O inițiativă lăudabilă a PNL privind manifestările publice

O idee bună. Chiar foarte bună. Este nevoie de o ajustare a acestei legi având în vedere faptul că societatea românească a evoluat. După 27 de ani se cuvine a modifica Legea nr. 60/1991 privind adunările publice iar motivările expuse de vicepreședintele PNL Raluca Turcan sunt corecte.

Partidul Naţional Liberal a fost în direct.
20 ore ·
Raluca Turcan și Andronache Gabriel: #PNL propune modificarea Legii nr. 60/1991 a adunărilor publice.

Articolul 3 se modifică și se completează, urmând a avea următorul conținut:

”Art.3

Prin derogare de la dispozițiile art.1 alin.(2) din prezenta lege, nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, protestele politice, precum și cele care se desfășoară în piețe, în alte locuri în aer liber, trotuare, ori în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile dețin indicii sau date că desfășurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligația să solicite din timp primarilor, unităților de jandarmi competente teritorial și poliției locale sprijin de specialitate.”

Decizia ICCJ privind Legea adunarilor publice (60/1991) precizează că organizarea adunarilor publice trebuie declarată prealabil autorităților publice.

Din păcate, practica autorităților publice înțelege această declarare prealabilă ca o formă de autorizare de facto, ceea ce poate duce la interpretare abuzivă a legii și la încălcarea libertății de exprimare și a libertății întrunirilor consacrate de articolul 39 din Constituția României.

Trebuie spus că Legea 60/1991 vine din epoca mineriadelor și trădează resorturi antidemocratice în contradicție flagrantă cu evoluția societății românești.

Legea actuală a adunărilor publice poate deveni o reală piedică în organizarea unor manifestații politice pașnice, mai ales atunci când este folosită cu rea-credință și abuziv așa cum s-a întâmplat cu protestele din 10 august.

Este nevoie de o modificare legislativă care să precizeze clar care sunt situațiile în care este necesară autorizarea manifestațiilor publice.

După declararea prealabilă a unui miting, este obligația autorităților să asigure condițiile de securitate pentru desfășurarea acestuia.

Interzicerea unei manifestații nu trebuie să mai aparțină autorităților publice care să decidă după bunul plac, singura autoritate care poate interzice un miting trebuie să fie o instanță de judecată.

Am scris ieri că decizia ICCJ face o corectă interpretare a prevederilor Legii nr. 60/1991. Nu avea cum face altfel, instanța de judecată nu poate adăuga sau lua din lege, nu poate modifica norma însă este singura care o poate interpreta. Să dăm Cezarului ce este al Cezarului și să acceptăm că problema este la legea în cauză și nu la instanța de judecată.

Textul actual al art. 3 din Legea nr. 60/1991 privind adunările publice este acesta:

Art. 3
Nu trebuie declarate in prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum și cele care se desfășoară in exteriorul sau in incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. In cazul in care organizatorii adunarilor publice nesupuse declararii prealabile detin indicii sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ca ar putea sa duca la manifestari violente, au obligatia sa solicite din timp primarilor, unitatilor de jandarmi competente teritorial si politiei locale sprijin de specialitate.

Observație critică. Să ne uităm la art. 1 alin (2) din lege, cel la care se cere excepția:

Art. 1
(2) Adunările publice - mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni si altele asemenea -, ce urmează sa se desfășoare în piețe, pe căile publice ori in alte locuri in aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabila prevazuta de prezenta lege.

După părerea mea, rămâne loc de confuzie, ca și până acum, între activitățile care presupun obligația declarării prealabile și cele care sunt scutite de ea. Avem la art. 1 „mitinguri”, „demonstrații”, „manifestații” care înțelese după DEX au următoarele sensuri:

MÍTING, mitinguri, s. n. Întrunire publică pentru dezbaterea unui subiect politic sau social. ♦ Demonstrație sportivă. – Din engl., fr. meeting.

DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f.3. Manifestație publică cu caracter politic-social.

MANIFESTÁȚIE, manifestații, s. f. 1. Demonstrație de masă (pe străzile unui oraș) ca expresie a simpatiei sau a protestului față de un eveniment de interes general sau față de o persoană. 2. Manifestare (1). [Var.: manifestațiúne s. f.] – Din fr. manifestation.

Interpretând riguros prevederile legii, „protestul politic” poate fi prevăzut ca excepție în propunerea PNL intră foarte bine și lejer la prevederile art. 1 alin (2) referitoare la „demonstrație” și „manifestație”! Și cu asta ce-am făcut? Mai nimic, pentru că autoritățile publice care acționează cu rea credință pot foarte bine să se folosească de textul legii și să constate că există un conflict între norma de la art. 1 și norma de exceptare de la art. 3 propus. De fapt, aceste două articole se pare că sunt în „litigiu” de când a fost făcută legea!

Cu un alt Tudorel Toader la ministerul Justiției nu este exclus să se intervină iar brutal pentru salvarea ordinii de drept.

După părerea mea se cuvine ca această inițiativă să fie mai atent lucrată. Trebuie deosebit ce anume se declară în prealabil și ce nu. Lăsând doar termenii generali nu rezolvăm nimic.

