Să se schimbe totul dar, să nu se schimbe nimic ! Strigătul disperat al unor politicieni, jurnaliști și analiști politici, militari etc.

Încerc să nu cred în ideea din titlu însă nu am cum să o contrazic.

Societatea noastră a fost, cumva, deconectată de la propria ei construcție politică. Vinovatul este la Cotroceni și se numește Klaus Iohannis.

A scos din priză aparatele. Pacientul, nimeni altul decât societatea noastră cea de toate zilele, se sufocă. Compoziția aerului nu mai este controlată, este aerul normal, din mediul în care trăim, substanțele introduse în organismul social pentru a crea starea de bine au fost radical eliminate. Organismul este obligat să se lupte, să revină la starea inițială, cea de dinainte de „tratamentul modern-înșelător” aplicat de politicile perverse ale foștilor conducători. Au apărut dureri, stări de confuzie, lumea a început să vorbească în dodii.

Iohannis nu iese la gâlceavă, nu iese să arate cum va face și cum va drege în problema „x” sau „y”, vine doar și anunță ce s-a hotărât, cum se va face, ce au de făcut ei și ei. Se limitează strict la atribuțiile lui. Le exploatează la maxim. De aici până aici. Nu mai mult. Dar nici mai puțin. Enervantă poziție. Până și Iliescu sau Constantinescu erau mai „binevoitori” cu presa și jurnaliștii năimiți ai patriei. Nu mai spun de Băsescu ! Oho ! Ăsta ajunsese să conducă, autoritar, cu sprijinul jurnaliștilor „acreditați”, unii încă în transă și azi, mirați nevoie mare că Iohannis nu le cere sprijinul și nici nu face cum le dictează ei. Cât privește recomandările jurnaliștilor și a analiștilor de bine, ei bine, aceștia dau recomandări pe bandă rulantă. Dacă văd că nu au succes, se transformă în petiționari, fie în nume propriu fie în numele cetățeanului „x” sau „y”, din țară sau din diaspora care este nemulțumit de activitatea Președintelui și, normal, îl anunță că i-a retras încrederea.

Consecințele încep să se vadă. Justiția își face treaba pentru care a fost investită prin Constituție. Acum a devenit așa cum spune Constituția: unică, imparțială și egală pentru toți. Procurorii au redevenit reprezentanți ai intereselor generale ale societății și apărători ai ordinii de drept (ordine prevăzută de Constituție și legi) și acționează ca atare. Nu (mai) au nevoie de aprobarea politicienilor sau a altor persoane pentru a pune legea în aplicare. Consecințele se văd de noi, majoritatea cetățenilor și se simt de către cei care au crezut că sunt deasupra legii. Și sunt unii care așa și-au închipuit. Mai mult, procurorii au început să aplice prevederile legale tuturor, indiferent de poziția socială. Au ajuns în atenția procurorilor și mai apoi în fața instanțelor de judecată „marii industriași”, miniștri și foști miniștri din diferite partide, parlamentari, șefi de agenții naționale. Acum avem o mare problemă, administrativă. Locațiile de detenție a clienților Justiției nu sunt la standardele pretențiilor noilor „clienți”. Politicienii care au staționat, temporar, în „beciurile domnești” ale poliției au constatat lipsa condițiilor de detenție. Normal că au reclamat, zgomotos situația. Din nefericire pentru ei, nu au avut în vedere aceste condiții. Ca să fiu rău, voi spune că nu au fost buni gospodari. Nu și-au făcut vara sanie și iarna căruță. Chiar dacă România a fost condamnată la CEDO pentru condițiile de detenție din penitenciare, respectivii politicieni nu au acordat atenție acestor condamnări atunci când erau la guvernare, când erau în Parlament și când au împărțit banii bugetului de stat. În loc să bage bani în penitenciare, Elena Udrea și Emil Boc au aruncat banii pe terenuri de fotbal în pantă, pe parcuri în localități fără copii, în tot felul de „investiții” ciudate. Nu este departe nici Ponta și ai lui.

Parlamentarii sunt oripilați. În special cei care au vechime în lumea politicii. Atât cei din PSD, mai ales cei din PSD, dar și aliații lor din noul ALDE, politicienii lui Tăriceanu. Ba chiar și cei din UDMR și UNPR. Să nu îi uit pe unii din PNL. Confundând persoana cu instituția - moda anilor de la '89 încoace -, politicienii puterii de azi și aliații lor au început să atace Justiția, în toate formele posibile. De la încălcarea flagrantă a legii sub acoperișul imunității parlamentare - refuzul de a aplica legea, refuzul de a se sesiza la încălcarea legii -, până la acțiuni sub acoperișul instituției parlamentare de atac la persoanele care sunt la conducerea instituțiilor ce compun Justiția.

Simt nevoia să fac o precizare. Mai ales după ultimele acțiuni ale Parlamentului prin care au sustras (pot spune așa fără nici o greșeală) de sub autoritatea Justiției pe Victor Viorel Ponta, Varujan Vosganian, Borbely, Șova etc.

Parlamentul, ca instituție care trebuie să inițieze acțiunea penală în cazul infracțiunilor săvârșite de minștrii membri ai Camerelor parlamentare, a refuzat să aplice o procedură constituțională și legală. Parlamentarii au devenit, astfel, complici ai infractorilor. S-au substituit Justiției și au „judecat” ei. Justiția a fost astfel împiedicată să își exercite rolul constituțional. Legile au fost încălcate. Nu sunt de acord cu aserțiunile promovate în media și nu numai de către unii parlamentari că Parlamentul are dreptul constituțional de a refuza o cerere a procurorilor. Nu poți aprecia așa. Este o cumplită superficialitate în admiterea unor astfel de aserțiuni. Acest așa zis drept nu poate fi invocat pentru a încălca obligațiile constituționale ce revin Parlamentului - organ reprezentativ al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării -, în fapt, primul apărător al principiilor constituționale. Legile pe care le emană sunt prelungiri ale prevederilor constituționale. Sesizat cu săvârșirea unei sau unor infracțiuni de către guvernanți sau unii parlamentari, Parlamentul trebuie să vadă dacă este sesizat corect, dacă investirea lui este făcută respectând formalitatea prevăzută de lege și să admită cercetarea procurorilor. Practic, parlamentarii trebuie să aplice toate celelalte prevederi prevăzute în Constituție, inclusiv aceea potrivit căreia în cauzele penale, procurorii reprezintă interesele generale ale societății. Sunt singurii prevăzuți în Constituție cu această calitate. Parlamentul nu are acest atribut. Este prea special pentru el. La fel cum este prea special pentru el atributul ICCJ și al celorlalte instanțe judecătorești de a înfăptui Justiția. Constituția limitează Parlamentului, prin aceste prevederi, puterea de reprezentare a poporului român. Prin refuzurile pe bandă rulantă a cererilor procurorilor, Parlamentul a încălcat Constituția, a „stabilit” tratamente inegale între cetățenii țării în fața Justiției.

Avem o situație foarte curioasă (în comparație cu perioadele trecute - Iliescu, Constantinescu, Băsescu). Președintele tace, punctează câteodată unele idei, arată cine trebuie să facă, apoi tace. Toată lumea fierbe. Justiția tace. Din când în când apare câte un comunicat al DNA sau DIICOT și punct.

Loc de vorbă, cât vrei. Parlamentul nu tace. Vorbesc parlamentarii ca la balamuc. Guvernul nu tace. Vorbește mereu, vorbește aiurea, se laudă cu „realizări mărețe”, ia măsuri ciudate. Economia duduie. Spun guvernanții și politrucii lor. Economia este pe muchie de cuțit. Spun specialiștii în economie și finanțe, în special cei care au activități în sistemul bancar sau participă la supravegherea economiei reale. Consumul arată dezvoltare însă nu o susține dacă nu se investește în producție sau în infrastructura necesară producătorilor să își ducă marfa pe piață. Iar investiții ... canci.

Zgomotul produs de gargara cu pioneze a politrucilor este asurzitor. Cu cât momentul „0” se apropie, cu atât zgomotul devine mai deranjant. Momentul „0” este starea de colaps a „realizărilor mărețe” la care a ajuns guvernarea Ponta. Fără investiții, angajamentul de creare a 1 mil de noi locuri de muncă pe timpul mandatului de guvernare a luat-o razna. Au trecut trei ani și mai bine iar indicatorii au luat-o în jos. Se pierd locuri de muncă. Învățământul nu produce ce are nevoie economia românească. Producem scump, producem pentru locuri de muncă puține în domenii nedezvoltate sau ajunse la capacitatea maximă de absorbție. Producem șomeri. Avem o inflație de politologi, juriști, sociologi, psihologi ... umaniști. Nu mai avem muncitori, agricultori, agronomi, ingineri. Nu a fost dezvoltată producția. Ne-am axat pe servicii. Importăm ce ar trebui să recoltăm din propria grădină sau să cumpărăm de la micii industriași. Mica intreprindere a fost strangulată. Incapabilă să ofere „șpaga regulamentară”, șpagă dată generos de comercianții străini, mica intreprindere a intrat în „suspendare”. Social-democrația nu vrea mică intreprindere. De se dezvoltă, uită de pomana guvernamentală, uită de ajutorul social. Când omul este independent economic față de stat, social-democrația pierde alegerile.

Ne schimbăm. Iohannis dă tonul că se poate. Oamenii au acceptat ideea și acționează ca atare. PSD se destramă. Se schimbă clasa politică, așa cum Iohannis a anunțat pe timpul campaniei prezidențiale. Pas cu pas.