marți, 17 octombrie 2017

Știința dreptului pentru proști în varianta lui Eugen Nicolicea


Comisia Juridică condusă de Eugen Nicolicea a mai „judecat” o cauză. Dosarul „Belina” are finalitate. Rovana Plumb nu este vinovată. Așa a decretat Comisia. Mai mult, Comisia nu doar „a judecat” ci a și apărat pe Rovana Plumb în cauză. Ca atare, Comisia a închis cauza. Justiția nu are de cât să dea mărunt din buze că nu va putea judeca ce s-a întâmplat în cauza „Belina”. Eugen Nicolicea, juristul de talie internațională și chiar stelară, a clarificat problema. Insula Belina nu mai există, brațul Pavel „a murit de moarte bună” și s-a transformat în niște „lăculețe”, așa că această cauză nu mai există, nu mai există nici vinovăție și nici vinovați. Punct ! Dacă așa spune Parlamentul României, așa este. Chiar așa, de ce om mai avea nevoie de Justiție ?

Eugen Nicolicea exploatează la maxim puterea dată de majoritatea parlamentară.

Problema nu este cum arată astăzi insula Belina și brațul Pavel, problema este la respectarea legii. Mai mult, imaginile arată lucrări de blocare a curgerii apei pe cuveta brațului Pavel ! Când au fost făcute ? Cine le-a aprobat ? Legea apelor are reglementări în acest sens și chiar interzice astfel de amenajări !

Tot legea apelor face referire la faptul că pentru administrarea apelor din România se aplică prevederile acestei legi dar și a legilor speciale în situația în care respectivele ape sunt folosite în comun cu alte state. Adică, dacă pe ele trece o linie de frontieră ! Iar pe Dunăre, în respectivul sector,  avem frontieră comună cu Bulgaria.

Comunicatul DNA nu are treabă cu „cercetarea” făcută de Eugen Nicolicea și echipa de „specialiști” care l-a asista. Acuzarea este simplă: transferul dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea legii, modificarea codurilor de clasificație ale Insulei Belina și Brațului Pavel pentru a le scoate din albia minoră a Dunării și a favoriza un transfer al dreptului de proprietate publică. Cum este insula Belina sau cum nu mai este, nu este treaba DNA. Este treaba Guvernului prin ministerul specializat care, pe baza unei documentații tehnice adecvate, trebuie să stabilească un nou cod de clasificație pentru insulă și braț. Există un document oficial care descrie traseul Dunării și face o clasificare a fiecărui element de topometrie de pe parcursul Dunării. Apele române au dreptul de a face constatări și a propune modificări ale codurilor de clasificație. Dar acum este o modificare făcută pentru un anume scop, iar asta a născut, pe bună dreptate, suspiciunea că este în cauză un interes ascuns.

Chiar mă întreb. Cum naiba cei de la Apele române nu au constatat că până acum schimbarea clasificației ? Mă mai întreb. Când au început lucrările pentru blocarea Canalului Pavel ? Se vede că a apărut un dig care îl rupe în două.  Nu este o colmatare, este o lucrare de infrastructură. Apoi a apărut, natural dar și cu ajutor, o colmatare la intrarea din amonte în aval pe braț. Înseamnă că s-au executat, cu intenție, lucrări pregătitoare cu mult timp înainte pentru a scoate Insula Belina și Canalul Pavel din albia minoră a Dunării.

Dar legea este lege. Au făcut „amenajările” în teren, posibil cu încălcarea legii, dar au uitat să constituie comisia de experți care să constate modificarea de teren și să umble la clasificare. Iar DNA acuză încălcarea legii la emiterea actelor normative. Singurii care pot face lumină în cauză sunt judecătorii. Nu parlamentarii.


luni, 16 octombrie 2017

Prezumția de nevinovăție. Poziția PNL

Poziții și poziții pe marginea „prezumției de nevinovăție” ca urmare a declarației președintelui Klaus Iohannis și a intervenției acuzatoare a „juristului” Călin Anton Popescu Tăriceanu asistat de o individă numită Cătăniciu (se pare că jurist, așa se spune).

Mă bucur să văd că se discută despre această instituție. Lumea citește Constituția, află unde este instituția „prezumției de nevinovăție”, află cum trebuie pusă corect problema și mai află ce are și nu are voie să facă Parlamentul. Parlament care se pare că a luat-o razna. Când are în compunere un număr imens de persoane care și-au pierdut integritatea ca urmare a condamnărilor anterioare dar și dintr-un număr imens de persoane care se ascund sub prevederile instituției juridice a prezumției de nevinovăție sub „pulpana” instituției Parlamentului, actualul Parlament nu poate să își păstreze „intergitatea”, nu mai poate fi reprezentantul întregului popor. Bine, aici trebuie să constat că această cruntă realitate a fost posibilă doar ca urmare a faptului că „poporul” are o plăcere sadică de a-și cere drepturile însă atunci când este să își asume răspunderea pentru soarta țării, atunci când trebuie să își împlinească obligațiile cetățenești o ia la fugă.

PNL face bine că își face publică poziția cu privire la instituția „prezumției de nevinovăție”. Pun aici ideile.


  • Partidul Național Liberal este principalul susținător al „prezumției de nevinovăție”, ca element fundamental în garantarea libertății persoanei


  • PNL respinge orice încercare de a folosi politic acest principiu de către cei care vor să se sustragă actului de Justiție.
  • PNL a susținut în mod repetat faptul că Parlamentul NU decide asupra vinovăției unui ministru pentru care hotărăște începerea urmăririi penale, ci doar permite continuarea firească a actului de Justiție.


  • PSD-ALDE invocă în mod fals principiul „prezumției de nevinovăție”, denaturând grav sensul său constituțional. 


  • PSD-ALDE încearcă să transforme în mod absurd principiul „prezumției de nevinovăție” în principiul potrivit căruia nu ar trebui trași la răspundere pentru eventualele ilegalități comise cei care comit astfel de acte


  • PNL, prin liderii săi, a pledat în mod sistematic pentru integritatea funcției publice, pentru protejarea imaginii instituțiilor, evitând să mistifice principii constituționale în interes politic. 


Prezumția de nevinovăție privește persoana/individul, și nu funcția publică deținută!


  • Prezumția de nevinovăție privește actul de Justiție, și nu actul politic. Aceasta întrucât nu poate fi stabilită politic vinovăția unei persoane, implicit nici executarea unei pedepse. Un astfel de fapt ar nega fundamentul statului de drept. 


  • După cum Parlamentul nu poate emite sentințe de condamnare, în mod echivalent Parlamentul nu poate stabili nici nevinovăția unei persoane, în locul instanței de judecată


  • În consecință, nu este rolul Parlamentului de a evalua vinovăția sau nevinovăția unei persoane în cadrul procedurii de ridicare a imunității, ci doar de a verifica dacă solicitarea procurorilor privește declarații /opinii politice sau voturi ale celui implicat


  • Prezumția de nevinovăție se aplică în cursul procesului judiciar, până la momentul condamnării de către instanța de judecată (art 23, alin. 11 din Constituție). Or, prezumția de nevinovăție nu poate fi justificarea pentru sustragerea persoanei din însuși procesul judiciar


  • Prezumția de nevinovăție este garanția dată persoanei, în cadrul procesului penal, pentru respectarea drepturilor sale fundamentale. Aceasta întrucât orice persoană are dreptul la un proces echitabil, în care enunțarea acuzațiilor nu echivalează cu învinovățirea persoanei


  • Doar judecătorul este cel îndrituit, în urma ascultării ambelor părți, să înlăture sau nu prezumția de nevinovăție, printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare.


  • A invoca prezumția de nevinovăție în scopul blocării unei anchete penale este echivalent cu a refuza dreptul instanței de judecată de a hotărî asupra vinovăției/nevinovăției persoanei. Adică, a refuza actul de Justiție și răspunderea impusă de lege pentru faptele săvârșite. 


  • A bloca, fără o justificare solidă și reală, solicitarea de urmărire penală în cazul unui ministru implică faptul că decidentul politic (majoritatea parlamentară) estimează o soluție de condamnare din partea judecătorilor, pe care dorește să o prevină


  • Dacă argumentul blocării parcursului firesc al unui dosar în Justiției este „credința în prezumția de nevinovăție”, efectul deciziei fiind însă imposibilitatea judecării cauzei, acest fapt echivalează cu erijarea decidentului politic în rolul de instanță de judecată, singura abilitată să înlăture sau să mențină prezumția de nevinovăție


  • În fapt, cei care pledează pentru blocarea unui dosar penal în Parlament fie neagă ordinea de drept și atributul puterii judecătorești de a înfăptui Justiția – acuzând astfel instanțele de judecată de partizanat – fie confirmă vinovăția persoanei în cauză, și procedează astfel pentru a o scăpa de pedeapsa legală


Integritatea funcției publice, prevăzută de Constituție și jurisprudența CCR, nu se află în corelație cu prezumția de nevinovăție


  • Contrar tezei PSD-ALDE, potrivit căreia un demnitar s-ar putea prevala de principiul prezumției de nevinovăție pentru a ocupa o funcție publică (în ciuda acuzațiilor privind comiterea unor fapte penale), chiar Constituția are prevederi care contrazic această susținere


  • Art.  109 privitor la răspunderea membrilor Guvernului menționează că „dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie”. 


  • Acest lucru arată în cel mai clar mod cu putință că înainte de emiterea unei hotărâri de condamnare, care să înlăture prezumția de nevinovăție cu privire la faptele imputate, membrii Guvernului părăsesc funcția


  • Rațiunea acestei rigori privește protejarea prestigiului și imaginii instituției și funcției publice! Din acest motiv nici persoanele condamnate penale nu pot face parte din Guvern, indiferent de faptele pentru care au fost condamnate (normă legală în vigoare, confirmată de CCR). 


  • De altfel, chiar jurisprudența CCR confirmă acest principiu în legătură cu măsuri similare impuse funcționarilor publici, și nu numai. Peste 20 de decizii CCR, și chiar o decizie CEDO (22 noiembrie 2011 - Cauza Ţehanciuc împotriva României), confirmă justețea suspendării din poziția de funcționar public a persoanei trimise în judecată. Anterior, pe forma legii din 2003, CCR a confirmat validitatea suspendării din funcție a funcționarului la momentul începerii urmăririi penale. 


  • „instanţa de contencios constituţional a reţinut că sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. (...) Curtea a observat că nu se pune problema nerespectării prevederilor constituţionale şi convenţionale care instituie prezumţia de nevinovăţie, care va trebui însă să fie respectată pe tot parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare”(decizia CCR 1006/2012 - https://goo.gl/tPHRAZ )

Guvernul din Catalonia vrea să tragă de timp

Este luni și la ora 10.00, ora Spaniei, Președintele guvernului catalan trebuie să dea primului ministru Mariano Rajoy un răspuns clar. Cu două posibile direcții de acțiune.

Dacă a declarat independența Cataloniei față de Spania, Guvernul Rajoy aplică prevederile art. 155 ale Constituției Spaniei și suspendă puterile autonomie în vederea reorganizării politice a regiunii catalane.

Dacă nu a declarat independența, Guvernul Spaniei va verifica întoarcerea regiunii la legalitate.

El Pais avea aseară niște informații că președintele Puigdemont va da un răspuns evaziv. Astăzi confirmă. Puigdemont nu clarifică problema și cere negocieri cu Madridul pentru ... independență ! Cere Madridului să recunoască legea referendumul declarată neconstituțională de justiția spaniolă și să recunoască efectuarea referendumului și rezultatele acestuia. Declarat ca fiind ilegal deoarece legea în baza căruia s-a făcut era ilegală și în plus, nu reflectă realitatea - foarte multe nereguli au fost constatate de justiția catalană care a primit reclamații de la cetățeni privind exercitarea votului (se pare că votul multiplu a fost intensiv folosit), foarte multe nereguli au fost descoperite de organele de aplicare a legii și, mai grav, s-a constatat complicitatea poliției catalane cu cei care au încălcat legea.

Rajoy și reprezentanții celorlalte partide din Parlamentul spaniol, în special social-democrații, consideră că un răspuns ambiguu poate fi interpretat ca fiind un „da”, ceea ce va duce la continuarea procedurilor pentru obținerea aprobării Senatului spaniol în vederea aplicării art. 155 din Constituția Spaniei.

În imagine, Puigdemont semnează „Declarația de independență”. Purtătorul lui de cuvânt a declarat după aceea că acea declarație este doar una simbolică pentru că nu a fost aprobată în Parlament. În răspunsul lui Puigdemont adresat lui Rajoy se vede clar cum el se menține pe linia pe care a pornit, fără a face declarația oficială de independență - se ferește de o acuzare directă pentru comiterea infracțiunii de „răzvrătire” împotriva ordinii constituționale și subminare a statului.

Să vedem ce va face Rajoy.

Răspunsul lui Puigdemont arată și faptul că nu a găsit susținere din partea unui stat membru al Uniunii Europene pentru a finaliza procesul de declarare a independenței. Mai mult, în Parlamentul European are doar susținerea parlamentarilor din Catalonia (nu sunt sigur dacă a tuturor !) și a unor parlamentari ai extremiștilor prezenți în PE. Cât privește CE, situația este mai mult decât clară. Catalonia independentă (indiferent cum ar obține independența) nu va face parte din Uniunea Europeană.

Presa dezbate aprins situația economică a Spaniei și în special a Cataloniei în urma evenimentelor din septembrie încoace. Marii contribuabili la bunăstarea catalonilor au plecat și continuă să plece din Barcelona. Și-au anunțat plecarea fondurile de investiții de peste ocean. Ministrul economiei catalan, vice-președinte al guvernului condus de Puigdemont își face curaj singur și susține că IMM-urile sunt cele care susține economia catalană. Organizația IMM-urilor susține independența. Numai că și IMM-urile sunt dependente de industria mare. Înclin să cred că seccesioniștii care mai au un dram de rațiune văd ce se întâmplă. Mai mult, au văzut că Madridul a luat o serie de măsuri prin care și-a întărit controlul asupra finanțelor publice din Catalonia și are posibilitatea să blocheze toate fondurile destinate programelor de investiții. Înțeleg că Madridul nu va afecta veniturile funcționarilor publici ai administrației din Catalonia, în măsura în care aceste venituri sunt dependente de guvernul central.

Catalonia este principala problemă a Uniunii Europene. Direct sau indirect, statele membre ale Uniunii Europene pot influența rezultatul excesului naționalist din Catalonia.

Este interesant că situația a aprins spiritele și la nivelul istoricilor. Iar istoricii confirmă faptul că interpretarea politică a istoriei este un procedeu naționalist, în marea majoritate a cazurilor evenimentele istorice desfășurându-se altfel decât le prezintă naționaliștii. Cât privește „istoria de 1000 de ani”, folosită și de catalanii naționaliști, a devenit o mantră. Și la noi sunt unii cu „independența” care folosesc mantra celor „1000 de ani” !

duminică, 15 octombrie 2017

O vizită pentru un dialog în „cheie” Brexit

Boris Johnson și Teodor Meleșcanu

MAE ne anunță că la Londra au fost invitați mai mulți miniștri la o întâlnire informală pe teme de securitate europeană și internațională. Gazda va fi Boris Johnson, ministrul de externe britanic. Agerpres.
Ministrul afacerilor externe, Teodor Meleșcanu, va participa duminică, la Londra, alături de alți miniștri, la o reuniune informală, la invitația ministrului de externe britanic, Boris Johnson. Reuniunea își propune să faciliteze un schimb de opinii pe teme de actualitate privind securitatea europeană și internațională
Când vorbim despre acțiuni ale miniștrilor britanici, trebuie să le legăm, obligatoriu, de acțiunea Brexit. Este principala preocupare a Marii Britanii însă nu și a Uniunii Europene.

Miniștrii Cabinetului May alături de oficiali ai Casei regale au avut sarcina de a găsi și exploata toate portițele prin care Brexit-ul să nu dăuneze mai mult în relațiile Marii Britanii cu celelalte state europene.

Securitatea europeană și internațională a fost „un atu” pentru  diplomația britanică în discuțiile cu privire la Brexit, mai ales în perioada premergătoare negocierilor când politicienii și aprigii susținători ai Brexitu-lui au afirmat că „Uniunea Europeană are mai mare nevoie de Marea Britanie decât are nevoie Marea Britanie de Uniunea Europeană”. Au existat chiar amenințări ale unor politicieni britanici, inclusiv Boris Johnson, că Marea Britanie se va retrage din structurile de securitate europene ca mai apoi să se constate că Marea Britanie are nevoie de continuarea cooperării de securitate cu Uniunea Europeană, pentru că în cadrul instituțiilor europene specializate sunt bazele de date de care structurile de forță la nivel național se folosesc pentru a preveni și combate infracționalitatea transfrontalieră, terorismul, traficul cu droguri, traficul cu ființe umane etc.

Cât privește cooperarea la nivelul NATO nu există probleme. Brexit-ul nu afectează prevederile Tratatului Nord-Atlantic.

Eu înclin să cred că tema consultării este doar un „acoperiș” pentru alte acțiuni de politică externă a Marii Britanii. Comisiile de negociere nu au ajuns la nici un acord. S-a avansat în negocieri însă s-au blocat la deciziile politice. Britanicii sunt disperați după un acord comercial cuprinzător, economia lor fiind dependentă de economia UE. Iar UE nu vrea să discute despre comerț fără a ajunge la un compromis privind cele 3 (trei) domenii principale de interes pentru un divorț amiabil: soarta expaților europeni din Marea Britanie și a expaților britanici din Uniunea Europeană, frontiera irlandeză și angajamentele financiare asumate de Marea Britanie pentru perioada cât a fost membră a Uniunii Europene. S-a ajuns la „zid”. Probabilitatea ca Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană fără un acord este destul de aproape. Cu consecințe deosebit de grave, în special pentru cetățenii EU care sunt rezidenți în Marea Britanie (pe cale de consecință și pentru cetățenii britanici care sunt în statele membre ale Uniunii Europene).

Fără un acord de ieșire, europenii care au trăit și muncit în firmele din Marea Britanie și care ar fi obligați să părăsească teritoriul Marii Britanii nu vor mai putea beneficia de contribuțiile lor sociale depuse în sistemele britanice. Nu tu asistență medicală, nu tu pensie, nimic. Fără a mai lua în calcul mutarea lor după 10-15-20 de ani și peste dintr-o țară în altă țară. Comisia europeană a primit suficiente mesaje din Marea Britanie privind comportamentul ministerului de interne britanic care a trimis deja somații cetățenilor europeni să părăsească Marea Britanie (briții s-au pregătit deja să expulzeze europenii, le-au trimis somații cu amenințări de amendă și chiar detenție pentru șederea ilegală).

Foarte sensibila problemă a frontierei irlandeze nu a fost soluționată de Londra. Acordul din Vinerea Mare, cel care a readus pacea între Irlanda și Irlanda de Nord, între catolici și protestanți, după ce Marea Britanie a intrat în Uniunea Europeană este în pericol. Este în pericol pentru că Londra nu are o poziție clară privind tipul de frontieră între cele două „state” irlandeze. O frontieră „tare”, cu semne de frontieră, cu supravegherea frontierei de uscat și puncte de trecere a frontierei, cu vize de intrare și ieșire de pe un teritoriu pe celălalt, cu control vamal, fitosanitar și veterinar, cu regim juridic al frontierei de stat presupune un alt acord sensibil și negocieri îndelungate. Fără o decizie politică acum, insula Irlandei va fi ruptă în două cu toate consecințele negative ce reies dintr-o astfel de lipsă a decizie politice coerente.

Cât privește obligațiile financiare ale Marii Britanii, aici se pare că briții nici nu vor să audă de datoriile anterioare și cele viitoare care vor fi cauzate de procesul Brexit - cum ar fi, de exemplu, asigurarea finanțării pensiilor europenilor care vor fi obligați să părăsească Marea Britanie după Brexit, cum ar fi finanțările făcute de UE în cadrul politicilor agricole din Marea Britanie dar care nu au fost încă asigurate cu fonduri britanice, cum ar fi investițiile în infrastructura Marii Britanii din fondurile BEI sau a altor instituții ale UE aflate în curs de execuție etc. Marea Britanie fiind, de fapt, campiona europeană în atragerea împrumuturilor din fondurile europene pentru programele de infrastructură proprii! Ei vor să audă, se pare, doar de datoriile pe care le au în cadrul programelor finanțate de Comisia Europeană și, se pare, că nici la acestea nu vor să fie prezenți. Brexit este Brexit, au spus briții la un moment dat. Numai că la obligațiile financiare pe care le au, generate de activitatea de până acum, nu vor să răspundă. Problema este serioasă. Chiar foarte serioasă. Împrumuturile britanice din fondurile Uniunii Europene sunt pe mai mulți ani și sunt subordonate legislației europene, sub controlul juridic al CEJ (Curtea Europeană de Justiție) iar briții vor ca de la momentul ieșirii CEJ să nu mai aibă control asupra lor. Nu este vorba despre sume mici. Este vorba despre zeci de miliarde de euro!

Presa britanică „a semnalat” că multe state europene ar fi dispuse să „cadă la pace” cu Londra și să treacă la negocierile privind comerțul. Dar, s-au opus vehement trei state și Comisia Europeană. Franța, Germania și România se țin „băț” și vor întâi un acord de ieșire complet și abia apoi discuții despre comerțul care va putea exista între UE și Marea Britanie. Vom afla care vor fi miniștrii care vor participa la „dialogul” propus de Boris Johnson. Oricum, am senzația că după „bombonelele” promise de briți dacă vom importa mai multe mărfuri și produse britanice în viitor, acum vor arăta lui Meleșcanu o altă „problemă” cu privire la România (metoda șantajului, curentă în diplomație). Vecinii noștri maghiari sub conducerea lui Viktor Orban o practică cu mult succes. Înfurie pe toți ceilalți.

