Iohannis la CSM. Discurs despre normalitate. Anormalii atacă.

Klaus Iohannis a punctat, ieri, un moment important al mandatului său. În fața reprezentanților Justiției și-a expus crezul. Cum vede el Justiția și ce vrea de la Justiție. Ce trebuie să facă Justiția, ce va face el și ce vor face ceilalți pentru ca Justiția să fie împlinită. Să fie, pe deplin, o Justiție a statului de drept.

Preiau discursul lui de pe pagina oficială a Președintelui României (aici). Fac acest lucru pentru că am de gând să mă „războiesc” cu handicapații susținători ai altor „modele”. Handicapați și răuvoitorii care au și apărut ca ciupercile după ploaie imediat după susținerea discursului. Răuvoitorii care au urmărit discursul cu alte scopuri (în special distructive), handicapați care nu au înțeles ideile, habarniștii care au vrut să se bage în seamă.

„Ref.: Discursul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, la ședința plenului Consiliului Superior al Magistraturii


Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a condus marţi, 6 ianuarie a.c., prima şedinţă din acest an a Consiliului Superior al Magistraturii. Vă prezentăm discursul susținut de șeful statului cu această ocazie:

„Stimată Doamnă Președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Stimate doamne, stimați domni, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,

Înainte de toate, vreau să vă spun, sigur, «La Mulţi Ani!» şi un an nou 2015 cu împliniri, cu sănătate şi cu realizări profesionale.

Este un moment special pentru mine, fiind prima ședință a Consiliului Superior al Magistraturii la care particip și pe care am onoarea să o prezidez. Sunt totodată bucuros să vă întâlnesc, acum, la începutul carierei mele prezidențiale, când beneficiez de multă simpatie și de mai puțină dezaprobare, deși sunt conștient că lucrurile se pot schimba uneori. Dar aici, între dumneavoastră, între magistrați, nivelul de neutralitate este mult mai ridicat chiar și la început, ceea ce îmi dă un sentiment de încredere.

Ședința dumneavoastră de astăzi este un moment de bilanț, dar și o adunare electivă în care vă alegeți colegii care vor conduce, pentru un an, Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, având în vedere scopurile întrunirii de astăzi, aș vrea să vă vorbesc despre viziunea mea asupra rolului și misiunii constituționale pe le aveți.

În șirul noțiunilor fundamentale pe care românii le-au redefinit după 1989, un loc aparte îl ocupă ideea de «justiție». Cu precădere însă în ultimii ani, românii au arătat că au înțeles că așezământul social al națiunii se sprijină în bună măsură pe justiție și că privilegiile de care se bucură se numesc drepturi, iar aceste drepturi trebuie apărate și respectate. Aceasta este, de fapt, demonstrația că oamenii onești și performanți din sistemul judiciar românesc au trezit în conștiința semenilor ideea de dreptate, un pas decisiv spre o democrație consolidată, pentru care merită cu prisosință să fie felicitați și încurajați.

Doamnelor și domnilor,

În calitate de președinte, este obligația mea constituțională să asigur Justiției cadrul normativ de funcționare, să apăr independența sistemului judiciar, să exprim așteptările, dar și să atrag atenția asupra unor probleme restante ori nerezolvate.

Sistemul de justiție nu este ceva abstract, ci este compus din oameni și trasăturile personale ale acestora, iar abilitățile lor sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemului. De aceea, dintre toate mijloacele prin care se realizează consolidarea sistemului judiciar, promovarea unor judecători și procurori, pe criterii ce țin exclusiv de competență profesională, experiență managerială și integritate, reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente. În același timp, trebuie să știm că niciun cadru normativ și nicio garanție încredințată de o altă putere a statului nu pot asigura independența personală a unui magistrat, dacă acesta nu își însușește și nu aplică ideea de independență. Cu alte cuvinte, un magistrat este atât de independent cât alege el să fie. Este, însă, rolul și responsabilitatea mea să mă asigur că Justiția va beneficia de liderii potriviți, acolo unde numirile imi revin în competență. Mai departe însă, performanța de caz și de sistem este responsabilitatea exclusivă a acesteia.

Este de datoria mea să arăt, totodată, că instituțiile nu trebuie personalizate, identificate cu imaginea liderului de la un moment dat. Instituțiile nu „aparțin” conducătorilor. Doar așa ne putem feri de derapaje și manipulări, de situații periculoase și nedemocratice. Așadar, instituțiile trebuie consolidate și apărate în ansamblu, și aici mă refer la toate cele trei componente ale Ministerul Public: Parchetul general, DNA și DIICOT. De asemenea, din același punct de vedere al consolidării sistemului judiciar, opinez că, în perspectiva regândirii și modernizării arhitecturii instituționale a legilor siguranței naționale și a legii CSAT, este util să luăm în discuție dacă nu cumva între membrii CSAT ar trebui să se regăsească și procurorul general, nu o persoană anume, ci instituția procurorului general. De asemenea, cred că CSM, Înalta Curte și Parchetul General ar trebui să poată avea inițiativă legislativă pentru că reprezintă instituțiile de aplicare a legii, respectiv de guvernare a justiției.

Rolul meu constituțional de mediator mă obligă, totodată, să veghez la protejarea sistemului judiciar de orice ingerință din partea altor puteri ale statului sau a altor entități instituționale. Există linii roșii a căror traversare produce o periculoasă debalansare a echilibrului în stat, iar recalibrarea constituie un proces lung și dificil. Dumneavoastră știți cel mai bine că, inclusiv în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, magistratul trebuie să judece în baza probelor, nu în baza informațiilor, indiferent de unde ar veni acestea.

Un alt obiectiv pe care îl vom asuma împreună este garantarea integrității instituționale și funcționale a instituțiilor din sistemul judiciar. Aceasta este o chestiune ce ține de președinte întrucât orice tentativă de modificare a legislației în domeniul justiției trebuie sa treacă de promulgare.

Consider important de subliniat faptul că Justiția este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere. Justiția trebuie exercitată cu demnitate, respect și sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic. În același timp, Justiția se face cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților civile, inclusiv a prezumției de nevinovăție și a dreptului la imagine. Din acest punct de vedere, este de dorit ca CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare. De asemenea, este fundamental ca mijloacele de investigare să fie folosite în condiții de deplină concordanță cu Constituția și cu reglementările internaționale și doar sub controlul unui magistrat judecător. Astfel, este esențial ca magistrații judecători și procurori să exercite un control efectiv asupra proporționalității, legalității și utilității tuturor măsurilor procesuale. Aici nu e vorba de a apăra inculpații și faptele lor de ochii opiniei publice, ci de exercitarea cu decență a actului de justiție, de apărarea principiilor care stau la baza oricărei societăți democratice.

Așa cum am văzut cu toții, unii politicieni nu s-au ferit să atace independența justiției. Luând în considerare aceste antecedente, ca și misiunea dumneavoastră conferită de lege, de garant al independenței justiției, trebuie să dovediți în continuare că știți să apărați reputația, onoarea și independența colegilor și a sistemului în ansamblul său. Așadar, CSM trebuie să aibă reacții rapide și să sancționeze imediat orice atacuri, ingerințe, derapaje și imixtiuni în justiție, indiferent dacă este vorba despre demnitari de cel mai înalt rang sau despre, de exemplu, un consilier comunal.

Cred că este necesar, de asemenea, să sublinez că, atât în Constițutie, cât și în legile organice ale Justiției, scrie foarte clar că Justiția se înfăptuiește în numele legii. Adică, nu în numele vreunei divinități sau a vreunei persoane, entități ori stări de lucruri. De asemenea, atât în materie civilă, cât și penală, actul de justiție trebuie îndeplinit într-un termen rezonabil, în mod unitar și cu garantarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Fiecare din puterile statului, precum și fiecare actor instituțional trebuie să se limiteze la cadrul normativ care îi este trasat prin Constituție și prin legile statutare într-un stat laic și nu religios, civil și nu militar. Doar astfel România va demonstra că este o democrație consolidată și puternică. În fapt, toate acestea reprezintă o Românie a normalității.

Doamnelor și domnilor,

2015 este al optulea an în care România se află sub instrumentul instituit de Comisia Europeană, numit Mecanismul de Cooperare și Verificare. De-a lungul timpului, acesta nu a fost o sperietoare, ci un instrument util, rezultat din parteneriatul cu Uniunea Europeană. MCV-ul a generat un exemplu de bune practici la multe din elementele cheie pe justiție și sunt convins că experiența României va fi fructificată în viitor de alte state care vor adera la Uniunea Europeană.

