„Aliați” care au sintetizat astfel:
„XX: Referitor la sesizarea facuta ieri de PNL la CCR:
MD: "Ah, ce surpriză. E o sesizare EXTREM de slabă. De ce naiba insistă pe încălcarea regulamentelor în cursul procedurii? Nu ține de CCR asta!
Din proiectul (care e găurit, ca să zic așa) doar două, trei motive pe fond?
Nimic apropo de interdicția „interferenței” în carieră între judecători și procurori?
În scoaterea președintelui din procedura de numire.judecători și procurori?
În scoaterea președintelui din procedura de numire în magistratura?"
Citind și publicând pe blog textul sesizării formulate de PNL am rămas surprins. Ce naiba a citit „aliatul” din opoziție? Ce cuprinde, pe scurt, sesizarea formulată de PNL?
I. Motive extrinseci
1. Legea a fost adoptată cu încălcarea principiului autonomiei Camerelor Parlamentului, prevăzute de art. 64 din Constituție
2. A fost încălcat principiul bicameralismului
3. Încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Constituția României privind dreptul de inițiativă legislativă
4. Încălcarea dispozițiilor art. 56 alin (1) și (2) din regulamentul Camerei Deputaților și ale art. 8 alin. (1) din regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, implicit a principiului legalității derivat din dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituția României
5. Încălcarea dispozițiilor referitoare la interzicerea paralelismului prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, implicit art. 1 alin. (5) din Constituția României
II. Motive intriseci de neconstituționalitate
- apar reglementări noi care nu sunt fundamentate prin diferența specifică de detașare și care poate determina situații neclare din cauza formulării echivoce:
- funcţiile de demnitate publică în care un magistrat poate fi numit trebuie să fie limitate la cele care contribuie la consolidarea atribuţiilor sistemului judiciar;
- Rolul CSM nu trebuie limitat la competența „ia act” ci trebuie statuată competența clară de a aproba sau respinge posibilitatea numirii unui magistrat într-o funcție de demnitate publică, cum ar fi aceea de membru al Guvernului.
- în interiorul legii criticate, există o contradicție între prevederile art. 622 alin. (1) „Judecătorul sau procurorul poate fi numit în funcția de membru al Guvernului” și cele conținute de art. I, punctul 7 cu referire la art. 5 alin. (1) care prevede: „Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior juridic, respectiv asistent universitar, lector universitar, șef de lucrări, conferențiar universitar, profesor universitar și profesor universitar consultant, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, a activităţilor didactice de formare şi perfecţionare desfăşurate de instituţiile de pregătire profesională a altor profesii juridice, în condiţiile legii, precum și a funcțiilor ce pot fi ocupate pe baza unor convenții internaționale la care România este parte, în condiţiile legii;
- sunt neconstituționale și dispozițiile art. I, punctul 69, cu referire la art. 49 alin. (1) „Numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de Secţia pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.” Utilizarea sintagmei „concurs sau examen” în contextul existenței unei singure forme de selecție face ca textul legislativ să fie formulat neclar, fiind greu de identificat, pentru destinatarul normei juridice, modul în care se va organiza procedura de numire în funcție;
- prevederile art. I pct. 44, pct. 77, pct. 87, pct. 88, pct. 108 sunt adoptate în contra considerentelor Deciziei CCR nr. 375/2005 cu referire expresă la nesocotirea competențelor Președintelui României în privința numirii în funcție a judecătorilor și procurorilor, conform art. 94 lit. c) din Constituție;
Am suficientă răbdare să citesc. Pot mai apoi, în cunoștință de cauză, să acuz.
Când faci o afirmație, stimabilule „aliat”, trebuie să fii atent și la faptul că ce scrii, ce arunci în media, să fie legat de realitate! Cum tu poți scrie, pot și eu sau altul și pot să arăt că minți la fel ca noii tăi aliați pentru scoaterea limbii române din imobilele care au ca proprietari etnici maghiari sau comunități religioase maghiare!
