Câștigătorii premiilor „Stupid magna cum laude”.

Tinerii ajunși la terminarea liceului își dau bacul. Parlamentarii ajung, periodic, la examene de maturitate politică, pentru unii sau de confirmare a maturității la alții. Nu alegerea lor este examenul de maturitate politică ci comportamentul lor în activitatea ulterioară mandatării de către cetățeni. Nu are importanță de câte ori a ajuns un politician să fie ales ca senator sau deputat, este important cum se comportă în spațiul politic al camerelor parlamentare.

Sunt dese momentele în care politicienii au de ales. Să facă, să nu facă sau să se abțină să facă ceva. Pretențioși, alegătorii se uită și la cum și când face, cum și când nu face, cum și când se abține să facă ceva un politician. În funcție de concluziile la care se ajunge acel politician va continua să mai existe pe scena politică sau nu.

Suntem în fața unei stări de excepție. Primul-ministru este acuzat de comiterea unor fapte penale comise înainte de a primi înalta demnitate dar și de continuitate infracțională după investire. Aseară, la Realitatea Tv, au fost expuse și alte situații cu potențial infracțional comise de premierul Ponta și miniștrii săi. Rămâne ca Parchetul General să ne lămurească asupra lor, să ne spună cât este infracțiune, câtă prostie. Culmea, prostia în funcția de demnitate publică, în special la nivelul Guvernului este profund infracțională. În principal din cauza faptului că miniștrii au ca instrument de lucru banii cetățenilor, au obligația de a-i aduna la bugetul național și de ai cheltui potrivit intereselor societății. În alte țări europene, cheltuirea aiurea a banilor țării este sancționată penal. La noi încă nu. Din nefericire.

În relațiile internaționale ale țării trebuie să ai în fața ochilor două componente majore. Ambele cu caracter oneros. Care este interesul național, care este interesul partenerului. Ce dau și cât, ce dă partenerul și cât. Nu există „sentimente”. Există doar interese. Pe partenerul extern nu îl interesează, prea mult, cine conduce țara, îl interesează foarte mult însă capacitatea ta de a respecta angajamentele asumate. Când conducerea țării este pusă sub semnul întrebării, partenerul internațional pune un semn de întrebare cu privire la viitorul relației. Un prim-ministru cercetat penal pentru acte de corupție sau asimilate corupției pune în alertă partenerul extern. Nu cumva există în relațiile dintre noi acte și fapte care ne pot pune în dificultate ? Dacă demnitarii corupți ai României au exportat corupția și la noi ? Câte acte și fapte ale României în relațiile cu noi sunt infestate de microbul corupției ?

Ei bine, ai noștri „ca brazii”. Călin Anton Popescu Tăriceanu și Valeriu Zgonea au trimis o scrisoare ambasadorilor celorlalte state în România care îi umplu de ridicol. Să luăm un calup și să îl desfacem pe idei pentru a avea o imagine mai bună a caracterului stupid al intervenției:

„Opoziția încearcă să forțeze căderea unui guvern legitim, susținut de către o majoritate parlamentară legitimă,

folosind ca pretext un caz judiciar, 

punând astfel în pericol nu numai stabilitatea României într-o regiune din ce în ce mai agitată, dar și democrația României, la 25 de ani de la căderea comunismului. 

Opoziția a lansat un război împotriva ordinii constituționale din România. 

Ei încearcă să captureze puterea total și să ducă țara într-o criză profundă, 

cerând alegeri anticipate — în pofida unei majorități parlamentare solide formată de o largă coaliție ce include forțe social-democrate, liberal, progresive și conservatoare”.

Fascinant !

Opoziția încearcă să forțeze căderea unui guvern legitim ! Păi, cu avem pardon, coane Tăriceanu, coane Zgonea, acesta este rolul opoziției. De aceia este opoziție ! Se opune majorității !

Folosirea cazului judiciar este o „crimă” în ochii siniștrilor președinți de camere parlamentare. Să avem pardon. Caz judiciar ar fi de exemplu folosirea unor acțiuni contrare legii. Aici însă avem o situație neplăcută pentru ei. Guvernul este condus de o persoană care a încălcat legea. Normal, absolut normal este să se ceară demisia demnitarului acuzat de comiterea unor infracțiuni, cu atât mai grave cu cât ele au avut ca scop afectarea intereselor statului: evaziunea fiscală, spălarea de bani, conflictul de interse ! Nu sunt infracțiuni care privesc o altă persoană, sau o firmă, statul este victima infracțiunilor comise. Rămânerea în fruntea Guvernului a celui care a fraudat statul este ca și cum ai pune lupul paznic la oi !

Cererea opoziției de demisie a primului-ministru este considerată ca o acțiune ce pune în pericol stabilitatea României plus, au tupeu siniștrii (!), democrația și stabilitatea regiunii ! Vai ! Fenomenal !

În mintea siniștrilor semnatari ai scrisorii, este democratic să avem demnitari cercetați pentru acte și fapte comise împotriva statului. După mintea lor tulburată (scleroză ?), am putea institui un model de democrație originală. Candidații la demnitățile ministeriale vor trebui să fie persoane cu cazierul cât mai încărcat, preferabil persoane care au executat și pedeapsa în penitenciar. Nu este exclus însă ca PSD și aliații să prefere să elimine din lege infracțiunile de evaziune fiscală, spălarea de bani și conflictul de interese. Ce să ne mai complicăm atât ?!

Fascinanta gândire a siniștrilor este cuprinsă în formularea „opoziția a lansat un război împotriva ordinii constituționale” !

Este evident că cei doi nu au toți boii acasă. În ce constă ordinea constituțională după mintea lor ? După mine, ordinea constituțională este prevăzută în ... constituție. Acolo spune cum este organizat statul. Opoziția nu dorește schimbarea organizării statului ci eliminarea din conducerea statului a persoanelor care au comis infracțiuni sau sunt suspecte de comiterea unor infracțiuni.

Am sesizat faptul că PSD a făcut copy-paste după susținerile lui Băsescu din 2012. Când referendumul pentru demiterea dictatorului a fost considerat ca o lovitură de stat.

Cele ce urmează sunt halucinații. Preluarea puterii de către opoziție ar duce la „o criză profundă”. Propunerea alegerilor anticipate naște spaima „capturării totale a puterii”. Propoziția este de tot hazul. Haioși rău de tot. Puterea se capturează ! Adică, puterea zboară sau aleargă liberă, undeva într-un spațiu controlat de PSD și aliații, cam sălbatică ea, opoziția vine tiptil-tiptil o capturează și fuge cu ea. fascinant.

Nu mai continui cu penibilele justificări privind acțiunile neconstituționale ale Camerei Deputaților. Parlamentul a acționat împotriva altor prevederi constituționale, exercitând un drept fără responsabilitate. Responsabilitate de care Tăriceanu și Zgonea plus parlamentarii care îi acompaniază fug ca dracul de tămâie, vorba aia.