Actualizare !


Agerpres. Comunicatul MAE spune că s-au discutat doar probleme legate de securitate. Nu se iese din „diplomație”. La urmă a atras atenția că nu s-a discutat despre Brexit. Oficial, desigur ! M-am liniștit.

România și-a manifestat dorința de a continua parteneriatul strategic cu Marea Britanie în interesul ... „menținerii unității europene și susținerii ambițiilor viitoare ale UE, de consolidare a dimensiunii de securitate și apărare” ! Fascinant ! Aiuritor ! Fantastic ! Polologhia asta a reieșit din discuțiile cu Boris Johnson ? S-au răzgândit briții ?

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Uraganul „Ophelia” urmează să ajungă luni la briți și irlandezi

Uraganul „Ophelia” la 200 mile sud de Azore

Express dă o situație și niște proiecții. Uraganul „Ophelia” a ajuns la gradul 3, cu vânturi de 185 km/oră. Luni se prevede că va ajunge la irlandezi, care deja au dat semnalul de alarmă, dar că își va pierde din putere și va fi doar de tăria unui ciclon puternic.

Briții fac și glume. Recomandă ca englezii să se bucure de cele două zile mai calde, cu temperaturi de peste 20 de grade datorate frontului cald împins de uragan până când vor simți puterea furtunii.

Se fac speculații având ca legătură „Marea Furtună din 1987” care a ucis 18 oameni.

Să vedem dacă ceea ce speculează briții va fi și în realitate. Faptul că a ajuns la „puterea 3” nu a fost prognozat !

Asasinii care își declară pasiunea ca fiind ... sport

România este un uriaș abator. Cine are bani de dat, este invitat să ucidă după plac. Iar cei care invită la măcel sunt cei de la Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România. Măcelari adunați în „asociații sportive”. Cei care vor să ucidă urși pentru că sunt prea mulți (spun ei, fără a vedea - nu au interesul -, că ei sunt la capătul firului invaziei „umane” în habitatul urșilor precum și faptul că tot ei sunt cei care îi fură ursului hrana !), vor să ucidă râșii, lupii, vulturii și ce o mai fi pentru gloria lor „sportivă”.

Agerpres dă o veste proastă. În Italia, un grup de „infractori” pasionați de „sportul uciderii” sunt interogați de autoritățile italiene pentru braconaj la păsări. Nu în Italia, în România, în județul Neamț, unde AVPS Roman/Neamț a emis o autorizație de vânătoare italienilor pentru „ciocârlia de câmpie”. Cu drept de a ucide 50 de bucăți de persoană. La 4 persoane ar fi rezultat cel mult 200 de vieți luate spre „gloria sportivă”. Autoritățile italiene au găsit însă 1.119 păsări ! Și nu ciocârlii ! Ci și păsări protejate de lege, aflate pe care de dispariție ! Ce au găsit autoritățile italiene ? Păi, mai precis, au găsit că au fost braconate alte specii: codobatură albă, scatiu, sticlete, florinte, inăriță, cânepar.

Informațiile din articolul Agerpres spun că braconierii sunt prinși fie unguri fie de italieni. Societatea Ornitologică din România se oferă să instruiască polițiștii de frontieră să identifice speciile de păsări protejate pentru a opri braconierii în România. Oamenii ar trebui să știe că în punctele de trecere a frontierei se află un reprezentant al Autorității Sanitar Veterinare ! Cum s-ar spune un specialist veterinar care ar cam trebui să știe despre ce este vorba și care ar trebui să însoțească personalul vamal care efectuează controlul, pentru că animalele vânate intră la categoria „bunuri”. Nu strică ca și polițiștii de frontieră să știe mai multe dar, nu trebuie să scoatem o instituție direct implicată în protecția „averii” țării de la răspundere !

Pe de altă parte, ar cam trebui să avem ceva în lege care lipsește. Lipsește se pare răspunderea celor de la AVPS față de crimele pe care le comit. Cum a fost posibil ca italienii să facă un astfel de măcel ? Știrea Agerpres mai dă niște exemple.

"Ciocârlia de câmp este, în România, o specie simbol a muzicii, specie care nu a prezentat interes pentru vânătorii români niciodată. În 1996, pentru prima oară în istorie, ciocârlia devine specie care se vânează, la presiunea vânătorilor străini (italieni, maltezi, francezi). În 2006, în urma unei campanii a SOR — ciocârlia este scoasă de pe lista păsărilor care se vânează, dar a fost reintrodusă în 2007. În 2015, în urma campaniei SOR 'Oprește barbaria, salvează ciocârlia', cota de vânătoare a fost redusă la jumătate, iar numărul maxim de exemplare vânate pe zi a fost redus de la 100 de păsări la 50", a precizat SOR.

„Organizația a adăugat că în 2009, în Balta Mare a Brăilei, un braconier italian a fost prins cu 2.000 de ciocârlani. În 2010, în județul Brăila au fost prinși 15 braconieri italieni cu mii de ciocârlii, ciocârlani și prepelițe. În 2011, vameșii unguri au interceptat un transport de 11.000 de ciocârlii vânate în România și care plecau spre Italia. În 2013, un alt italian a fost prins în Ialomița cu 5.400 de ciocârlii braconate.”

Eu cred că ar trebui pornită o „vânătoare socială” în media împotriva asasinilor din AVPS-urile românești. Cred că ar trebui să nu mai dăm ministerele criminalilor care apără interesele „sportivilor asasini” din AVPS-uri. Acum ei fac legile și conduc țara !

Au ratat. Și pentru ei și pentru România

S-a terminat și mascarada „remanierea Guvernului” la PSD și ALDE. PSD a făcut un pas, mai mic, ALDE nu face pasul. Tăriceanu și gașca lui de la ALDE au devenit mai „buni” decât pesediștii în lupta pentru apărarea infractorilor și a politicienilor cu probleme penale.

Dacă stau mai bine să mă gândesc, cei din ALDE răspund astfel acelei părți din societate care se regăsește în zona infracțională, lupta împotriva Justiției devenind pentru ei un scop al vieții. Partidul politic este reprezentantul acelui electorat care se regăsește în ideile politice ale partidului respectiv. Zona infracțională din România se regăsește politic la ALDE dar și la PSD. Cele două partide își dispută infractorii României ca bază electorală. După câte se pare, având în vedere prezența la vot din decembrie 2016, zona infracțională din România a înțeles mai bine cât de important este să te duci și să votezi. Îți duci partidul la guvernare, ai „liniște” 4 ani de zile. Mai ales dacă printre obiectivele partidului pe care îl susții sunt obiective care limitează puterea Justiției.

Din ce citesc la unii și la alții, observ că lumea este nemulțumită. Singurii mulțumiți sunt votanții PSD, ALDE și a altor formațiuni sau grupuri (ONG-uri) care se simt mai bine lângă cele două partide intrate în Parlament. Ceilalți nu sunt mulțumiți. Nu au votat cu PSD sau ALDE sau nu au votat de loc. Nu s-au gândit că o guvernare se face cu cei activi economic și administrativ. Reglementările economice, comerciale, administrative etc. ale Guvernului au ca țintă populația activă și nu populația asistată social sau „protejată” ! Paradoxul este că cei care nu contribuie la „mersul” țării au decis pentru cei care contribuie. Este ireal ! Masochism ?

Remanierea guvernamentală s-a realizat doar pe ici-colo, acolo unde Corina Crețu (spun „vorbele”) a arătat cu degetul: Rovana Plumb și Sevil Shhaideh, nu pentru că nu sunt „excepționale” ci pentru că la Bruxelles au unii niște idei care nu se prea împacă cu spiritul politicienilor din România. Așa că „fetele” au fost retrase de la decizia guvernamentală și au fost „relocate” în funcții care nu ridică probleme în relațiile cu Comisia Europeană. Dar nici înlocuitorii nu sunt cu stea în frunte! Vom vedea ce va mai fi, pentru că în scurt timp vom ajunge la mai multe informații.

Senatorul PNL, Alina Gorghiu sintetizează bine cele petrecute. Nu se referă la nimicuri (preluate și aprig dezbătute de televiziunile și presa care se adresează voyeur-ilor), privește la imaginea generală a statului de drept și observă anomaliile.

Concluzia: este cu siguranță o înfrângere a lui Dragnea care nu ține de ecuația remanierii Guvernului, cât de eșuarea clară a agendei sale, în primul rând cea legată de războiul personal cu miza justiției. Liderii PSD vor înțelege curând acest lucru. 

Această situație se materializează prin sondajele de opinie pentru că de aici a pornit lupta din interiorul PSD. Partidul se prăbușește în sondaje și nimeni nu vrea să își asume vina și cu atât mai puțin, erorile lui Dragnea.

Manevrele neîncetate împotriva justiției au eșuat, programul de guvernare a eșuat, proiectul politic bazat pe suport de la pensionari și bugetari a eșuat, modelul de guvernare gândit de Dragnea cu premieri–marionetă a eșuat. 

Și dacă a eșuat în primul an de putere și de guvernare, vremuri mai bune nu vor veni. Nimeni nu a avut un prim an de guvernare atât de prost, niciodată populația nu s-a ridicat în felul acesta împotriva unei guvernări în primul an de guvernare (în stradă, în sondaje, sindicatele etc)

Las celor mai pricepuți domeniile în care nu am de gând să mă bag. Justiția și statul de drept însă, ar trebui să ne preocupe pe toți. Deocamdată, după părerea mea, Justiția este pe primul loc în lista noastră de preocupări. Obținerea de către PSD și ALDE a „succesului” în lupta împotriva Justiției duce la dispariția statului de drept în România. Iar pericolele sunt. Sunt mari pentru că la Ministerul Justiției a ajuns „o somitate” profesională, un personaj care a avut cam tot ce putea să aibă în cariera sa profesională: profesor universitar, judecător constituțional, membru plin al Comisiei de la Veneția, avocat iar acum ministru al justiției. Trecut prin ciur și dârmon în profesiile juridice știe cum să răspundă comenzii politice.  Și răspunde. Uluitor de perfid și cu o aplecare vădită contra existenței statului de drept așa cum este el prevăzut în Constituție.

Informațiile curg. Ultima găselniță a lui Tudorel Toader este să subordoneze Inspecția Judiciară unui organism consultativ creat în 2016 de ministrul Raluca Prună cu scopul de a sprijini acțiunea ministerului pentru reforma legislației în domeniul Justiției. Încăpățânarea lui Tudorel Toader de a lua „puterii judecătorești”, reprezentată de CSM, organismul de control administrativ al activității magistraților este absurdă. Acțiunea este clar orientată către controlul politic asupra Justiției.

O altă informație ne spune că Tudose ar fi afirmat la CEx-ul PSD că așa-numitele proiecte ale Justiției sunt doar niște idei desfășurate pe hârtii, nu există un proiect închegat care să aibă aspectul formal al unei inițiative legislative - Marius Pieleanu a spus-o la Antena 3. Dragnea și Tudose au scăldat-o la declarațiile de final unde au vrut să arate că PSD a ieșit întărit din criză: vor stabili în curând dacă „legile” justiției vor merge la Parlament pentru procedura parlamentară sau vor urma o procedură doar la nivelul Guvernului (un OUG ceva?!).

Cu referire la ultima năstrușnicie a lui Toader Tudorel am văzut reacții. Aștept ca PNL să acorde Justiției același interes cum acordă, de exemplu, pentru problemele economice sau administrative. Pentru că la PNL sunt juriști foarte buni!

miercuri, 11 octombrie 2017

Guvernul Spaniei este decis să aplice Constituția și legile în Catalonia

După ce s-a consultat cu opoziția socialistă, primul ministru Mariano Rajoy, a trecut la fapte.

El Pais arată că a cerut lui Carles Puigdemont să confirme dacă a declarat unilateral independența Cataloniei (DUI).

În discursul din Parlamentul Catalan, Carles Puigdemont a afirmat că îndeplinește un mandat al poporului și că declară independența Cataloniei dar cere Parlamentului să o suspende pentru a purta un dialog cu Madridul.
„După cum se știe, Legea referendumului prevede că, la două zile după proclamarea a rezultatelor oficiale, iarcazul înnumărul de voturi ale fiecărui altul este mai mare decât numărul de voturi de nici un Parlament (și citez ) va organiza o sesiune ordinară pentru a face o declarație oficială a independenței Cataluniei, a efectelor sale și va conveni asupra începerii procesului constitutiv.
Există o perioadă înainte și după după 1 octombrie și am obținut ceea ce am promis să facem la începutul legislaturii.
In acest moment istoric, și în calitate de președinte al Generalitat, își asumă să prezinte rezultatele referendumului Parlamentului și cetățenilor noștri, mandatul poporului, care Catalonia devine stat independent ca republică.
Aceasta este ceea ce astăzi corespunde. Pentru responsabilitate și respect.
Și cu aceeași solemnitate, guvernul și cu mine propune ca Parlamentul să suspende efectele declarației de independență a întreprinde în următoarele săptămâni un dialog fără de care aceasta nu este posibil să ajungă la o soluție convenită. Credem cu tărie că cererea nu crește atunci când escaladarea tensiunii, dar mai presus de toate, voință clară și angajamentul de a avansarea cererile oamenilor din Catalunia din rezultatele 1 octombrie. Rezultatele pe care trebuie să le luăm în considerare, într-un mod esențial, în stadiul dialogului pe care suntem gata să îl deschidem.”
- traducere Google (de aici).
Carles Puigdemont a semnat după discurs, la finalul ședinței Parlamentului, o declarație de independență într-o sală alăturată, alături de partidele „indepedentiste”, extremiștii de stânga și un alt grup de stânga. Dar acesată declarație nu a fost citită în Parlament, nu are un caracter oficial, ci doar o intenție de a finaliza un proces declarat, de la bun început, ilegal.

Primul ministru Mariano Rajoy vrea să aplice, pentru început, prevederile art. 155 din Constituția Spaniei:

„1. În cazul în care o comunitate autonomă nu își îndeplinește obligațiile pe care Constituția sau alte legi impuse asupra acesteia, sau acționează într-un mod prejudiciind grav interesul general al Spaniei, Guvernul, la solicitarea președintelui comunității autonome și, în cazul nu au fost abordate, cu aprobarea de către majoritatea absolută a Senatului, aceasta poate lua măsurile necesare pentru a forța că respectarea forțată cu aceste obligații sau pentru protejarea acestui interes public.

2. Pentru executarea măsurilor prevăzute în secțiunea anterioară, Guvernul poate să dea instrucțiuni tuturor autorităților Comunităților Autonome ".

Partidele politice spaniole au discutat mult despre acest articol. Se pare că ieri au ales aplicarea acestuia ceea ce duce la alegeri anticipate în Catalonia. Puterile administrației din Catalonia vor fi controlate de Guvernul Spaniei până după finalizarea alegerilor.

Înțeleg că aplicarea acestui articol constituțional se poate face în trepte, măsurile de constrângere fiind sever aplicate până la restabilirea ordinii de drept. În cazul în care grupurile secesioniste din Catalonia apelează la forță, atunci se aplică alte prevederi constituționale și legale - instituirea unor stări excepționale. De aceea Rajoy a apelat la toate formațiunile politice parlamentare să se alăture Guvernului pentru rezolvarea problemei. Se pare că a primit ajutorul solicitat.

Deja, într-un articol din El Pais, am citit că Armata a luat, din timp, măsuri de suport logistic pentru Poliția Națională și Guardia Civil cu misiuni în Catalonia (17.000 de polițiști). La nevoie, militarii vor prelua sarcinile „statice” ale poliției (paza unor obiective strategice). Doar în situația în care separatiștii vor folosi forțe înarmate, Armata va interveni cu același tip de forțe.

Puigdemont a primit „felicitări” doar de la organizațiile care practică politici secesioniste. Sturgeon din Scoția l-a felicitat. Și ea vrea secesiunea față de Anglia. Din România, un lider maghiar a susținut acțiunile separatiste ale secesioniștilor, ba chiar și în alte țări am găsit astfel de „democrați”.

Uniunea Europeană a transmis, prin Comisia Europeană, că este o problemă internă a Spaniei și nu a Uniunii Europene. Se pare că niște politicieni (vom afla cine), au recomandat ca Belgia să „modereze” dialogul de independență al Barcelonei cu Madridul. Viktor Orban a plecat „pe fentă”, după cum spune Moise Guran dar s-a oprit. S-a oprit pentru că din toate statele membre ale Uniunii Europene au venit semnale de susținere pentru Spania.

Da, catalanii au fost lăudați și încurajați de ruși, care au avut jurnaliști prezenți pe străzile din Barcelona, au fost lăudați de kurzi dar și de alții.

Ieri am scris că Puigdemont a eșuat. Acum sunt convins. Legile spaniole au prevederi foarte clare când este vorba despre astfel de evenimente. Ca o curiozitate: s-au inspirat din legile federale germane! Un lideri politic catalan a scris ieri că au scăpat de o nenorocire dar „comedia” continuă.

Ceasul rău, pisica neagră ... Deli-Orman (Pădurea Nebună) ...

Teleormaniada. Citind pe ici colo, văd că Telorman a ajuns pe toate gardurile.

Avem un Guvern care este pe cale să „sufere” consecințele „nebuniei”. După numele turcesc al județului care a cauzat problema. Chiar dacă în denumirea în limba română „deli” a fost înlocuit cu „tele” - care înseamnă îndepărtat, departe, la distanță -, rezultând o denumire româno-turcă.

Sevil Shhaideh a ajuns la DNA unde a fost informată că poate recuza un expert (aici). Acuzată că a pitrocit un HG cam prea ilegal, suportă consecințele legii. Acum, să clarific, din punctul meu de vedere această speță, cred că a primit o dispoziție, de la „șăf”, adică ministrul, titular al competențelor oferite de lege persoanei juridice, să facă HG-ul. Fata asta s-a executat. Nu știu dacă a consultat juriști, nu știu dacă juriștii ministerului respectiv au fost buni (adică trecuți întâi prin ciur și dârmon), văd însă că primul HG emis a „omis” să vadă că nu poate călca peste o lege (Legea apelor). S-a mulțumit, în mod superficial, să aplice o altă lege. Primul HG, cel care avea rolul de a curăța „cărarea” a fost semnat de ea. Secretar de stat care ar fi avut dreptul să semneze doar dacă ministrul era plecat aiurea și nu își putea îndeplini atribuțiile. Ministrul fiind, nimeni altul, decât infractorul Liviu Dragnea. Următorul HG, cel care „dădea” la tot poporul teleormănean un beneficiu a fost semnat de ministru. Nu după multe zile! Ciudat.

Tot din cauză de „deli-orman” suferă și Rovana Plumb. Că HG-ul buclucaș a plecat de la ministerul lui Dragnea la ministerul lui Rovana, al mediului și apelor, cel care era plin de specialiști în ape. Numai că, specialiștii lui Rovana au mers pe burtă. Au tulburat apele pentru „prostime”. Dacă Rovana spune că în cauză este așa, apoi, să ne fie cu pardon, așa este. Cum să pui la îndoială „specialiștii”? Numai că, ce să vezi, Rovana va suferi. Dacă nu astăzi, mâine sigur. Știu ce vor spune cârtitorii: DNA nu va pune mâna pe Rovana. O apără Parlamentul iar la alegerile viitoare se va practica metoda Vosganian. Va intra iar în Parlament iar parlamentarii o vor proteja încă 4 ani. Așa o fi? Poate cu nu. Poate că vom intra și noi, ca popor, în legalitate. Adică să ne apărăm legile. Că de aceea le-am dat, nu?!

Procurorii DNA au cășunat pe bietul județ și au făcut o vizită cu mandat de ridicare de documente, semnat de un procuror, la Consiliul Județean (aici).

Președintele Consiliului Județean Teleorman, PSD-istul Dănut Cristescu, are dreptul la protest: „Se ridică documente. Se caută anumite documente. Este o ordonanță dată de procuror. La 16,30 se termină programul de lucru. După această oră, poate plătește DNA personalul

Să te înveți minte, Kovesi! Să nu mai ții funcționarii publici peste program ca să le iei documentele!

Agerpres are, „potrivit unor surse” din interiorul CJ, informația suplimentară: documentele ridicate nu se referă la dosarul „Belina”. Hait!

Dosarul cu Bombonica lui Dragnea și frauda cu cele două funcționare din bugetul statului în bugetul PSD este la instanță. Documentele probatoare sunt la dosar. Dosarul „Belina” belește Guvernul. Documentele probatoare sunt la dosar. Acum, ce naiba mai este? Dănuț, PSD-istul, are mare supărare. Oare ce au găsit procurorii DNA? Nu sunt cei de la DIICOT, sunt cei de la DNA. Dacă nu este vorba despre calitatea persoanei, este faptă de corupție sau este vorba despre o sumă foarte mare de bani în legătură cu faptele unor funcționari publici. Sunt curios. Aștept. Se va ajunge iar la Dragnea?

marți, 10 octombrie 2017

Agenda Președintelui Iohannis, PSD cu scandalurile și Uniunea Europeană

Purtătorul de cuvânt al Președintelui României, Mădălina Dobrovolschi a anunțat agenda președintelui (aici), într-o declarație de presă.

Să vedem ce este important.

Pe 12 oct. la ora 10.30, președintele Klaus Iohannis va fi prezent la Uzinele Ford din Craiova la lansarea unui nou model Ford. Este un semnal pentru industria auto din România care este din ce în ce mai competitivă. Să nu uităm că statele dezvoltate au o foarte puternică industrie auto! Evenimentul nu a stârnit prea multă curiozitate presei prezente. Nu este ceva care aduce audiență consumatorilor amatori de moaște și can-can!

Pe 13 oct, președintele Iohannis îl primește pe Donald Tusk, președintele Consiliului European. Tema este viitorul Uniunii Europene. Faptul că președintele Donald Tusk vine la București pentru o consultare directă cu președintele Iohannis arată faptul că România este luată în serios ca țară membră ce vrea să participe la reforma Uniunii. Trebuie să leg această întâlnire de perioada 19-20 oct. când va avea loc Reuniunea Consiliului European unde se vor dezbate probleme privind migrația, Europa digitală, chestiuni de securitate și apărare, relațiile externe ale Uniunii Europene (cu accent pe relația Turcia-UE) dar vor fi prezente și alte subiecte, nepomenite de dna Dobrovolschi, cum ar fi raportul negociatorului șef al UE, Michel Barnier, cu privire la stadiul negocierilor Brexit. Este aproape sigur, dacă nu se petrece o minune, că raportul va fi negativ privind o convenție pentru clarificarea divorțului, pe toate cele trei componente cerute de UE: situația cetățenilor UE care au lucrat și trăit în Marea Britanie până la divorț, situația financiară a divorțului și frontiera cu Irlanda. În nici una dintre probleme nu s-a ajuns la o soluție.

Nu pot să nu atrag atenția asupra faptului că abia încheiată AP NATO la București, cu rezoluțiile adoptate, va fi parte a discuțiilor privind tema „securitate și apărare”, pentru că AP NATO a statuat că între UE și NATO trebuie să existe o mai strânsă cooperare și complementaritate.

Pe 17 oct. a fost convocat Consiliul Suprem de Apărare a Țării. În cadrul ședinței, va fi analizată tematica privind cooperarea structurată permanentă, PESCO, implicații pentru România. Având în vedere importanța acestui subiect pentru Uniunea Europeană și în special pentru România, Președintele României a apreciat că este necesară o astfel de discuție în cadrul CSAT. Se vor discuta evoluțiile recente referitoare la activarea acestui mecanism, efectele sale pentru România, precum și decizia politică privind posibila implicare a țării noastre în Formatul cooperării structurate permanente.

Iar trebuie să fac o legătură. Avem deci rezoluțiile AP NATO, CSAT va stabili o linie politică a României privind PESCO iar la 19-20 oct., președintele Iohannis va avea la dispoziție o poziție clară a României privind participarea la PESCO.
PESCO – Cooperarea Structurată Permanentă – este prevăzută la articolele 42(6) și 46 din Tratatul UE și permite statelor dispuse să se angajeze într-o cooperare militară mai puternică să o facă fără a aștepta consensul tuturor și fără a diviza Uniunea. În conformitate cu prevederile tratatului, PESCO este o opțiune valabilă pentru toate statele membre care sunt decise să își asume angajamente unul față de celălalt, în spiritul integrării europene. PESCO ar urma să funcționeze sub cadrul existent în UE și să devină piatra de temelie a unei arhitecturi de securitate pentru întreaga Europă.
Cele de mai sus sunt problemele importante la care președintele Iohannis are o participare directă. Ca o formă de apreciere, președintele Donald Tusk, președintele Consiliului European, îl consultă direct, așa cum o face cu alte personalități de prim rang ale Uniunii Europene.

Aceste teme se pare că nu au o prea mare audiență la presa din România și ca atare nu ajung la public. Ce a ajuns la public, până acum?

Păi, a ajuns faptul că președintele Iohannis s-a întâlnit astăzi cu premierul Mihai Tudose. Iar jurnaliștii prezenți au fost foarte insistenți să afle cine a convocat pe celălalt, ce s-a spus, care este părerea președintelui Iohannis față de scandalul din PSD etc. Can-can-iști sadea.

Purtătorul de cuvânt al Președintelui României: ... oricum aș vrea să subliniez faptul că e în normalitate o întâlnire între Președinte și Premier, în contextul unor astfel de tensiuni pe care le vedem cu toții în spațiul public. Și, din acest punct de vedere, pot să dau informația că a avut loc această întâlnire, dar nu pot să dau date suplimentare. Dacă va fi cazul, acestea vă vor fi comunicate.

Purtătorul de cuvânt al Președintelui României: Este vorba despre o întâlnire care a avut loc astăzi, da.

Jurnalist: Bună ziua! Mai ales în contextul acestei întâlniri confirmate, are Președintele un mesaj pentru ce se întâmplă în acest moment în coaliția de guvernare? Și mă refer la riscul unei noi crize, practic în decursul unui singur an. Vorbim de două guverne care...

Purtătorul de cuvânt al Președintelui României: ... Care știm ce se întâmplă cu ele. Da, PSD ar trebui să își rezolve problemele, PSD ar trebui să își vadă de guvernare, pentru că românii au votat pentru rezultate, românii au votat pentru o guvernare performantă, în niciun caz românii nu au votat pentru scandaluri de partid.

Jurnalist: Cum privește Președintele Klaus Iohannis eventuala remaniere guvernamentală anunțată de Premier?

Purtătorul de cuvânt al Președintelui României: Din acest punct de vedere, cred că ați aflat deja opinia domnului Președinte. Domnul Președinte a vorbit despre faptul că atunci când persoane aflate în funcții importante în stat au probleme, și știți la ce cazuri mă refer, aceste persoane ar fi trebuit să se retragă sau să fie retrase de partid. Altfel, ducând discuția mai departe, este atributul Premierului să facă astfel de evaluări și să decidă dacă  se impun remanieri, schimbări în echipa guvernamentală.

Jurnalist: În legătură cu această întâlnire pe care ați confirmat-o. Este o întâlnire săptămânală care are loc sau este o întâlnire excepțională prilejuită de declarațiile făcute aseară de Premier care este destul de supărat, mai ales pe partidul care îl sprijină?

Purtătorul de cuvânt al Președintelui României: Nu, nu este vorba despre o întâlnire săptămânală, ci, așa cum am subliniat atunci când mi-ați adresat prima dată această întrebare, ținând cont de acest context pe care Președintele îl analizează cu foarte multe seriozitate, s-a impus o discuție instituțională, absolut normală, și, repet, necesară într-un astfel de context, între Președinte și Premier. Mai multe informații, v-am spus, m-aș opri aici deocamdată. Dacă vor fi alte elemente, vi le vom comunica așa cum facem de obicei.

Am o senzație de revoltă. Nici un jurnalist nu are viziune. Toți cei prezenți au fost interesați de prostii. Pentru că ce se petrece la PSD, fie în Parlament, fie la Guvern, fie la partid sunt prostii. Pur și simplu. Nici un jurnalist nu a fost interesat de ce face România în Uniunea Europeană, unde se află din punctul de vedere al integrării în UE și NATO, care ar fi orientarea României privind PESCO etc. În loc să vorbim despre Club de presă ar trebui să vorbim despre un Club de țațe.

luni, 9 octombrie 2017

Briții numără „dușmanii” din UE

Express are articole despre Brexit și face tot felul de calcule și emite tot felul de judecăți. Nu sunt singurii. Ideea generală indusă publicului britanic este că Uniunea Europeană, mai ales prin statele din zona hard-core și zona hard, vrea să sancționeze Marea Britanie și să îi ia banii.

În general, dezinformarea este la ea acasă. Interesul major al Marii Britanii este să rămână conectată la piața Uniunii Europene, să beneficieze de trei dintre libertățile ei - bunuri, capitaluri și servicii -, dar să nu aibă obligații față de libertatea de circulație a persoanelor. Mai dorește o perioadă de tranzit pentru ca ea, Marea Britanie, să își poată pune la punct instituțiile pe care fie nu le are, fie sunt foarte reduse. Marea durere va fi la controlul de frontieră, vama și serviciul pentru străini.

Ar dori ca investițiile germane să nu plece din Marea Britanie. După cum spun comentatorii pe site-uri, toată industria auto a Marii Britanii are stăpâni în Europa și Asia. Asiaticii produc mașini în Marea Britanie pentru piața europeană, așa că după Brexit sau mai înainte de data stabilită vor pleca undeva pe continent, într-o țară membră a Uniunii Europene de unde să își poată continua activitatea. Nici industria auto germană nu va rămâne. În alte articole, se vede cum reprezentanți ai economiei germane comună franc englezilor că industria germană va fi de partea UE și nu a UK.

Articolul este construit sau scos la iveală după ce Germania și Franța au dat clar de înțeles că zvonurile potrivit cărora Barnier ar putea începe negocieri privind relațiile comerciale ale UE cu UK sunt false. De fapt, zvonurile sunt combinații de păreri ale unor politicieni de mâna „x” de prin Europa pe care briții le-au lansat pe piață pentru a ascunde propria încăpățânare. Situația este foarte complicată. Marea Britanie vrea cu disperare un acord comercial iar UE nu este de acord. Întâi procesul de divorț complet și apoi mai vedem ce va fi.

Articolul 50 TUE atât de invocat de partea britanică sub aspectul viitoarelor relații după retragerea din Uniune are o prevedere, condițională: „... Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea...”. Ei bine, Londra se chinuie să obțină un alt statut decât acela al „statului terț”. Vrea un statut tranzitoriu pe care însă statele membre ale Uniunii Europene îl acceptă doar dacă sunt îndeplinite „condițiile de retragere”.

O negociere trebuie să aibă doi parteneri dispuși să negocieze. Uniunea vrea să încheie parteneriatul cu UK cu drepturile și obligațiile ce revin fiecărei părți clarificate și puse într-un acord valabil, acord ce va fi supus controlului de drept internațional, UE fiind subiect de drept internațional la fel ca UK. Marea Britanie se sustrage pentru că vrea un alt regim în relațiile cu UE, unul preferențial. Nu vrea să devină un simplu stat terț. Europenii din sondajul „Express” sunt pe trei categorii. Cei care susțin „abrupt” principiile retragerii sunt categorisiți ca „dușmani” iar statele europene care ar accepta ca principiile convenite de Consiliul European, Parlamentul European și Comisia Europeană să fie încălcate, pe ici pe colo prin părțile esențiale sunt declarați „aliați”.

Urmărind presa britanică și citind multe dintre comentariile puse la articole am ajuns la concluzia că briții nu au știut ce au votat. Unii dintre ei, mai bine informați, îi pun la curent cu situația reală, intervin și europeni de pe continent cu comentarii, se vede o transformare dar, se vede și ciuda din reacțiile la articolele care anunță retrageri ale producătorilor sau ale băncilor pe continent. BCE nu a lăsat băncilor din UK nici o șansă de a putea oferi servicii financiare fără a avea un sediu juridic într-o țară membră a UE. Sediu care să presteze pe baza reglementărilor UE. Sediile care le rămân în UK, nu vor avea permisul necesar operațiunilor pe teritoriul UE.

Îmi pare rău de briți. Deja există voci care exprimă încrederea că nu peste mult timp se va reveni la gânduri mai bune și UK va face o cerere de aderare la UE. Dar, de data asta, nu va mai fi posibil să beneficieze de scutirile pe care le-a avut.


Politizarea serviciului public de presă. După SRR și SRTV, a venit rândul Agerpres

AgerpresMediaSind: Modificarea Legii organizării AGERPRES deschide calea subordonării politice a conducerii agenției

Suntem „în grafic”. Un grafic al puterii politice PSD-ALDE de a subordona politic tot ce mișcă'n țara asta, râul, ramul ... Presa de stat este mai ușor de subordonat decât Justiția.

Până acum avem un blocaj la presa privată pentru partidele din opoziție. PNL este primul pe listă. Normal. Este singurul care are vocația guvernării și singurul care are capacitatea de a răsturna actuala putere PSD-ALDE. Presa privată are, potrivit „foii de parcurs” dată de infractorul Liviu Dragnea, sarcina de a scoate în evidență partidele mai mici doar atunci când acestea vor să vorbească de rău PNL. Cu preferință spre PMP și USR. Un fel de „viețuitoare politice” care au ca unică șansă de existență „canibalizarea” PNL.

MediaSind trage semnalul de alarmă cu privire la proiectul de lege aflat la Parlament privind agenția Agerpres și care urmează să intre în discuții pe 11 octombrie.

Asemenea prevederi ar avea același impact ca în cazul conducerii Societății Române de Radiodifuziune (SRR) și al Societăți Naționale de Televiziune (SRTV): după fiecare scrutin, Consiliile de Administrație ale SRR și SRTV pot fi demise înaintea terminării mandatului, pentru a reflecta noile forțe politice. Multe organizații internaționale, printre care și Federația Europeană a Jurnaliștilor (EFJ), au denunțat această prevedere ca un instrument de politizare a serviciului public de presă

Clar, nu?

"Considerăm că prin modificarea propusă se deschide calea subordonării politice a conducerii AGERPRES. (...) Oricare majoritate politică ar putea considera că directorul general nu este suficient de 'loial' majorității și ar putea decide respingerea raportului, fără legătură cu calitatea managementului, doar pe criterii politice. Vă solicităm să renunțați la acest proiect de lege", afirmă directorul general AGERPRES și Federația Română a Jurnaliștilor, într-o scrisoare adresată Parlamentului.

Păi, ca să mă refer la o altă idee pe care am pus-o pe Facebook, nu cumva noi ne-am îndepărtat de statul de drept? Oricum suntem sub un mare semn de întrebare din moment ce conducerea României are în frunte persoane condamnate penal sau cu probleme penale, din moment ce Parlamentul împiedică Justiția să facă dreptate, împiedică Ministerul Public să apere interesele generale ale societății, acum împiedică informarea corectă a cetățenilor.

Putin, Erdogan, Viktor Orban au devenit exemple pentru persoanele cu probleme penale care conduc România astăzi.

ICCJ dispune că libertatea de exprimare nu înlătură răspunderea civilă

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că art. 30 alin. 8 din Constituţia României este o normă cu caracter general în ceea ce priveşte principiul libertății de exprimare, fără a suprima sau a înlocui normele de drept comun care reglementează răspunderea civilă delictuale, ci, dimpotrivă, arată că răspunderea civilă se angajează „în condițiile legii”. Aşadar, dacă în sarcina unei persoane poate fi identificată o acțiune ilicită generatoare de prejudicii prin modalitatea în care articole, informații, materiale defăimătoare au fost date publicității, răspunderea civilă nu poate fi înlăturată de plano, pe motiv că aceasta nu ar aparține categoriilor de persoane menționate în Constituţie.

Decizia nr. 454 din data de 15 martie 2017 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect interzicere încălcare drepturi nepatrimoniale.

Pentru că suntem aici, la „libertatea de exprimare” și la „răspunderea civilă”, voi pune și o decizie a Curții de Apel București într-o cauză legată de postarea pe Facebook. Este bine să cunoaștem cât mai bine legea pentru a nu cauza „un prejudiciu” prin articole, postări defăimătoare date publicității.

Curtea de Apel Bucureşti a hotărât că fapta inculpatului de a crea pe rețeaua de socializare Facebook o pagină pe care menționa denumirea părții civile, icepworld, alături de sintagma „o mare țeapă”, introducând astfel date informatice într-un sistem informatic, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic (art. 325 Cod penal), întrucât acesta nu și-a ascuns niciodată identitatea, folosindu-se, de regulă, de contul personal de Facebook, rețeaua de socializare fiind publică. În speţă, instanţa a reţinut că postările efectuate de inculpat conțin comentarii negative, denigratoare la adresa părții civile, însă nu se poate susține că aceste date nu sunt corespunzătoare adevărului, câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a încheiat un contract cu partea civilă, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în raporturile cu inculpatul, motiv pentru care a fost necesar ca acesta să apeleze la justiție.

Decizia nr. 1044/A din data de 8 august 2017 pronunţată de Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti având ca obiect fals informatic.

O primă constatare. Afirmațiile, chiar negative, denigratoare, trebuie să cuprindă date care corespund adevărului. Insulta gratuită este sancționată. Este bine de reținut!

Catalonia. Înalta Curte de Justiție din Catalonia a cerut poliției naționale spaniole asigurarea protecției

Jesus Barrientos, președintele TSJC
Fapt fără precedent în Catalonia. Înalta Curte de Justiție din Catalonia (TSJC), spune El Pais, a încheiat urgent un acord cu Poliția Națională pentru protecția TSJC atât în interior cât și în exterior, alături de Mossos d'Esquadra dar cu puteri decizionale mai mari ca Mossos, poliția catalană care până acum a executat acest serviciu.

Este o măsură radicală pentru că judecătorii se tem de posibile acțiuni în forță ale Guvernului catalan după declararea unilaterală a independenței (DUI). Judecătorii au aflat „pe propria piele” cum se spune, că Mossos nu le mai execută „ordinele”, potrivit legii și are acțiuni politice la cererea autorității executive. Astfel, judecătorii au constatat că nu este exclusă intervenția Mossos împotriva lor la cererea separatiștilor din Guvernul catalan. Lovitură de stat în toată regula.  Probabil că informațiile necesare au fost obținute în timp util. Guvernul catalan nu poate interzice, încă, activitatea TSJC.

TSJC a declasificat Mossos și sub aspectul urmăririi penale, care a fost, de asemenea, un atribut exclusiv al Mossos în Catalonia de peste 10 ani de zile. În locul Mossos, judecătorii vor apela la poliția națională spaniolă.

Acțiunea președintelui Barrientos și a judecătorilor vine să confirme opoziția catalană la acțiunea secesionistă a extremiștilor naționaliști care îl susțin pe Carles Puigdemont. Cu atât mai mult cu cât TSJC va fi chemat să judece actul administrativ și politic de declarare a independenței pe care Puigdemont l-a pregătit. La TSJC sunt în desfășurare acțiuni de urmărire penală a conducătorilor Mossos pentru neexecutarea deciziilor judecătorești cu privire la referendumul neconstituțional, sunt membri ai executivului care au acționat direct pentru încălcarea legii etc. Grija judecătorilor TSJC este reală. Măsura confirmă gravitatea actelor și faptelor separatiștilor.

Agerpres vs. MAN. De la vorbele unui ministru habarnist


Recunosc, mea culpa, nu am urmărit discursul lui Mihai Fifor, ultra-competentul PSD-ist bun pentru orice funcție de conducere în România (a fost o propunere și de prim-ministru!), la AP NATO care are loc la București. Am citit informațiile Agerpres despre alți participanți la AP, cei care au prezentat materiale legate de necesitatea de întărire a Alianței, de abordarea altor domenii de interes, de dezvoltare a capacității Uniunii Europene de a asigura o convergență reală cu NATO pentru întărirea apărării comune, Uniunii  Europene fiindu-i destinat rolul de a dezvolta cercetarea în domeniul militar, standardizarea în producția de apărare astfel ca toate statele membre NATO să devină mai eficiente în realizarea apărării.

De la obiective înalte, am ajuns la „mizerii” PSD-iste. În afara unor lozinci politice, lozinci aflate în gura tuturor guvernanților (alocarea a 2% din PIB pentru apărare, interesul pentru o industrie de apărare românească etc.), numitul Mihai Fifor nu s-a lăsat până nu a scos pe „gurița'i aurită” și tâmpenii. Avem o vorbă în România: prostul, până nu-i fudul, parcă nu e prost destul! Ei bine, suntem în fața unei astfel de situații. Ba chiar putem vorbi și despre o altă zicală românească: gura bate curul!

De la tribuna AP NATO, numitul Mihai Fifor a anunțat, cu emfază, că noi, în România, la Guvern, am discutat despre acel „Schengen militar” pe care statele europene preocupate mai mult de apărarea comună îl cere. Dar, să mergem la textele puse de Agerpres la dispoziție. Nu înainte de a face o observație de bun simț: reglementările Schengen se referă la libera circulație a persoanelor, a cetățenilor Uniunii Europene, în spațiul Uniunii Europene fără a neglija condiția existenței cetățeniei europene recunoscută prin documente oficiale - cetățenia statului membru al UE, dovedită printr-un buletin de identitate, carte de identitate, pașaport. Sintagma „Schengen militar” este altă poveste iar MAN a sintetizat-o bine în „contra-argumentația” trimisă Agerpres. Cu o precizare. Nu doar țările europene ar fi partenere ale unui sistem „Schengen militar”! Pentru că aici vor intra SUA, Canada, Marea Britanie, Turcia! Cunoașterea acestei particularități va ajuta la înțelegerea marii tâmpenii spuse de individul Mihai Fifor.
Facem precizarea că sintagma "Schengen militar" se referă generic la simplificarea procedurilor și a legislației țărilor europene pentru a facilita mișcarea trupelor NATO, dintr-o țară în altă, astfel încât participarea la exerciții cu un număr mare de trupe și echipamente să se desfășoare rapid.”
Am mai scris despre problemele pe care forțele militare ale NATO le-au întâmpinat când s-a pus problema participării lor la aplicații comune sau, cum a fost anul trecut, la întărirea apărării comune a NATO pe flancul estic. În timp ce Rusia și-a deplasat forțele de la est la vest în 48 de ore cu divizii întregi, trecerea forțelor NATO aparținând statelor membre din Germania în Polonia, pentru a ajunge în țările baltice a durat o lună pentru că a fost nevoie de aprobarea parlamentelor țărilor respective pentru a permite deplasarea, au fost încheiate acorduri speciale pentru respectiva deplasare, au fost impuse condiții privind deplasarea și s-au asigurat că după terminarea misiunii forțele militare participante se vor retrage, cu cățel și purcel, astfel încât pe teritoriile naționale respective să nu rămână nici o forță militară străină. NATO este „blocat” în starea de operativitate datorită legilor statelor membre. Ca Alianță, totul este perfect până la mișcarea trupelor (mai sunt și alte obstacole, legate de instruirea trupelor dar mai ales de dotarea lor deosebit de diversificată ceea ce a generat și încă generează probleme de compatibilitate cu efect grav asupra performanței). Este suficient ca o țară membră NATO să nu fie de acord cu deplasarea rapidă a forțelor pentru ca una din variante de deplasare să pice. La aplicațiile din România din acest an, forțele militare participante din Albania au avut un traseu prin Grecia și Bulgaria, pe roți, tocmai pentru a verifica această variantă. În fine. Să revenim la Fifor și „glumele” lui de „băiat deștept”.

MAN a trimis Agerpres o traducere a discursului lui Fifor. Indiferent de formulări, acolo unde eu „bat toba” ideile sunt cele care mă fac să cred că acest individ este dus cu pluta.
Noi vorbim de asemenea despre birocrație. Suntem conștienți despre birocrația de la frontierele României. Acesta este motivul pentru care insistăm, și fac asta și în numele Guvernului, nu putem discuta despre un spațiu Schengen militar fără a vorbi despre spațiul Schengen propriu-zis. Bineînțeles, convoaiele militare staționează la frontiere, pentru că acestea sunt regulile. Încercăm să creăm reguli noi, dar ele fac parte din politica generală a spațiului Schengen. Fac încă o dată precizarea: dacă este să vorbim despre spațiul Schengen, trebuie să ne întoarcem la agenda Schengen și să o discutăm încă o dată. Eu cred cu tărie că România merită să fie membru al spațiului Schengen, este un lucru foarte important în efortul nostru de a demonstra că suntem un partener de nădejde al Alianței și al SUA
Ce are sula cu prefectura?

În știrea pe care Agerpres o dă inițial, textul de mai sus are o altă „poveste”, care trebuie acceptată. Pentru că suntem de fapt în fața unui război al vorbelor, MAN încercând să „dreagă busuiocul”.
Ați vorbit și despre birocrație. Suntem foarte conștienți de procedurile birocratice de la granițele României, de aceea am insistat și am vorbit și în Guvernul nostru, am discutat despre un așa-numit Schengen militar, fără a vorbi de Schengen-ul însuși. Sigur, convoaiele militare stau în șir la graniță, pentru că acestea sunt regulile. Încercăm cumva să creăm noi reguli, dar toate fac parte din politica generală care se referă la Schengen. Încă o dată subliniez acest lucru. Dacă trebuie să discutăm despre un Schengen militar să revenim la agenda Schengen-ului însuși să o discutăm încă o dată. Cred că România merită să fie parte din spațiul Schengen. Acesta este un aspect important pentru noi în eforturile noastre de a dovedi că suntem un partener de încredere pentru Alianță, dar și pentru SUA
Războiul stelelor este cu privire la formularea „am insistat și am vorbit și în Guvernul nostru, am discutat despre un așa-numit Schengen militar, fără a vorbi de Schengen-ul însuși, pe care MAN o vrea scoasă din comunicatul oficial al Agerpres. De ce? Pentru că Mihai Fifor a spus tâmpenii.

Să ne uităm cu atenție. În calupul original dat de Agerpres, Fifor spune că „el” a insistat și au discutat în guvern despre ideea „Schengen militar”. În calupul dat de MAN, formularea este întoarsă, apare acum sub forma „insistăm, și fac asta și în numele Guvernului, nu putem discuta despre un spațiu Schengen militar fără a vorbi despre spațiul Schengen propriu-zis”, iar dacă stăm bine cu logica, între ele nu este o foarte mare diferență! În calupul inițial traducerea este „am vorbit în Guvern” iar la corectură „fac asta în numele Guvernului”. Ori că-că, ori că-că! Nu poate un ministru să emită astfel de judecăți care angajează România fără a avea un mandat de la Guvern. Mai mult, fără a avea un mandat de la Președintele României, teritoriul în care Fifor se mișcă este de competența Președintelui României. Este un teritoriu al politicilor militare, Guvernul și MAN fiind cei care pun în aplicare deciziile politice care pleacă de la Președintele României care este și Comandantul suprem al Forțelor Armate și sunt aprobate de Parlament.

Intervenția MAN nu ajută. Este ca o frecție la un picior de lemn. Ba chiar agravează problema. Ideea enunțată este aceeași. Am „discutat în Guvern” cu „în numele Guvernului” are exact aceeași finalitate. Ba mai mult, formularea cu care MAN încearcă să „salveze” onoarea unuia fără onoare duce la o problemă mai gravă. Una este să discuți fără a avea o decizie în Guvern și alta este să ceri în numele Guvernului, ceea ce înseamnă că există o decizie politică la nivelul Guvernului, o decizie luată cu votul majorității membrilor Guvernului, membri care au fost de acord ca integrarea României în structurile operative ale NATO să fie condiționată de acceptul statelor membre ale Uniunii Europene ca România să facă parte din Spațiul Schengen! Fascinant! Prostie la superlativ.

Poți cere Adunării Parlamentare a NATO ceva ce nu poate face? Poți condiționa aderarea României la un sistem tip „Schengen militar”, care așa cum arată MAN are rolul de a ajuta mișcarea trupelor NATO pentru securitatea statelor membre de aderarea țării la Zona Schengen care aparține exclusiv de Uniunea Europeană? Unde naiba este logica acestei judecăți?

PSD-ALDE au intrat într-o zonă cu nisipuri mișcătoare. Au ajuns să condiționeze apartenența României la NATO de acceptarea României la Spațiul Schengen în Uniunea Europeană. O mișcare politică impardonabilă. Acest individ ajuns ministru al apărării a făcut una dintre cele mai mari gafe de politică externă. Intervenția MAN la Agerpres duce la agravarea problemei. Pentru că Agerpres a pus ca știre această intervenție la cererea MAN, știrea a fost deja preluată de toate statele membre ale NATO dar și de statele membre ale UE, nu mai spun de „prietenii” de la răsărit, adică de ruși care o vor exploata „la sânge”. Această declarație a lui Fifor ne pune în postura de „neserioși”. De stat în care nu poți avea încredere că va respecta angajamentele luate. Declarația lui Fifor contrazice toate declarațiile Președintelui Klaus Iohannis privind interesele României ca stat membru al NATO.

După declarațiile idioate ale lui Fifor, Președintele Iohannis a dat garanții la AP NATO că România este un stat responsabil (aici).

Sunt convins că MAE va avea discuții cu Președintele Iohannis și că întâlnirile viitoare cu partenerii NATO vor clarifica problema. Mai ales când NATO va discuta problema „facilitării mișcării trupelor NATO” pe teritoriul statelor membre. Pentru că va fi nevoie de modificări ale legislațiilor statelor membre. Pentru că vor fi elaborate programe ce vor fi aprobate o singură dată de parlamentele naționale, acolo unde există aceste prevederi constituționale, evitându-se apelarea la parlamente pentru fiecare mișcare în parte.

Chiar dacă Mihai Fifor va primi, în sprijin, desigur, formulări corecte cu privire la ce poate spune un demnitar al României, nu am încredere că este capabil să le înțeleagă cum nu am încredere nici în faptul că va rezista tendinței pe care o manifestă în permanență de a ieși în față ca râia pentru a arăta cât de deștept este.

Ce naiba au în cap ungurii la Budapesta?

Agerpres. Un titlu ca o declarație de război a vicepremierului maghiar Zsolt Semjen: Vicepremierul Ungariei: „Navracsics ar trebui să știe că toți colegii săi sunt în buzunarul lui Soros”.

Declarația de război este adresată Comisiei Europene, Tibor Navracsics fiind Comisar European pentru educație, cultură, tineret și sport. La Budapesta fiind, Navracsics a declarat că un așa-numit „plan Soros” nu a existat în vederile Comisiei Europene privind migrația. Ei bine, declarația reprezentantului Ungariei în Comisia Europeană neagă halucinația maghiară privind „subordonarea Uniunii Europene” planurilor lui Soros pentru globalizare.

Zsolt Semjen atrage, foarte serios, atenția lui Navracsics că ar trebui să judece cui îi este loial: patriei sau unei organizații internaționale!

Ungaria a devenit „un ghimpe” în Uniunea Europeană. Statul de drept a fost înlăturat. Justiția a fost subordonată guvernului condus de Viktor Orban. Politica comună a Uniunii Europene este contestată de Budapesta și amenințată cu „veto” atunci când deciziile se iau prin consens. Alături de Polonia, dar și de alte state care au obținut derogări cu mulți ani în urmă de la reglementările europene, Ungaria este unul dintre motivele gândirii asupra unor programe care să asigure o mai mare integrare a statelor participante ocolind astfel aplicarea lor tuturor statelor membre. Citind, cu ceva timp în urmă, unele reacții ale unor parlamentari europeni la mișcările maghiarilor și polonezilor pe plan comunitar, încep să cred că acolo unde Ungaria va adera la un program se va lua măsura de siguranță a evitării deciziilor prin consens. De fapt, Juncker a susținut varianta potrivit căreia unele decizii ale Uniunii Europene, la nivelul Consiliului European, ar putea fi luate cu majoritate calificată tocmai pentru a evita „veto-ul” Ungariei și Poloniei care vor să blocheze o mai mare integrare a statelor în Uniunea Europeană. Se pare că cele două state vor să ia locul Marii Britanii.

Retorica naționalistă și separatistă a UKIP a făcut pui la Budapesta. Regatul Unit s-a ales cu un Brexit (sunt vorbe în presa britanică că niște juriști au calculat, la cererea lui May, cam care ar fi pașii pentru anularea art. 50 deja declanșat). Mai zilele trecute, Viktor Orban amenința Bruxelles-ul că Brexit poate fi aplicat de către alte state europene care nu mai suportă „dictatura” Uniunii Europene. Orban era furios pentru că Parlamentul European a dat un vot favorabil unui raport privind încălcarea statului de drept în Ungaria.

Am înțeles de la Orban că Ungaria nu vrea să plece din Uniunea Europeană. După știrea de mai sus, nu mai am de gând să îl cred.

duminică, 8 octombrie 2017

Rajoy: unitatea națiunii și suveranitatea nu se negociază

Mariano Rajoy, prim-ministrul Spaniei
Astă noapte am deschis El Pais și am dat peste interviul abia publicat cu premierul Spaniei, Mariano Rajoy.

Ferm dar și calculat, Rajoy nu lasă dubii în formulări, chiar dacă jurnaliștii insistă asupra unor ipoteze.

Carles Puigdemont (președintele guvernului Cataloniei) a încercat, mereu și mereu, să inducă ideea că „independența” Cataloniei poate fi negociată cu guvernul spaniol. Puigdemont a fost ajutat, din toate puterile, de o anume parte a presei străine (rusă, britanică etc.) care au pus „legitimitatea” demersului separatiștilor catalani înaintea legalității. Forțele cele mai radicale din Catalonia care susțin separarea de Spania sunt, fără a ne mira prea mult, extrema stângă, socialiștii și naționaliștii. Nu degeaba sunt pomenite evenimentele din 1934, când Catalonia a mai încercat să devină stat independent dar a ratat!

În esență, Rajoy respinge negocierile cerute de Puigdemont. Consideră că are suficiente posibilități legale pentru a răspunde agresiunii separatiștilor. Deocamdată, guvernul central al Spaniei a impus un control asupra conturilor publice din Catalonia (separatiștii reclamă că guvernul central refuză finanțarea din fondurile publice după referendum, astfel că nu mai au bani pentru activitatea curentă a administrațiilor publice) și a întărit prezența forțelor de ordine publică în Catalonia.

