarilor PSD. Știe că va prinde mai puține locuri în Parlament și mai știe că alegerea viitorilor parlamentari este vitală pentru stilul de politică pe care îl propune.
Nu trebuie să ne înfierbântăm. PSD a oferit de-a lungul timpului mult prea multe exemple opuse propunerilor lui Dragnea pentru a mai crede că PSD se schimbă peste noapte. Nu este nici PNL străin de stilul „bătăios”, fuziunea de anul trecut îngroșând rândurile PNL cu „soldații băsescieni” care au hotărât să îl urmeze pe Vasile Blaga pentru „o nouă viață”. Nici ei nu sunt mai breji decât cei din PSD. Nu mai spun de politicienii din sectele politice abia înființate: ALDE, M10, PMP etc. Aceștia au adoptat stilul „mahala cu bătaie” și nici nu pot renunța la el. Societatea românească este foarte dispusă să accepte acest stil (unele sondaje de opinie confirmă creșterea, slabă dar creștere, a celor care aderă la aceste secte politice).
Se tot adună „motivele” pentru care propunerea lui Dragnea privind o nouă formă a politicii dâmbovițene să nu prindă substanță. Sunt convins că există politicieni din toate formațiunile care își doresc așa ceva. Dar la fel de sigur sunt de faptul că ei sunt puțini. Pot să iau exemplul PNL. De pe timpul lui Crin Antonescu s-a promovat o astfel de idee. Iar Crin a pierdut. După fuziunea cu PDL se promovează ideea realizării unității între membrii celor două partide. Este greu. Unii vor hăis, alții vor cea. Ba, au sărit și „așchii politice” care promovează disfuncția în corpul partidului, care îndeamnă la separare (motivările sunt absolut caraghioase !). Și „foști sau actuali liberali”, și „foști sau actuali PDL-iști” (?!) și alte secte ciudate, mai apropiate de modelul extremist al legionarilor interbelici decât modelul liberal promovat de brătieni (liberalismul constată starea națiunii și ia măsuri pentru propășirea ei. Liberalismul este sinonimul pentru progres).
Aici nu pot să nu îl pomenesc iar pe Crin Antonescu care a afirmat la un post Tv că ideile mari sunt ale liderilor politici cu substanță de oameni de stat. Dacă este să cred în buna credință a liderilor PSD, atunci vom avea parte de progres. Mai bine nu cred ca să nu fiu deziluzionat.
Discursul lui Dragnea mi-a amintit de o emisiune a lui Cumpănașu cu Ambasadorul Slovaciei. Ambasadorul a precizat că la ei, cu niște ani în urmă, partidele politice indiferent de culoare au căzut de acord asupra unui pachet de obiective și de politici publice care nu pot fi schimbate de partidele politice care ajung la putere. Mai mult, au introdus în Constituție limita de deficit bugetar. Practic, în Slovacia sunt interzise „salturile” în administrarea țării. Este ceva asemănător conceptului „pas cu pas” promovat de Iohannis. Încet-încet, Slovacia a ajuns la o stabilitate macro-economică solidă, averea (PIB-ul) crește constant, economia nu este „șocată” de „bule imobiliare”, orice sursă de instabilitate financiară sau economică este tratată după modelul „austerității”. Și o duc bine. Au crescut salariile angajaților bugetari au crescut și salariile celor din privat, au predictibilitate fiscală și sunt căutați de investitori. Banul, laș cum este el, se duce în Slovacia pentru că știe unde „se face friptura”. Nu vine la noi, de exemplu, pentru că după o masă copioasă știe că urmează „40 de zile de post”. Banul fuge de astfel de economii. Cel puțin banul care are fundamente solide, nu cel speculativ.
Propunerea lui Dragnea îmi pare a fi asemănătoare cu stilul de comportament politic al slovacilor. Mie nu îmi displace.
Să vedem ce va fi „mâine”. Văd că Gorghiu și Blaga, Oprea sunt de acord cu cele afirmate de Dragnea. De la dorință la putință este, totuși, ceva cale de străbătut.
Ar fi o noutate extraordinară. Principalele partide politice din România își propun să implementeze programul politic al Președintelui țării potrivit concepțiilor lor politice. PSD își propune să sprijine conceptele politice promovate de Klaus Iohannis ! Dacă se va reuși, atunci epoca Băsescu va putea fi trimisă în perioada evului mediu „negru”, atunci când primitivismul uman a căpătat accente sinistre, a dus omenirea mai jos decât în perioada epocii fierului sau a bronzului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu