joi, 19 martie 2015

Arestul preventiv. Campania mincinoasă din media și în Parlament.

În ultimul timp, DNA și DIICOT lucrează din greu la finalizarea dosarelor de corupție, de abuz în serviciu, trafic de influență, fraude financiare etc. Printre măsurile cerute de procurori sunt și cele de asigurare a desfășurării cu celeritate și în mod corespunzător a cercetărilor pentru finalizarea dosarelor. Percheziția, reținerea și arestul preventiv sunt cele mai vânate de jurnaliști pentru a fi înfierate (cu mânie proletară) dar și de politicienii care vor să împiedice procurorii să finalizeze mandatele.

Cu referire la politicieni, azi am auzit încă una: arestul preventiv cerut de procurorii DNA pentru Șova și Vâlcov au ca scop pierderea de către PSD a majorității la Senat ! A declarat-o cu emfază un senator PSD la Antena 3, „aplaudat” pentru zicere de Stoiceasca și Ursu. Cei de la România Tv spun că DNA vrea să schimbe guvernul. De noaptea minții.

Să luăm articolul în materie din Codul de procedură penală - Arestul preventiv.

Sectiune 6
Arestarea preventivă
Art. 223
(1) - Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a. inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b. inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c. inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d. există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
(2) - Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

Am auzit, peste tot, că arestul preventiv este o măsură excepțională, gravă prin lipsirea de libertate a persoanei, că cercetarea în libertate a învinuitului este o stare de normalitate iar cercetarea în stare de reținere este o anormalitate. Politicienii care se opun cererii procurorului comit un act de nedreptate. Ei sunt cei care prin vot au aprobat acest Cod de procedură penală. Prin fața ochilor lor au trecut prevederile art. 223 pus de mine mai sus, ei l-au aprobat ca articol și apoi legea în sine.

Trebuie de reținut niște „mici” amănunte:

- arestul se dispune de judecător - judecătorul de drepturi și libertăți sau judecătorii care formează instanța de judecată, procurorii fiind doar cei care propun măsura;

- dacă alin. (1) din normă are la bază evaluarea procurorului cu privire la comportamentul inculpatului, alin. (2) se referă la fapta pentru care persoana este urmărită penal, fără ca procurorul să mai poată face o interpretare. Toate interpretările se fac de către judecătorul care dispune arestarea preventivă și forma acesteia;

- Udrea, Vâlcov, Șova și toți ceilalți sunt acuzați de spălare de bani, șantaj, evaziune fiscală, infracțiuni de corupție sau infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă a închisorii de 5 ani sau mai mare.

Pe de altă parte, Cristina Ancuța Pocora a pus bine problema, la o emisiune Tv la Digi24. Ea nu are pregătirea juridică necesară să aprecieze un dosar penal. Așa cum nu au această pregătire foarte mulți alți parlamentari. Nu este exclus ca unii parlamentari să aibă o astfel de pregătire însă ei sunt insuficienți pentru a susține o măsură sau alta, nu mai spun de faptul că noua calitate, de parlamentar, nu le mai conferă dreptul de a se comporta ca avocați, procurori sau judecători. Practic, prin prevederile actuale ale diferitelor reglementări, parlamentarii își dau cu părerea fără a fi în măsură să dea soluția corectă. Exercitarea votului în astfel de cazuri se face nu după propria conștiință - cei care susțin acest lucru sunt niște mincinoși, indiferent de pregătirea lor -, ci sub influența acelor parlamentari care au tot interesul ca acțiunile procurorilor să nu fie finalizate în fața instanțelor de judecată.

Ajungem la o concluzie fără mare greutate. Camera Parlamentului care nu este de acord cu cererea procurorilor comite o ingerință în actul de justiție. Se substituie fie judecătorului de drepturi și libertăți, fie instanței de judecată.

Problema este că procurorul va reuși, cumva, să îl agate pe ministrul în cauză sau pe parlamentar și să facă proba actelor infracționale. Îl duce în fața instanței de judecată. Instanța ajunge la concluzia că este nevoie de o măsură preventivă de arestare. Ajungem la situația în care Parlamentul se poate opune, pentru că așa vor parlamentarii. Sau, mai bine spus, așa au primit ordin de la șefii lor. Dacă însă un parlamentar se transformă peste noapte în „cavalerul libertății” și votează împotrivă, că așa consideră el își dă astfel măsura incapacității de a participa la construirea legilor. Este absurd să mai crezi că un parlamentar este util la construcția legilor dacă nu este în stare să le înțeleagă. Așa cum este cazul încuviințării cererilor procurorilor.

Am mai citit o gogomănie, azi. La RFI.ro am dat de Iordache, parlamentar PSD care a susținut că în Constituție se prevede că foștii miniștri nu pot fi urmăriți penal dacă nu este de acord Camera din care face parte. Spune o tâmpenie cu spume. Nu există o astfel de prevedere în Constituție. Art. 109 vorbește numai de membrii Guvernului. Foștii miniștri nu sunt membri ai Guvernului. În plus, legea răspunderii ministeriale stabilește, imperativ, că procedura pentru membrii Guvernului nu se aplică foștilor membri ai guvernelor !

Concluzia ? Politicienii și jurnaliștii tâmpesc poporul cu televizorul.

Era să uit.

Constituția României, are în materia protecției parlamentarilor și a membrilor Guvernului reglementări din 1991. Este foarte important acest lucru. Pe atunci, procurorul era investit cu puterea de a dispune arestarea preventivă, reținerea era pentru 48 de ore etc.

Toți parlamentarii care fac gargară cu pioneze că ei nu se opun justiției au rămas în timpurile de acum 25 de ani. Culmea, tot ei sau o mare parte a lor, au fost cei care au luat procurorilor competențele avute după procedura penală veche !

Astăzi, refuzul Parlamentului de a permite judecătorului de drepturi și libertăți sau instanței de judecată să dispună arestarea preventivă sau o altă măsură procesual penală se poate traduce fără a greși ca o ingerință în actul de justiție.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vor fi șterse comentariile care depășesc limitele dialogului civilizat sau care pot fi catalogate ca spam.