Din interviu, siguranța cu care Rajoy afirmă principiile statului de drept putem deduce ideea că are deja sprijinul acordat de către celelalte state membre ale Uniunii Europene și că aplicarea legii, chiar a prevederilor care impun folosirea forțelor de poliție, este considerată singura formă prin care unitatea statului spaniol poate fi protejată.

În Barcelona, adversarii „independenței” se adună pentru o mare manifestație. Drapelele spaniole și catalane sunt alături.

Barcelona, manifestație pentru unitatea Spaniei

Separatiștii catalani au toate șansele să devină „teroriști”. Cu acte. Nu vor ajunge să fie recunoscuți ca reprezentanți ai „poporului catalan” ci vor avea soarta altor organizații europene declarate în timp ca fiind de sorginte teroristă. Deja unii comentatori în Spania vorbesc despre asemănările pe care încep să le aibă susținătorii lui Puigdemont cu separatiștii basci.

Am încredere în Rajoy. Iar celelalte state membre ale Uniunii Europene îi vor fi alături. România, prin Meleșcanu, s-a declarat, deja, în favoarea legalității apărată de guvernul spaniol.

Subordonarea Justiției. „Modelul” Polonia și Ungaria acum în România

Imagine HotNews
Știu că avem un guvern care a luat-o pe arătură. Știu că face prăpăd economic și distruge, de parcă are ca obiectiv distrugerea, sistemele sociale ale României pentru a satisface „invențiile” unor indivizi puși pe căpătuială, deciși să rămână în istorie ca „formatori de țară”.

Nu este o noutate. În 2014 s-a terminat „domnia” lui Traian Băsescu, alt „făuritor de țară”, alt „domnitor” de modă veche, alt personaj sinistru care visa viitorul pe deasupra nevoilor persoanelor care formează populația României. După ce și-a terminat mandatele, lucrarea lui statală și-a găsit obștescul sfârșit.

Iar asta ne confirmă faptul că tot ce este construit împotriva oamenilor, împotriva intereselor majore ale națiunii nu are finalitatea dorită de „dictatori”. Lumea revine la normalitate. Iar conducătorii ar trebui să priceapă, dacă nu au tărâțe'n cap, că lumea „nu se mișcă” repede ci încet, bunăstarea nu apare peste noapte, ci după o îndelungă acumulare, evoluția societății nu se poate realiza bătând din palme ci pregătind generațiile care vin să participe la construcția ei  prin mai multă știință de carte, mai multă pricepere în folosirea tehnologiilor moderne și eficiente, o mai bună sănătate, o educație în sensul național și al ambiției de a deveni mai buni și mai eficienți în raport cu alte națiuni.

La „cursdeguvernare” am găsit un material cu titlul „Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor”, scris de judecătorul Horațiu Dumbravă. Îl recomand. Mai ales pentru faptul că judecătorul este o persoană avizată să facă astfel de aprecieri fiind în perioada 2011-2016 membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană. Postură din care a fost martor la „reformele judiciare” din Ungaria și Polonia dar și la reacțiile Uniunii Europene de respingere a lor. Uneori, când situația era prea complicată, cele două state au făcut un pas în spate dar nu au renunțat la subordonarea Justiției de către executiv. De fapt, în Polonia și Ungaria suntem în fața unor executive care au subordonat legislativul și Justiția. Fără echivoc iar Uniunea Europeană este foarte fermă în a declara și acționa ca atare, că cele două state încalcă prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și, ca atare, vor fi aplicate prevederile art. 7 care lipsește cele două state de dreptul de a vota în Consiliul European.

Judecătorul Horațiu Dumbravă observă că ideile năstrușnice ale ministrului Tudorel Toader sunt foarte asemănătoare cu ideile polonilor sau ale ungurilor. Parlamentul României este captivul unui grup infracțional organizat condus de infractorul Liviu Dragnea. Infractorul Dragnea conduce de fapt și executivul, prin „intermediul” partidului, executivul fiind chemat la partid să dea socoteală cu privire la măsurile ce le aplică nu potrivit programului de guvernare aprobat de Parlament ci după cum i se scoală infractorului Dragnea „inteligența”. Pur și simplu, infractorul Liviu Dragnea a reînviat partidul stat, ca pe timpul dictaturii comuniste.

Câteva concluzii sunt mai mult decât evidente. Instituțiile Uniunii Europene au experiența căpătată cu Polonia și Ungaria așa că au înțeles foarte ușor ce dorește să facă infractorul Liviu Dragnea și găștile politice care îl asistă.

  • voința politică a fost determinantă în a schimba structura, funcționarea instanțelor, numirea și revocarea președinților de instanțe și alte măsuri. Așa cum a remarcat Comisia Europeană, prin aceste „reforme” se crează premisa politizării justiției (Ungaria: aici, Polonia: aici).
  • Pe lângă majoritatea parlamentară confortabilă din ambele state, guvernele aparțin aceluiași partid, iar curțile constituționale au devenit pârghii ale puterii politice. În Polonia, președintele republicii este parte a aceluiași partid aflat la putere.
  • Presa a relatat că lideri politici importanți ai forțelor politice ce dețin puterea politică sau apropiați ai lor au probleme de natură penală, iar subordonarea justiției are ca țintă și asigurarea puterii parlamentare, guvernamentală pe o lungă perioadă de timp (Ungaria: aici și aici; Polonia: aici).
  • Era nevoie, pe lângă retorica populistă, și de oameni din sistem care să gândească coerența acestor pachete de legi. Evident, aceștia au fost numiți în funcțiile înalte ale sistemului de justiție „reformat”.
Să privim cu atenție observațiile de mai sus.

Reformele care crează premisa politizării justiției au ajuns și la noi, prin „bunăvoința” specialiștilor pe care PSD și ALDE i-au băgat în Justiție sau în structurile apropiate justiției. Tudorel Toader este ministru al justiției, „civicii” cum ar fi Alistar au intrat, prin votul PSD-ALDE în Parlament (au majoritate, ce naiba!), în CSM și dau acolo 2 voturi pentru PSD-ALDE, niște judecători au trecut cu cățel și purcel de partea puterii politice stimulați cu ideea că vor fi sprijiniți să elimine procurorii din sistemul magistraturii, unii procurori care au ceva de împărțit cu Kovesi și Lazăr s-au alăturat și ei, bașca liota de universitari care mănâncă cu polonicul pe la Tv tot felul de tâmpenii, doar-doar vor fi băgați în seamă și vor ajunge și ei la „oasele puterii” pe care le visează zi și noapte.

Și în Polonia și în Ungaria, legislativul și executivul sunt complet la dispoziția unui singur partid. De la președintele republicilor la acel +1 care asigură majoritatea în Parlament.

Și în Polonia și în Ungaria presa a semnalat că lideri politici care dețin puterea sau apropiați ai lor au probleme cu legea penală, scopul „reformelor” fiind acela de a-i scăpa de justiție dar și de a asigura pe viitor asigurarea puterii parlamentare și guvernamentale. Din moment ce au subordonat justiția, atacul asupra opoziției se va face și cu concursul justiției, liderii politici și partidele care le sunt adversari politici vor fi „controlate” prin intermediul actorilor  justiției. Procesele politice sunt la îndemână cu o justiției controlată și având alături o presă subordonată.

România are particularități. Nu sunt de bun augur. Polonia și Ungaria își asigură sprijinul reciproc în Consiliul European (au încă dreptul de veto), Parlamentul European și în fața Comisiei Europene. România nu are pe nimeni. Nu este exclus ca Ungaria să „sară” în ajutorul PSD-ALDE prin folosirea șantajului: introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în România, acel celebru deja 10% din populație să fie vorbitoare de maghiară, Ungaria va sprijini România în fața „hainilor de la Bruxelles”. Bine-bine, ținta politică este ca la București, în baza acestei legi, să vedem pe străzi cum acestea vor avea și denumirea în limba maghiară, instituțiile publice vor trece și denumirea maghiară a sediului lor, instituțiile publice vor fi obligate să angajeze vorbitori de limba maghiară pentru că aceasta devine limbă oficială a statului iar obligarea unui maghiar să vorbească limba română ar însemna „un abuz nepermis în democrație” față de un reprezentant al minorității. Deja Kelemen Hunor anunță că PNL se comportă expremist, că bagă pumnul în gură minorității maghiare.

România are MCV-ul în vigoare. Este evident că derapajul major de la democrație nu va duce la încetarea MCV. Minciunile guvernului că au primit aprobarea Comisiei Europene pentru aceste „reforme” ale justiției au fost repede contrate de Comisia Europeană. Nu, nu au fost de acord, sunt chiar îngrijorați de ideile pe care puterea PSD-ALDE le impune în această așa-zisă reformă.

Mecanismul statului de drept ce a fost adoptat de Comisia Europeană în 2014


  • Din capul locului trebuie spus că Polonia este deja subiect al acestui mecanism. Este deja parcurs al doilea pas împotriva Poloniei, de către Comisie, și anume sesizarea Curții Uniunii Europene de Justiție.
  • Mecanismul poate fi citit aici (comunicatul oficial al Comisiei Europene). De remarcat că acest mecanism a fost adoptat în anul 2014 după eșecul unor sancțiuni eficace pe care instituțiile UE să le adopte la adresa Ungariei.
  • Întregul proces se finalizează cu „opțiunea nucleară”, după cum o denumește Comisia Europeană: declanșarea procedurii prevăzute de art. 7 din Tratatul UE, care, se poate finaliza cu suspendarea dreptului de vot în instituțiile europene, inclusiv în Consiliul European.
  • Sunt și alte instrumente ce pot fi activate de Comisia Europeană, din oficiu sau la solicitarea statelor membre, cum ar fi suspendarea negocierilor cu România privind spațiul Schengen, sau cele privind aderarea la moneda UE (așa numitul spațiu euro), precum și alte măsuri.
  • Ca o concluzie: s-ar putea să asistăm la măsuri fără precedent în cazul României pe care să le ia instituțiile UE, dacă puterea politică din România este determinată să ducă până la capăt subordonarea politică a justiției. Nu știu dacă responsabilii de acest proces din România au avut în vedere o astfel de evoluție, dar de plătit, vom plăti pagubele noi, cetățenii români.
Fiind un articol tehnic, aplicat, motivat, nu putem vorbi despre „jocuri de cuvinte”. Autorul se mișcă în limitele raționamentului juridic, face parte din natura lui ca profesionist al dreptului. Exemplele date sunt absolut suficiente pentru a face credibilă judecata. Suntem pe marginea prăpastiei. Suntem în fața unui risc major pentru că suportul constituțional al statului de drept are rateuri. Curtea Constituțională a României s-a aliat cu puterea politică PSD-ALDE pentru a face pe plac unor infractori ajunși la puterea politică.

Stăm foarte rău la capitolul implicare cetățenească în viața societății. S-a umplut țara de „independenți” și de „indolenți”. Starea societății românești este o garanție pentru libertatea de mișcare a infractorilor. Iar infractorii nu s-au lăsat prea mult invitați să preia puterea politică în România.