Folosirea sintagmei „protest politic” place unora însă avem o problemă. Definiția „protestului” în DEX este următoarea:

PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv).

 Adăugând adjectivul „politic” îl duc la o extremă. Doar protestele care se referă la acțiunile administrației publice locale sau centrale sunt scutite de declararea prealabilă nu și alte forme de protest!

Inițiativa este foarte bună, se pliază pe o problemă deosebită a societății românești de astăzi dar de mâine? Fără clarificări asupra tipurilor de manifestații care se supun unor rigori și celor care nu se supun nu facem mare lucru. Autoritatea publică s-a folosit întotdeauna (și bine a făcut, după părerea mea!) de ambiguitățile legislației. Iar aici avem destule ambiguități. Ori se ia „taurul de coarne” și se face o lege clară, ușor de înțeles de către cetățeni și autorități ori se lasă totul la liber. Și da, acțiunile publice organizate de partide sau alte entități de drept privat cu folosirea comunicațiilor (blocarea lor), mitingurile care împiedică circulația etc. trebuiesc declarate. Trebuie scos de aici ce aparține manifestării libere a cetățenilor.

Era să uit! Presa folosește „intens” informația greșită că legea care ar urma să fie modificată este Legea nr. 61/1991 însă au o mare problemă. Aceasta se referă la „sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii și liniștii publice” nu la „adunări publice”. 😄 Ei, ce să-i faci?! Așa este presa! Iar unii jurnaliști au pretenții. 😂

Hotărârea ICCJ privind adunările publice și atacul asupra Justiției

Există o stare de exaltare a unor persoane vizavi de o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 

Proteste, cuvinte grele, o adevărată derivă de la realitate. Să o spunem direct, fără ocolișuri. Legea există însă a fost aplicată necorespunzător. Pe de altă parte, hotărârea ICCJ se referă expres la adunările publice care se supun prevederilor Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Nu la altfel de adunări!

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2018”, se arată în decizia ICCJ

Legea 60/1991 republicata, privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 888 din 29/09/2004

Art. 1

(2) Adunările publice - mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni si altele asemenea -, ce urmează sa se desfășoare în piețe, pe căile publice ori in alte locuri in aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabila prevazuta de prezenta lege.

Art. 3

Nu trebuie declarate in prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum și cele care se desfășoară in exteriorul sau in incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. In cazul in care organizatorii adunarilor publice nesupuse declararii prealabile detin indicii sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ca ar putea sa duca la manifestari violente, au obligatia sa solicite din timp primarilor, unitatilor de jandarmi competente teritorial si politiei locale sprijin de specialitate.

Art. 26

(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa intruneasca elementele constitutive ale unor infractiuni:

a) organizarea si desfasurarea de adunari publice nedeclarate, neinregistrate sau interzise;

d) participarea la adunari publice nedeclarate sau interzise si urmate de refuzul parasirii locurilor de desfasurare a acestora, la avertizarile si somatiile organelor de ordine facute potrivit legii;

Hotărârea ICCJ face o corectă precizare cu referire, în mod expres, la locul de desfășurare a adunărilor publice care nu se declară „ ... în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat”, în sensul că acestea nu se pot organiza fără un anunț prealabil dacă ele urmează a fi în piețe, pe parte carosabilă sau trotuar. Norma de la art. 1 alin. (2) este imperativă.

În concluzie, ICCJ nu a atacat nici un drept la „proteste” ale populației față de acțiunile injuste! Atrag atenția asupra diferenței care se cuvine a fi făcută cu privire la „adunările publice” reglementate și protestele populației care își manifestă nemulțumirea față de o acțiune a puterii! Adunările publice sunt reglementate, ipoteza legii presupune un organizator pe când protestele populare ca reacție a populației nu au cum fi reglementate așa că ele nu sunt prevăzute în lege.

În DEX avem următoarea definiție a protestului:

PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv).

Existența unui „protest” este determinată de existența unei „acțiuni considerată ca injustă”. Avem un raport de cauzalitate clar. Fără o acțiune considerată de către populație ca injustă nu va exista protest. Protestul este o reacție! Cum au fost protestele față de adoptarea OUG 13/2017. De asemenea, forma de manifestare este „energică”, „hotărâtă” exprimând astfel inconvenientul major al acțiunii guvernanților față de ordinea socială. Ca atare, protestele față de acțiunile guvernului sau ale Parlamentului, față de acțiunile unui minister nu pot fi reglementate! Reacțiile oamenilor nu pot fi reglementate! Ca atare, ele apar și se vor desfășura în continuare fără a putea fi încadrate de autorități la „adunări publice reglementate”.

Nu voi susține propaganda împotriva Justiției pe care niște persoane foarte, foarte „hotărâte” vor să o promoveze. Nu știu cine sunt acele persoane însă ele există iar „urmele lor„ se văd în activitățile persoanelor care le promovează ideile perverse. Cu sau fără știință! Cei care promovează astfel de tâmpenii trebuiesc trași la răspundere. Necunoașterea legii nu este motiv de exonerare a răspunderii!