Guvernare cu escroci.

Cazul Vâlcov are un parfum aparte. Primar pedelist la Slatina, tâlhărește la greu (spun procurorii), își schimbă culoarea politică când PDL pierde din viteză și devine pesedist, ajunge parlamentar al PSD și ministru de finanțe PSD-ist. Vrea să rămână în istoria națiunii cu un cod fiscal.

Totul ar fi fost ca în Rai dacă nu își băga Necuratul coada. Transferul de putere de la Băsescu la Ponta, prin intermediul Elenei Udrea și a lui Sebastian Ghiță (?!) nu s-a mai realizat. Cu tot tămbălăul creat de cei doi capi ai mafiilor pentru înșelarea nației. Lumea a ales altceva. De aici încep necazurile. Suntem oameni și se cuvine a trata problemele ca oamenii, nu ca roboții.

Cei desemnați de Constituție și lege să apere democrația s-au simțit eliberați. Au stat ei un timp în așteptare, să vadă ce și cum, apoi au văzut că li se cere de noul Președinte al României să combată corupția. Ferm, pas cu pas, până la victoria finală. Oamenii au înțeles. Un semnal, al doilea semnal, al treilea semnal și uite așa, zi de zi, într-un fel sau altul li s-a atras atenția că ei trebuie să combată corupția cu rezultate, nu cu vorbe. Au prins curaj. Au sărit dosarele din sertare mai ceva ca literatura de sertar de care se tot făcea vorbă la revoluție. Și ce dosare ! Unul și unul !

Lumea a observat, pe bună dreptate, că multe cauze care azi fac vâlvă au vechime. Unele de aproape 10 ani și chiar peste. Pentru că sunt om înțeleg faptul că nu s-a putut. Nu s-a putut duce la instanțe cauzele penale respective din cauză de stări sociale nefavorabile. Acum pot traduce: guvernări corupte.

Stai că mi-am amintit ceva. Când se lucra la noile coduri au fost niște discuții aprinse, atât în Parlament cât și în societatea civilă cu privire la limita cercetării penale. S-a cerut ca aceasta să nu depășească 6 luni (așa țin minte), Morar care era la DNA dar și alți procurori cereau imperativ ca cercetarea penală să fie lăsată să se desfășoară până la finalitate din cauza complexității unor cauze. Ei bine, se pare că au avut dreptate. Parlamentul a obstrucționat cercetarea penală (după regulile de atunci) a miniștrilor, parlamentarilor și foștilor miniștri. Acum, același Parlament se opune cu înverșunare urmăririi penale a potentaților zilei (după regulile de acum). Campion este Senatul care și-a băgat în Regulament o prevedere anticonstituțională cu ajutorul căreia blochează toate cererile procurorilor - art. 172 alin (6) „Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravențională ...se adresează președintelui Senatului de ministrul justiției”. Senatul urmând a face procedurile de control al cereri, de admitere sau respingere - așa au scăpat Vosganian și Bobely. Mai grav este faptul că parlamentarii nu mai citesc legile până la capăt, astfel că vin cu diferite motivă aiurea când este vorba despre foștii miniștri - Legea privind răspunderea ministerială îi exclude pe aceștia de la procedurile parlamentare în cazurile de răspundere penală, la art. 23 alin. (2) și (3).

Împotriva lui Vâlcov, procurorii au început urmărirea penală fiind învinuit pentru fapte săvârșite ca primar al Slatinei. Pe lângă cele pomenite de procurori în referatul ce îl privește, Vâlcov apare în referatul ce îl privește pe actualul primar PSD-ist al Slatinei, cu acte și fapte de coșmar:

„De altfel, pentru a împiedica efectuarea unui control de către Agenția Națională de Administrare Fiscală — Direcția Generală Antifraudă Fiscală, la solicitarea lui Lucian Petruț Sușală (n.r. fost șofer al lui Darius Vâlcov, director al SC Imobiliare Consloc SRL, firmă administrată de Primăria Slatina), au fost distruse mai multe documente și hard disk-uri”.

„De asemenea, s-a observat, potrivit referatului, consultarea permanentă și influențarea lui Darius Vâlcov, ministru al Finanțelor, de a interveni în activitatea de control desfășurată de ANAF — Direcția Generală Antifraudă Fiscală, direcționarea sumelor de bani provenite din infracțiuni de corupție, evaziune fiscală, spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru obținerea de avantaje materiale de către Vâlcov (Hotelul City Slatina), precum și sustragerea și distrugerea de documente de natură să conducă la exonerarea de răspundere penală”.

Dacă cele relatate de procurorii DNA sunt valabile (nu am de ce să nu îi cred !), dacă este adevărat ce a spus Băsescu la numirea în funcția de ministru a lui Vâlcov este adevărat (se confirmă !), dacă Ponta știa că Vâlcov este murdar pe degete de la banii corupției, numirea lui la Ministerul de Finanțe este o ticăloșie. Se pare că lui Vâlcov nu i-a tremurat mâna sau gura să acționeze cu puterea conferită de funcția de ministru pentru a-și proteja tâlhăriile.

Peste toate, Vâlcov devine și „părintele” noului Cod fiscal promovat de PSD. NU sunt specialist dar din ce am ascultat până acum, din ce am citit, respectivul act normativ este mai degrabă o belea națională decât o reglementare democratică.

Să fie clar. Noul Cod fiscal nu scade prețurile la produsele de pe piață - nu poate, este neconstituțional -, nu crește salariile bugetarilor și ale nebugetarilor, lasă un mare gol la bugetul de stat pe care nu îl poate acoperi cu probabilitatea creșterii economiei - nu are cum crește el, codul, economia. Mare lucru dacă, nu cumva, respectivul cod nu este o frecție la un picior de lemn.

În cercetarea procurorilor este și Dan Șova. Și acesta are pe cap o groază de acuzații. Inclusiv una comună Vâlcov: distrugerea de documente și de hard-disk-uri pentru a împiedica ANAF și procurorii să dea de urma tâlhăriilor.

La MFP avem, se pare, un escroc, la transporturi a fost un escroc, procurorii bat mai mereu șa ușa Guvernului pentru alți și alți miniștri, foști miniștri ai PSD sunt curtați de procurori. Unii mai de aproape, alții mai de departe. Concluzia este simplă: avem o guvernare cu escroci.

Ar merge treaba mai repede dacă ar fi mai mulți procurori și judecători. Nu uit de penitenciare. Stăm rău cu cazarea pentru așa fețe subțiri.

Ponta și Băsescu au reușit doar să își transfere escrocii. Guvernarea Ponta seamănă, sub acest aspect, suspect de mult cu Guvernarea Boc. Sunt ca două picături de apă.