Există o stare de exaltare a unor persoane vizavi de o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Proteste, cuvinte grele, o adevărată derivă de la realitate. Să o spunem direct, fără ocolișuri. Legea există însă a fost aplicată necorespunzător. Pe de altă parte, hotărârea ICCJ se referă expres la adunările publice care se supun prevederilor Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Nu la altfel de adunări!
„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2018”, se arată în decizia ICCJ
Legea 60/1991 republicata, privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 888 din 29/09/2004
Art. 1
(2) Adunările publice - mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni si altele asemenea -, ce urmează sa se desfășoare în piețe, pe căile publice ori in alte locuri in aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabila prevazuta de prezenta lege.
Art. 3
Nu trebuie declarate in prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum și cele care se desfășoară in exteriorul sau in incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. In cazul in care organizatorii adunarilor publice nesupuse declararii prealabile detin indicii sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ca ar putea sa duca la manifestari violente, au obligatia sa solicite din timp primarilor, unitatilor de jandarmi competente teritorial si politiei locale sprijin de specialitate.
Art. 26
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa intruneasca elementele constitutive ale unor infractiuni:
a) organizarea si desfasurarea de adunari publice nedeclarate, neinregistrate sau interzise;
d) participarea la adunari publice nedeclarate sau interzise si urmate de refuzul parasirii locurilor de desfasurare a acestora, la avertizarile si somatiile organelor de ordine facute potrivit legii;
Hotărârea ICCJ face o corectă precizare cu referire, în mod expres, la locul de desfășurare a adunărilor publice care nu se declară „ ... în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat”, în sensul că acestea nu se pot organiza fără un anunț prealabil dacă ele urmează a fi în piețe, pe parte carosabilă sau trotuar. Norma de la art. 1 alin. (2) este imperativă.
În concluzie, ICCJ nu a atacat nici un drept la „proteste” ale populației față de acțiunile injuste! Atrag atenția asupra diferenței care se cuvine a fi făcută cu privire la „adunările publice” reglementate și protestele populației care își manifestă nemulțumirea față de o acțiune a puterii! Adunările publice sunt reglementate, ipoteza legii presupune un organizator pe când protestele populare ca reacție a populației nu au cum fi reglementate așa că ele nu sunt prevăzute în lege.
În DEX avem următoarea definiție a protestului:
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv).
Existența unui „protest” este determinată de existența unei „acțiuni considerată ca injustă”. Avem un raport de cauzalitate clar. Fără o acțiune considerată de către populație ca injustă nu va exista protest. Protestul este o reacție! Cum au fost protestele față de adoptarea OUG 13/2017. De asemenea, forma de manifestare este „energică”, „hotărâtă” exprimând astfel inconvenientul major al acțiunii guvernanților față de ordinea socială. Ca atare, protestele față de acțiunile guvernului sau ale Parlamentului, față de acțiunile unui minister nu pot fi reglementate! Reacțiile oamenilor nu pot fi reglementate! Ca atare, ele apar și se vor desfășura în continuare fără a putea fi încadrate de autorități la „adunări publice reglementate”.
Nu voi susține propaganda împotriva Justiției pe care niște persoane foarte, foarte „hotărâte” vor să o promoveze. Nu știu cine sunt acele persoane însă ele există iar „urmele lor„ se văd în activitățile persoanelor care le promovează ideile perverse. Cu sau fără știință! Cei care promovează astfel de tâmpenii trebuiesc trași la răspundere. Necunoașterea legii nu este motiv de exonerare a răspunderii!