Au fost opt ani în care sistemul judiciar din România a înregistrat progrese majore în consolidarea statului de drept, sub această «umbrelă« instituțională. În ultimii ani însă, rapoartele MCV au constatat progrese importante realizate de aproape toate instituțiile din justiție și, de aceea, cred că este timpul pentru o schimbare.

Stimați membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,

Astăzi, aici, în fața dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită și să se constate că acele condiționalități, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite. 

Așadar, cred că unul dintre obiectivele majore ale sistemului judiciar trebuie să fie ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, toate instituțiile din Justiție, dar și Parlamentul și puterea executivă trebuie să își dea concursul pentru ca, atunci când actualul CSM și actualul Parlament își termină mandatele, să putem bifa împreună această reușită. În încheiere, vreau să vă încurajez – judecători și procurori – să vă continuați munca de schimbare la față a României. Nu vă lăsați intimidați, nu vă lăsați pradă influențelor politice sau amenințărilor! Pentru că nu există altă șansă a acestei țări decât cu un stat de drept consolidat și cu o justiție independentă. Indiferent de natura și dificultatea obstacolelor, magistrații onești vor avea în mine un partener loial în depășirea oricăror piedici.

Vreau să fiți alături de mine, așa cum eu voi fi partenerul dumneavoastră instituțional. Să îmi fiți alături și să ne opunem împreună, din toate puterile, oricăror tentative de distorsionare a realităților și interacțiunilor specifice unui stat de drept, a unei lumi normale. Și nu mă aveți alături doar pe mine, ci și milioanele de cetățeni care au venit la vot, în noiembrie anul trecut. În final, urez succes candidaților înscriși în cursă și vă doresc tuturor multe împliniri profesionale și multă putere de muncă! Vă mulțumesc!”.
Departamentul de Comunicare Publică 
06 Ianuarie 2015”.

Am subliniat acele părți din discurs care au o importanță deosebită. Klaus Iohannis ne-a obișnuit (să sperăm că rămâne constant) cu un comportament bazat pe reguli. Discursul lui a enumerat regulile pe care el le va urma în relația cu Justiția și în relația altor instituții publice cu Justiția.

Imediat după discurs au apărut „criticile”. Monica Macovei a dat tonul pentru presa și susținătorii ei. Că nu trebuie renunțat la MCV, că procurorul general nu are ce căuta în CSAT. Alții au sărit de fund în sus că ICCJ, Ministerul Public și CSAT nu pot avea inițiativă legislativă etc. Presa de scandal, cum ar fi Evenimentul Zilei, HotNews, B1Tv, Antena 3, fiecare în felul său, au criticat cererea lui Iohannis ca din dosarele aflate pe rol să nu mai fie date informații la presă. Panarame. De sus până jos și de la stânga la dreapta.

Să fim clari. MCV a avut și are rolul său. Au trecut 8 ani. Justiția nu se poate reforma dacă nu își dorește să se reformeze. Iohannis i-a spus „Justiției” că este timpul să termine cu reformele, să ajungă la punctul final al reformelor cerute de MCV și să stea pe propriile picioare. A fost un sprijin pentru Justiție MCV-ul însă devine un balast pentru statul român care, păstrând MCV-ul, admite că este incapabil să aibă o Justiție independentă în afara unui control extern.

Intervențiile critice ale unor persoane la ideea finalizării acestui sprijin dar și sistem de supraveghere externă a Justiției sunt ostile statului român. Fac afirmația fără nici o reținere. Îmi vine să folosesc cuvinte mai dure la adresa acestor persoane însă mă abțin. Reacția Monicăi Macovei și a susținătorilor ei este un îndemn la renunțarea la independență. Renunțarea la suveranitate. Pe de altă parte, obiectivul stabilit Justiției de Președintele Iohannis va lipsi pe Monica Macovei și gașca de incompetenți sau oameni de rea credință care o acompaniază de un instrument de tortură mediatică la adresa politicienilor români, la adresa oamenilor care compun Justiția. Fără MCV, Macovei devine o nulitate (cum de fapt și este).

Prezența procurorului general în CSAT este văzută diferit. Bănuiesc că procurorii vor strâmba din nas. Pe de o parte, CSAT este un instrument de conducere administrativ, supra-guvernamental, așa cum are sarcinile constituționale:

„Art. 119 - Consiliul Suprem de Apărare a Țării

Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii”.