Urmărind „pas cu pas” acuza „aliaților” și conținutul sesizării, se observă cu ușurință că „alații” nu știu că Regulamentele parlamentare sunt supuse controlului de constituționalitate! Așa cum norma legii este supusă controlului de constituționalitate și norma regulamentului este „lege” pentru fiecare Cameră a Parlamentului iar încălcarea acestor norme stă la baza declarării, pe procedură, a unei inițiative legislative ca fiind neconstituțională. În fine, aici este vorba și despre o lipsă a cunoașterii vieții parlamentare. Iar dacă vine de la „publicul susținător al aliaților din opoziție”, cu toată „deșteptăciunea” lor, este de înțeles.
Bag seama, așa, ca omul, că lectura „aliaților” pe sesizarea formulată de PNL a fost superficială. Nu vreau să cred că „și-au prins urechile”, cred însă că scopul lor a fost să găsească ceva care să îi ajute la un atac media asupra PNL, „aliatul” din Parlament. În sesizare există o trimitere expresă la atribuțiile Președintelui României în materie. Numai că nu este detaliată, așa cum au fost detaliate celelalte critici de neconstituționalitate însă face o trimitere mai mult decât clară la Deciziei CCR nr. 375/2005 cu referire expresă la nesocotirea competențelor Președintelui României în privința numirii în funcție a judecătorilor și procurorilor, conform art. 94 lit. c) din Constituție!
Acolo unde am găsit „capodopera expertului chipurile aliat” am găsit și o motivare, de bun simț spun eu însă insuficientă a deputatului PNL Virgil Popescu:
„Virgil Popescu: Dragii mei, dacă noi invocam toate motivele in aceasta sesizare ii luam Președintelui posibilitatea de a ataca la CCR dacă legea ajunge la promulgare. După părerea mea cred ca pe aceste legi trebuie facut in asa fel incat sa treaca cat mai mult timp până ar putea eventual intra la promulgare în condițiile în care stim cum este POLITIZATA CCR.
Virgil Popescu Va întăresc acest lucru, exclus să facem blat cu ei.”
Se cuvine a face și alte mici precizări.
Partidele parlamentare au la dispoziție 2-3 zile pentru a contesta la CCR un proiect de lege care a plecat la promulgare! Președintele are la dispoziție 20 de zile pentru promulgare timp în care poate formula sesizarea de neconstituționalitate la CCR cu privire la legea respectivă. Iar promulgarea va veni, cum este și normal, abia după ce CCR emite decizia cu privire la constituționalitatea sau neconstituționalitatea legiii sau a articolelor sesizate.
Întâi se va analiza în contencios constituțional prima sesizare, a PNL, apoi se va analiza sesizarea Președintelui României timp în care pot apare și alte forme de întârziere a intrării în vigoare a actului normativ criticat. Prin intervenția Guvernului, de exemplu.
Mi-am pus întrebarea: de ce „aliatul” atacă mereu PNL? Răspunsul sau un răspuns ar fi acela că „aliatul” nu are suficienți parlamentari pentru a putea ataca la CCR legile care urmează a fi trimise la promulgare. Au nevoie de 50 de deputați (nu îi au, au doar 30) sau de 25 de senatori (nu îi au, au doar 13). A se vedea regulile aici: https://www.ccr.ro/Controlul-constituionalitii-legilor-nainte-de-promulgare. Pot însă participa la activitate alături de PNL, care are atât deputații necesari cât și senatorii.
Dar cum „aliații” au doar grija „să moară și capra vecinului”, iar pentru asta s-au aliat cu puterea PSD-ALDE care a ales un troc mizerabil cu UDMR prin care să scoată limba română din spațiile deținute de comunitățile etnice maghiare, votând „in corpore” pentru excluderea/închiderea unui colegiu cu predare în limba română din Târgu Mureș pentru a avea loc un liceu teologic catolic cu predare în limba maghiară. Ce este corect, este corect. Imobilul aparține comunității catolice maghiare însă procedura este absolut inumană chiar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu