Maghiarii vor să ocupe teritorii după modelul rușilor.

Mediafax (aici). ”Focuri de veghe” aprinse de mii de maghiari, pentru a lumina delimitarea ”Ţinutului Secuiesc”.

Acțiunea este anticonstituțională. Nu trebuie să mă mire. Este încă o acțiune pentru ocuparea unei părți a teritoriului statului român și stabilirea unei alte administrații decât cea a statului. Istoria este chemată în ajutor în speranța că cei care văd ce fac maghiarii nu se uită cu atenție la istoria României și a Ungariei, de bună seamă. Este încă o acțiune de destabilizare a statului român cu concursul declarat sau nu al altor state.

Statul maghiar are o contribuție directă pentru că finanțează organizațiile maghiarilor care organizează aceste acțiuni. Având în vedere „dragostea” mare dintre ruși și unguri, mai ales când este vorba despre România dar și despre alte state unde trăiesc comunități maghiare - Ucraina, Slovacia, Serbia -, nu pot trece cu vederea posibilitatea ca rușii să fie, din umbră, susținători ai destabilizării României. Au toate motivele, mai ales în ultima perioadă. Scutul de la Deveselu stă ca un pai în ochii strategilor de la Moscova. Ca o curiozitate (și nu prea !), campania anti-NATO a Moscovei este însoțită de mișcări destabilizatoare în statele țintă. În cazul nostru, al României, „himera” ținutului secuiesc este o componentă de bază, pe lângă acțiunile unor organizații zis civice care luptă cu pieptul dezgolit pentru pace și natură, pentru „păstrarea” unor valori care nu mai au valoare sau pentru blocarea unor acțiuni statale pentru folosirea, în interes național, a resurselor existente fie pe sol fie în subsolul țării.

Maghiarii sau secuii care se declară maghiari au aprins focuri pentru delimitarea „ținutului secuiesc”. Proclamația difuzată cu ocazia acțiunii mi-a atras atenția cu următorul text:

„Viitorul acestei regiuni nu poate fi imaginat altfel decât ca o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, cu prerogative sporite, situată între limitele sale regionale fireşti, formate în cursul istoriei. (…) Vrem să dispunem de dreptul nostru la autodeterminare, iar în baza acestui drept solicităm autonomia Ţinutului Secuiesc în cadrul statului român! Ţinem la hotarele Ţinutului Secuiesc compus din opt scaune şi 153 municipalităţi secuieşti, hotare care vor fi definitivate prin referendumuri locale”.

Este normal că m-am dus la „istorie”, să văd mai bine ce și cum. Wikipedia are o pagină cu „Ținutul secuiesc” (aici). Este evident că nu a fost scrisă de un român ci de unul care știe limba română sau a fost tradusă (din limba maghiară) de unul care știe limba română, textul și nu conținutul fiind edificator. Ca să dau unele exemple:

„Fauna regiunii este extrem de variat ...”,

„Cea mai întinsă de pădure din municipiul Târgu Mureș ...”

etc.

Există și contradicții de fond. În prezentarea etniei, pentru ziua de astăzi, se spune că secuii sunt „subgrup etnic maghiar”. Când se ajunge la pomenirea istorică a secuilor, textul este mai mult decât clar:

„Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare.[17] Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei”.

Secuii au fost „popor asociat maghiarilor” ! Deci, nu maghiari, nici măcar ca subgrup etnic maghiar !

Aflați în serviciul militar al regilor maghiari, secuii au fost colonizați pe teritoriul de graniță al regatului maghiar care stăpânea Principatul Transilvaniei, în sud-estul teritoriului cucerit prin forța armelor. Colonizarea nu presupune împroprietărirea ci punerea la dispoziție a unui teritoriu pentru nevoile de trai ale unei populații.

Istoric, secuii nu sunt proprietarii teritoriului în care au fost colonizați ci uzufructuari. Împărțirea lor pe „scaune secuiești” este o împărțire administrativă cu caracter juridic, secuii având dreptul la propriile instanțe de judecată și la propria administrație comunală. Este evident că secuii erau altceva decât maghiarii. Faptul că au vorbit limba maghiară și că au combinat-o în timp cu limba vorbită de ei nu îi face maghiari. Sunt tot „popor asociat”.

„Scaunele secuiești și desființarea lor în 1876

Cele șase Scaune Secuieşti (în afara Scaunului Arieș): Scaunul Mureș, Scaunul Odorhei (Tileagd), Scaunul Ciuc, Scaunul Sepsi, Scaunul Chizd și Scaunul Orbai. Cele trei din urmă s-au unit sub nume de "Trei Scaune".
Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare.[25] Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în maghiară gyepű) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvaniei.

Scaunele secuiești au fost unitățile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania, menționate începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV-lea. În 1867 autoritățile maghiare de la Budapesta au decis desființarea scaunelor secuiești, iar în locul lor au fost înființate patru comitate (vármegyék).

Proiectul de reorganizare a Austro-Ungariei publicat în anul 1906 de Aurel C. Popovici, intitulat Statele Unite ale Austriei Mari, prevedea ca "Scaunele secuiești" să fie una din cele 15 „țări” alcătuitoare ale confederației.

Scaunele secuiești, existente până în 1876, se întindeau pe mare parte din actualele teritorii ale județelor Covasna și Harghita, precum și în partea de mijloc a actualului județ Mureș; în afara acestei zone, scaunele secuiești cuprindeau și câteva localități din județele Alba și Cluj (între Turda și Vințu de Sus, care țineau în trecut de Scaunul Secuiesc al Arieșului), trei comune din județul Neamț (Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean și Dămuc) și o comună din județul Bacău (Ghimeș-Făget), incluse prin reforma administrativ-teritorială din 1968 în cele două județe moldovene.

Scaunele secuiești, inițial șapte la număr, apoi cinci (prin constituirea celor Trei Scaune în unul singur), au fost desființate în anul 1876, odată cu reforma administrativă a Regatului Ungariei, în sensul extinderii organizării comitatelor la nivelul întregii țări. Teritoriul fostelor scaune secuiești nu are în prezent un statut administrativ deosebit de mulțimea de ținuturi istorice românești, deci are administrație publică de tip județean”.

Câteva constatări:

1. Secuii au locuit pe diferite teritorii, pe măsură ce Imperiul Austro-Ungar își extindea granițele prin acțiuni militare. Locul unde au rămas să trăiască astăzi este limita maximă de extindere a Imperiului. Ca atare, ei nu sunt proprietari ai teritoriului, proprietatea fiind a împăratului Austriei sau a regelui Ungariei. În fond, a statului care îi folosea ca oaste de graniță.

2. Scaunele secuiești au fost desființate de statul maghiar în 1876. Dreptul secuilor la auto-determinare nu există în decursul istoriei. Ce fac secuii/maghiarii astăzi este o interpretare abuzivă a istoriei și a drepturilor pe care o populație le are asupra teritoriului locuit. Faptul că scaunele secuiești au fost desființate de statul maghiar este o dovadă clară a lipsei acestora de autonomie. Nu au avut-o. Ca exemplu, împotrivirea lor la formarea regimentelor grănicerești ale Imperiului Austro-Ungar a fost înnăbușită în sânge de armata austro-ungară. Este pomenit „masacrul de la Siculeni”, din 1764 unde „istoricul” care a scris pagina de pe Wikipedia nu pomenește decât de armata austriacă, evident cu scopul de a scoate maghiarii din cauză.

3. Cât timp Regatul Maghiar a fost pașalâc turcesc, Principatul Transilvaniei a fost autonom. Secuii au fost „grănicerii” principatului și nu ai regatului maghiar.

4. Unirea Transilvaniei cu Regatul României îi prinde pe secui ca populație etnică de sine stătătoare, la fel ca sașii, nu de etnie maghiară.

Ce se întâmplă astăzi este o încercare a guvernului de la Budapesta de a dezgropa morții și de a destabiliza România. Cu sprijin de la Moscova, evident.

Secuii sunt, așa cum au fost de-a lungul istoriei, doar niște instrumente ale politicii Budapestei și nu exclud niște încurajări de pe la Viena.

Ce cer secuii acum este aberant ! Desființarea scaunelor secuiești a fost hotărâtă și realizată de Regatul Ungar în 1976 și nu de Regatul Român sau de România. Nu s-au împotrivit pentru că statutul lor în Regatul Maghiar era acela de coloni, de soldați cu simbrie care aveau dreptul să folosească teritoriul pe care au fost dispuși pentru a trăi. Puteau fi scoși din teritoriul respectiv și duși în alt teritoriu în funcție de interesele Ungariei. Abia după unirea Transilvaniei, a Bucovinei și a Crișanei cu România secuii au fost considerați populație conlocuitoare. Abia după acest moment istoric au devenit sedentari.

Istoria, chiar cea scrisă de maghiari, nu le este favorabilă. Ce fac acum politicienii maghiari și cei care încă se mai declară secui este o acțiune în forță pentru destabilizarea statului român. Unirea Transilvaniei cu România a schimbat definitiv situația administrativă a teritoriilor. Sunt proprietate a statului român și nu pot fi preluate, prin nici un fel de acțiune, de către o populație conlocuitoare indiferent cum se va numi ea. Cu atât mai puțin maghiarii.

Tot istoric avem și niște repere clare. Maghiarimea din România, din noul stat român, nu a recunoscut autoritatea statului român. Unirea Transilvaniei cu Regatul României are un moment în care maghiarii au jurat credință statului Maghiar, devenit sub Bella Kun republică socialistă. Nu am citit că secuii să fi jurat credință statului maghiar. Ucrainenii nu au mai votat unirea cu România, s-au retras, în 1918.

Cumva, statul român va trebui să stopeze, prin mijloacele legale pe care le are la dispoziție, apetența unor politicieni care își doresc să devină „făuritori de țară”. Tot ce fac politicienii maghiari este împotriva mersului istoriei în Europa. Sunt, evident, agenți ai unei puteri străine rămasă ca mentalitate în evul mediu.

Motivarea unui maghiar că teritoriile cucerite sunt ale cuceritorului pică. Cuceritorul nu mai există, cel puțin în teritoriul care este spațiul administrativ al României. România este azi stăpânul teritoriului. Fostul cuceritor a fost învins. Să stea în banca lui. Nu mai are drepturi. Dacă nu îi place, se poate recoloniza în teritorii din afara României.