Membrii CSAT sunt stabiliți prin lege ! Este vorba despre Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea CSAT. Unii comentatori și jurnaliști puteau accesa pagina de pe site Președinției (aici) înainte de a spune tâmpenii la televizor.

Unii au sărit în sus pe motiv că procurorul general este magistrat și nu poate îndeplini o altă funcție, iar ca membru al CSAT ar fi o altă funcție. Greșit. Procurorul general conduce instituția care are rolul de acuzator public, singura instituție care poate duce în Justiție cauzele penale ce privesc apărarea țării și securitatea națională ! Ei bine, din punctul meu de vedere, soluția poate fi bună. Chiar foarte bună. Dacă ne uităm la actuala componență a CSAT observăm că acolo apare ministrul Justiției, ministru care are în subordine Ministerul Public (constituțional) însă nu are dreptul să intervină în activitatea acestei structuri. Aici apare o contradicție între competențe. Pentru problemele privind apărarea țării și securitatea națională, procurorul general are mai multe competențe (datorită atribuțiilor funcționale) decât ministrul Justiției !

Se va spune că instituțiile statului sunt obligate să ducă la îndeplinire hotărârile CSAT și că astfel Ministerul Public ar fi obligat să execute dispoziții ale unei instituții administrative. Pe undeva este corect, pe de altă parte este complet greșit. Ministerul Public și mai apoi Justiția au aceleași obligații ca oricare altă instituție a statului român pentru apărarea țării și pentru securitatea națională. Apoi, procurorul general, membru al CSAT, are dreptul și posibilitatea de a își spune cuvântul în cadrul ședințelor și chiar va vota o rezoluție sau alta. În acest fel, procurorul general va informa membrii CSAT care îi sunt limitele și care îi sunt obligațiile pentru fiecare situație în parte. În fine, dacă se ia „la puricat” fiecare idee ce se naște din analiza acestei idei de bază se va ajunge la concluzia că este vorba despre o idee bună.

Presa este nemulțumită pentru apelul lui Iohannis ca CSM să ia atitudine cu privire la „scurgerile nepermise de informații în presă, din dosarele aflate în curs de soluționare”. Primii care au sărit de fund în sus sunt tocmai jurnaliștii care au beneficiat de astfel de informații, cei de la HotNews, Evenimentul Zilei, Antena 3, B1Tv ... Ba, cei de la EvZ spun că informațiile provin de la avocați ! Hait ! Dacă este așa, procurorii se pot auto-sesiza că avocatul „X” a comis o infracțiune și îl pot duce în fața instanței de judecată pentru a fi condamnat. De fapt, nu este cum spun așa-zișii jurnaliști de la EvZ și ... Mare lucru dacă nu or fi procurori care dau cinstea pe rușine lăcomiți la niște „verzișori”. Cererea lui Iohannis este clară: „scurgeri nepermise” din dosarele aflate în curs de soluționare. Este vorba nu doar de protejarea muncii procurorului de caz (nu va mai fi supus presiunii media), este vorba despre protejarea persoanelor cercetate. Nu are ce căuta în presă date despre persoanele care, din varii motive, ajung să dea declarații la procurori. La un moment dat, dosarul devine public, curățat de suspiciuni și variante de lucru operative, cu autori clar determinați. Presa va putea scrie pentru „informarea publicului” (și constituirea dosarelor de șantaj mediatic !) fără nici o teamă.

Și aici a apărut Macovei și ciracii ei. S-au adăugat „salariații” lui Udrea. De aici trag concluzia, fără jenă, că Macovei ar cam fi la originea „justiției” prin intermediul presei. Prea a sărit baba asta de fund în sus.

În concluzie, Iohannis a pus prima „cărămidă” la relația sa cu Justiția. Pentru o țară a normalității.

Cât privește inițiativa legislativă a CSM, ICCJ și MP, eu sunt de acord. Administrarea Justiției se face de către Justiție și nu de către Guvern. Aici este nevoie de modificarea art. 75 alin. (1) din Constituție. Probabil că CSM ar fi cel mai indicat să fie introdus în prevederile constituționale. Guvernul va avea dreptul la un punct de vedere la cererea Camerei Deputaților. Parlamentul însă va hotărî. Am auzit păreri ale unora și altora care m-au făcut să îi privesc pe autori cu multă „reținere”. Geaba diplome dacă ideile sunt puține.