Mircea Diaconu a susținut mereu că el luptă pentru dreptatea susținută de legea însăși. Alegerea lui ca europarlamentar este ca o consecință a dreptului său de a candida.
Până aici este corect.
ANI a sesizat Curtea Constituțională și a cerut ca aceasta să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 25 și a tezei a doua din această lege buclucașă. Curtea a interpretat articolul în sensul că „aceeași funcție” se aplică pentru toate funcțiile eligibile (aici).
„2. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.25 alin.(2) şi art.26 alin.(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a art.75 lit.b) din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională a decis:
- a admis excepţia de constituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma “aceeaşi funcţie” se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art.1 din aceeaşi lege;
- a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010 şi art.75 lit.b) din Legea nr. 393/2004;
- a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art.46 alin.(1) din Legea nr.215/2001.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Potrivit art. 147 alin. (4) ultima teză din Constituție, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Decizia aceasta nu îl privește pe europarlamentarul independent Mircea Diaconu, privește interpretarea pe viitor a interpretării legii de către ANI și instanțele de judecată. Practic, Mircea Diaconu are de partea sa o hotărâre a unei instanțe de judecată competente care nu mai poate fi întoarsă.
Apare în urma acestei decizii o problemă de moralitate. Pentru Mircea Diaconu. Decizia CCR ne arată că interpretarea ANI a fost corectă. Pe undeva, teza buclucașă discrimina pe ceilalți aleși. Instanța de judecată competentă nu putea lua o hotărâre în afara textului legii, deci ea nu a greșit. ICCJ nu putea, la rândul ei, lua o altă hotărâre pentru practica unitară. CCR a rămas singura instituție care putea da o interpretare în baza legii fundamentale. Principiul nediscriminării a fost folosit, după cum a formulat CCR decizia.
Consider că Mircea Diaconu va trebui să își dea demisia de onoare. A speculat juridic o „dreptate” care s-a dovedit, până la urmă, a fi frauduloasă. La aceasta se adaugă teatrul jucat pentru obținerea poziției de europarlamentar.
Cum adica e corect !??? Suprimam dreptul de a alege si a fi ales? Pe ce baza de fapt? Caci incompatibiitatea nu e nici contraventie si nici infractiune !? Sau daca este atunci as vrea sa stiu in baza a ce prevedere legala. Eu stiu ca restrangerea drepturilor cetatenesti se produc doar in urma unor condamnari penale. Dar trec peste o astfel de problema de drept "spinoasa" anume restrangerea drepturilor cetatenesti pentru nimic. Vin la problema de logica pura. Daca se face precizarea in trepte si se spune ca se instituie o interdictie pentru functii publice, cu exceptia celor eligibile si apoi se face si o distinctie la eligibile prin a spune ca, totusi, nu poti candida "la aceeasi functie" ce se intelege? Articolul cu functiile supuse regimului de incompatibilitatea are o serie de calitati enumerate iar europarlamentarul este distinct de senator (ce a fost Diaconu) drept care ele NU SUNT ACEEASI FUNCTIE. Acum vin astia de la CCR si spun ca ce !??? CA interdictia este generala pentru functiile eligibile desi legea e limpede in a spune ca nu se refera la eligibile? Ca toate functiile eligibile sunt o apa si un pamant? Pai atunci de ce n-a spus legiuitorul "nu mai poate candida" fara nicio precizare suplimentara. La ce ar mai servi in textul de lege exceptia ??? Aceasta "gandire" ma depaseste dar nu ma mira caci pe-un picior de plai poti oricand sa spui ca e ceata in Piata Victoriei cand e senin ...
RăspundețiȘtergereAdrian,
RăspundețiȘtergereAm ridicat probleme asemănătoare la un articol din perioada premergătoare alegerilor, susținând astfel poziția lui MD.
Pe de altă parte, CCR a constatat că acea teză din art. în cauză este valabilă doar dacă se referă la toate funcțiile elective. Este vorba despre respectarea principiului constituțional al nediscriminării. CCR a constatat constituționalitatea normei și nu a dat o soluție într-o cauză. Nu și-a depășit statutul. Abia de acum încolo, guvernul și parlamentul trebuie să refacă textul în sensul nediscriminării.
Nu este nevoie, neaparat, de o sentință penală pentru a introduce o interdicție în exercitarea unor drepturi. Este suficientă o lege. Sentința penală poate cuprinde sancțiunea complementară a interdicțiilor civile.
Și în Declarația Universală a Drepturilor Omului este precizată obligația existenței unei legi sau a unei sentințe.
CCR a procedat corect.
MD a făcut campanie cu accent pe respectarea legii și a dreptului lui. A procedat corect. Pentru că a pus un accent deosebit pe „drept civil”, pe persoana lui, aștept, acum, să îl văd recunoscând acest drept și să facă un gest la fel de spectaculos în respectarea legii și a onoarei lui. Chiar dacă decizia CCR nu îi poate modifica hotărârea judecătorească favorabilă, acum MD este în situația în care a obținut discriminatoriu un drept. Pe o interpretare neconstituțională a legii de către instanța de judecată.
A bătut mult apa'n piuă cu onoarea. Să văd dacă o are.
N-are nicio treaba cu onoarea. MD are dreptate, decizia CCR e un abuz la adresa libertatilor fundamentale. E parerea mea, am exprimat-o, cred, destul de argumentat in ultima mea postare. Ce treaba are onoarea in raport cu un abuz? E ca si cum mi-ar zice cineva acum sa renunt la cetatenie pentru ca as fi fost implicat intr-o lovitura de stat in 2012. Pentru ca asa considera "seful statului". Nici vorba de asa ceva. CCR e o adunatura de tristi in cardasie cu Bas si la care ma uit cu curul de acum inainte (de fapt din 2012 incoace).
RăspundețiȘtergere