I-a murit scroafa'n coteț. Dar de când ?

Am găsit poza pe internet. Cu Google. Repede. Cuvinte cheie: scroafa ponta. Simplu.

Nu-mi mișcam eu fundul să scriu acum ceva dacă nu mă deranja superficialitatea cu care unii jurnaliști și unii comentatori politici tratează cauzele prăbușirii noului „Che Guevara de Dâmbovița”.

Pierderea alegerilor prezidențiale nu este cauza prăbușirii lui Ponta. Este doar confirmarea despărțirii lui Ponta de electorat. Prăbușirea lui Ponta s-a produs etapizat, culminând cu destrămarea USL. Începând cu toamna lui 2012 când s-a format guvernul USL, după alegeri, Victor Viorel Ponta a tot coborât „treptele” către uitare. Primele semne au apărut când a negociat cu Băsescu „pactul de coabitare” și a continuat cu formarea guvernului, când a golit de conținut politic și financiar ministerele alocate liberalilor. De la „pactul de coabitare” și formarea guvernului a început „scroafa” lui Ponta să refuze mâncarea, să slăbească, să bălească. Apoi, „scroafa” a început să devină din ce în ce mai costelivă pe măsură ce Ponta a încercat să domine pe Crin Antonescu și PNL, în anul 2013, când a preluat ministerul Justiției de la liberali și când a pus la cale negoțul cu Băsescu pentru funcțiile de conducere la Justiție. Când în marea lui ticăloșie a reușit să destrame ACL (PNL+PC) și să își atragă și UDMR pentru a face majoritate parlamentară fără PNL, dar cu sprijinul trădătorilor din PNL pe atunci miniștri liberali, „scroafa” lui Ponta abia își mai trăgea sufletul. USL murea încet, încet fără ca Ponta să fie interesat de viitor. La urechile Guevaristului Ponta se instalaseră „șoptitorii” de laude iar la curul lui pupau de zor și lingeau jurnaliștii de la Antena 3 și România Tv plus alții (se știu ei).

Când PNL a vrut să își schimbe miniștrii, Ponta a renunțat la „scroafă”. A murit săraca slabă, amărâtă, flămândă ... USL s-a rupt odată cu moartea „scroafei” lui Ponta. De atunci încolo, norocul lui Ponta a luat-o pe arătură. Degeaba imaginea publică strălucitoare. Jos, la temelie, la fundație nu mai era nimic temeinic. Doar niște cioate mâncate de apă.

Momentul cel mai mediatizat nu a fost înțeles de Ponta. Demisiile în lanț ale lui Crin Antonescu, de la PNL, de la Senat, de la Comisia pentru modificarea Constituției din 2014 au rupt orice legătură a lui Ponta cu PNL, au distrus orice șansă a lui Ponta de refacere a USL. După alegerile europarlamentare, PNL a renunțat la procesul de fuziune „pas cu pas” cu PDL (fuziune dorită de liderii ambelor partide) și a trecut la fuziunea „în pas vioi”. A ieșit la iveală și tâlhăria pregătită de trădătorii din PNL, în frunte cu Chițoiu, prin gestul lui Tăriceanu de a se duce la Palatul Victoria să pupe condurii „pașei” Ponta. Toate legăturile s-au rupt. Degeaba a tot încercat Ponta și pupincuriștii lui să inducă populației ideea că USL trăiește. Atât la europarlamentare cât și la prezidențiale. Lumea a priceput că nu prin interpretarea, corectă din partea oamenilor, a gesturilor făcute de Crin Antonescu.

Să fie clar. „Scroafa” lui Ponta a murit la începutul anului 2014 când s-a rupt USL-ul.

De la acel moment s-au prăbușit și marele proiecte de țară angajate de USL: modificarea Constituției, regionalizarea și descentralizarea administrativă a țării, păstrarea echilibrelor fiscal-bugetare (mai are puțin și le prăbușește și pe astea), intrarea în Spațiul Schengen, milionul de locuri de muncă, autostrăzile etc. Praf și pulbere !

Dacă nu uităm la ce „a realizat” Ponta la guvernare nu vom găsi mare lucru. Reparațiile financiare nu pot constitui obiective de țară. Sunt simple reparații.

În curând, golanul Băsesu va avea alături pe golanul de mai mică anvergură Ponta. PSD-ul la eliminat de la masa deciziei. Iar am ajuns la o simulație. Adevăratul prim-ministru va fi Dragnea. El va impune iar Ponta, cât va mai sta la Victoria, va executa. Onoare nu are, așa că nu mă aștept să demisioneze.