Iohannis la Kiev. Urmează „marea împăcare” ?!

Cu Ucraina am avut, mai mereu, probleme. După ce am recunoscut noul stat ucrainean, condus de Kucima, ne-am trezit acuzați de intenții agresive cu privire la teritoriile istorice luate cu forța de ruși. Ani de zile naționaliștii ucraineni ne-au acuzat de limbaj dublu, de intenții ascunse, fiind calificați în strategia de apărare a Ucrainei ca posibil stat agresor în condițiile în care Ucraina semnase un Parteneriat pentru Pace cu NATO și statele membre NATO.

Pe timpul mandatului lui Constantinescu, deșteptul-deștepților numit Adrian Severin, ministrul nostru de externe atunci, a convenit prin schimb de scrisori, anexă la tratatul politic, că România recunoaște că insula Șerpilor a fost și este a Ucrainei. Mai târziu s-a aflat că Severin a fost un mare porc. Rusia nu a dat Ucrainei insula Șerpilor, niciodată.

Negocierea tratatului de frontieră și a acordului privind teritoriile maritime a durat mult, s-a folosit sistemul rus de negociere - nu puteai ști dacă a doua zi ucrainenii mai erau de acord cu ce semnaseră cu o zi înainte. Rușii le acordau „asistență” și îi îndrumau să „joace tare”. Nu le-au dat însă documentele de frontieră încheiate între URSS și România în 1956 așa că ucrainenii s-au baza pe documentele noastre. Au fost negocieri enervante, obositoare însă au fost finalizate fără a schimba linia frontierei. Au fost probleme, după cum se cunoaște, cu privire la platoul continental și la zona economică exclusivă. Cu rușii nu am avut niciodată lămurită problema teritoriilor maritime. Rușii ar fi dorit ca noi să nu avem nici zonă contiguă. Ucrainenii au preluat comportamentul rușilor și așa am ajuns la Haga unde am câștigat. Bogdan Aurescu a fost excepțional.

Pe timpul negocierilor tratatului de frontieră, Ucraina a angajat firme din Germania să își facă cnl. Bâstroe. Germanii s-au comportat mizerabil. Dragau Dunărea pentru Ucraina punând ancorele pe țărmul românesc. O încălcare gravă a tratatului politic dar și a acordului privind gospodărirea apelor de frontieră precum și a celor care alimentează apele de frontieră (de exemplu, fără acordul lor nu putem construi ceva pe un râu interior pentru că reducem debitul Dunării pe frontieră !). Mai mult, ucrainenii au adus în zonă nave militare și au început o campanie publică de acuze împotriva României că vrem conflict la frontieră. Geoană era ministru de externe. S-a comportat mizerabil. Cum-necum a oprit orice acțiune legală de protejare a frontierei, potrivit dreptului internațional și a cerut NATO să ne protejeze. Tâmpit om. Răspunsul a fost normal. Litigiul de frontieră nu se supune art. 5 din Tratatul NATO. A trecut și problema Bâstroe. Ucrainenii vor avea mari probleme cu acel canal. Aveau nevoie de el pentru a avea intrare pe Dunăre pentru navele care veneau dinspre Crimeea și din Marea de Azov.

Mai sunt și alte probleme care au inflamat relațiile dintre Ucraina pro-moscovită și România. De anul trecut însă, s-a schimbat macazul. Băsescu a fost inexistent. Nu era capabil să privească dincolo de un interes imediat, populist. Gargara cu pioneze a lui Băsescu nu a convins pe nimeni. Ba chiar se pupa cu Orban și lăuda comportamentul acestuia în Ungaria.

Acum am fost foarte curios cum va aborda Președintele Iohannis relațiile cu Ucraina. Vrem sau nu să acceptăm evidențele acestor zile, Ucraina ne este vecin. Are în spațiul de suveranitate foste teritorii ale Regatului României, are o populație etnic română. În România trăiește o comunitate bine conturată de ucraineni, credincioși statului român. Ucraina a ales calea europeană și a NATO. Nu este încă membră, nu va deveni curând însă este hotărâtă să se alinieze la standardele la care noi ne-am aliniat cu ani în urmă. Ucraina a ales să aibă doi parteneri de forță pentru a face trecerea către NATO și UE: România și Polonia. Strategic, o Ucraină puternică, independentă și suverană, prietenă, devine un aliniament înaintat, pentru noi, față de Rusia. Împreună cu Ucraina devenim mai puternici față de o Rusie agresivă.

Petro Poroșenko a atins câteva probleme de interes, în special pentru relațiile viitoare cu România:

- Aceasta este prima vizită a unui președinte român în ultimii 7 ani și ea are o semnificație simbolică. Trecem la o nouă etapă a relațiilor bilaterale. Am convenit să reanimăm activitatea comisiei prezidențiale mixte și să organizăm următoarea sesiune a acestei comisii prezidențiale mixte în timpul vizitei mele la București;

- am evidențiat direcțiile de perspectivă în relațiile noastre, este vorba de proiecte de infrastructură, de proiecte energetice și în alte domenii, care să aibă o concretizare practică pentru ambele părți;

- Am abordat și probleme care, tradițional, au fost sensibile, de exemplu Canalul Dunăre-Marea Neagră (cnl. Bâstroe ?!);

- Vreau să vă asigur că noi încercăm să demonstrăm că suntem în stare să găsim soluții comune pentru toate problemele care au fost irezolvabile de mulți ani;

- Președintele României astăzi, încă o dată, m-a asigurat că o să susțină parcursul european al Ucrainei și pozițiile Ucrainei în instituțiile europene. Vreau să mulțumesc pentru susținerea de către Președintele României a integrității teritoriale a Ucrainei și a suveranității ei, cu atât mai mult cu cât, acum un an, a avut loc așa-zisul referendum în Crimeea prin care Rusia a încercat să dea legitimitate anexării ilegale a Crimeei. România și toată lumea nu recunosc acest referendum și susțin Ucraina în frontierele ei internațional recunoscute (linie de conduită politică exprimată, recent, și de dna. Merkel, în numele Germaniei !);

- De asemenea, am discutat despre situația de securitate din bazinul Mării Negre și despre situația Republicii Moldova, în special despre regiunea transnistreană. Am convenit să facem tot ce ne stă în putere pentru a rezolva această problemă astfel încât, în viitor, regiunea transnistreană să fie integrată în Republica Moldova (România nu este în grupul care supraveghează regiunea transnistreană. În grup sunt Rusia, Ucraina, Moldova și UE);

- am convenit să avem mai mult succes în micul trafic de frontieră, care ar ajuta foarte mult populația din ambele țări;

- Am convenit că România o să susțină eliminarea vizelor pentru cetățenii ucraineni. Pentru aceasta, încă o dată, îi mulțumesc Președintelui României, care a avut mai multe inițiative atât în plan bilateral, cât și în plan regional. Cred că ceea ce așteaptă mulți oameni, din ambele state, este să avem o cursă aeriană directă Kiev-București și consider că în viitorul apropiat o să rezolvăm și această chestiune;

- Bineînțeles că avem interese și în domeniul energetic, și săptămâna aceasta o delegație a Naftogaz Ucraina va veni la București pentru a discuta lucruri foarte concrete în domeniul energetic. În general agenda discuției de astăzi a fost punctată pe probleme concrete, care să ducă la rezultate;

Klaus Iohannis a punctat și el probleme care interesează România:

- Mi-am dorit ca prin prezenţa mea la Kiev să reafirm voința de aprofundare a relaţiilor noastre şi sprijinul ferm al României pentru apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană;

- România își dorește să fie un partener al Ucrainei și să împărtășească experienţa și expertiza acumulată în procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană și la NATO. În acest sens, ne-am referit la continuarea proceselor de reformă internă, în special privind consolidarea democrației și întărirea statului de drept. În acest demers pornim de la un angajament comun: o relație de bună vecinătate și o regiune sigură și prosperă. O asemenea evoluţie este benefică cetăţenilor ucraineni, întregii regiuni, consolidând stabilitatea în această parte a Europei;

- Am dorit să reafirm susţinerea România pentru suveranitatea, unitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei. (...) Asumarea de către România a rolului de naţiune-lider a Fondului NATO de sprijin în domeniul combaterii ameninţărilor cibernetice este doar un exemplu în acest sens;

- Ucraina a regăsit în statele membre ale Uniunii Europene parteneri fermi și loiali principiilor prevăzute de tratatele internaționale, încălcate prin anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea;

- Am convenit că trebuie să dăm o vizibilitate mai bună comunităților noastre etnice care trăiesc în România, respectiv în Ucraina. Ele trebuie să devină un liant și un pod în relațiile noastre. În acest sens, este nevoie ca mecanismele relevante pe linie guvernamentală să își reia activitatea și să abordeze aspecte de actualitate. Dorim ca prin toate acțiunile noastre să vedem efecte pozitive în ceea ce priveşte contactele directe între cetățenii noștri si proiecte comune în plan economic și cultural.

Sincer, nu mă așteptam la atâtea amănunte cu profunde semnificații în relațiile dintre România și Ucraina. Poate nu ar trebui să mă mir dar mă mir totuși. Președintele Poroșenko a arătat, explicit, că între statele noastre au fost probleme „irezolvabile”. O fi traducerea de vină, o fi chiar cuvântul folosit de Poroșenko, indiferent cum a fost cuvântul pronunțat înseamnă o recunoaștere a faptului că aceste probleme au existat și că acest nou început poate duce la rezolvarea lor. Poate nu în totalitate însă în marea lor majoritate.

Ca simplu cetățean, sunt mulțumit de acest comunicat comun. Sunt speranțe.

Ucraina are nevoie de parteneri economici puternici. Are alături Polonia și România. Nu știu ce au primit ca angajament de la Polonia însă înclin să cred că polonezii au fost mult mai direcți (de fapt, polonezii au avut mai multe acțiuni în Ucraina ca oricare altă țară). Primul pas este că la București se vor prezenta cei de la Naftogaz pentru discuții concrete legate de domeniul energiei. Avem energie și putem să avem o piață mare cum este Ucraina. Vom avea de acâștigat împreună.

Este de reținut și faptul că România va acorda tratament medical unor soldați ai armatei Ucrainei. Germania va face același lucru.

Am citit și niște comentarii ale unor jurnaliști și analiști. Concluzia ? Mulți oameni au probleme cu capul.