Că tot vorbim despre prevenție în sănătate, Iohannis a sintetizat bine ieri o direcție.

În organizarea PNL Sector 3 ieri ne-am adunat să discutăm despre prevenție în sănătate. Senatorul Mariana Câmpeanu a moderat discuțiile. Mai mulți medici au dat explicații.

Pentru că medicii au fost principalii vorbitori, am avut senzația că se încearcă un fel de fugă de răspundere pentru situația actuală a stării de sănătate. Suntem jos de tot când este vorba despre cazurile de constatare a unor boli în fazele incipiente, suntem la un nivel catastrofal când este vorba despre avorturi - 40% din sarcini ! Suntem catastrofali când este vorba de preluarea unor bune practici și prevenirea cazurilor de îmbolnăviri grave pentru că cei care au condus ministerul sănătății nu au avut altceva mai bun de făcut decât să își aranjeze niște afaceri profitabile. Moartea altora este foarte profitabilă pentru unii. Au fost destule date statistice oferite și, mai ales, au fost clarificate unele aspecte. Când ajungi la spital, direct din viața de zi cu zi, ceva nu este în regulă. Spitalul este ultima soluție. Până la spital, la intervenția spitalicească, ar trebui să avem multe alte etape care să permită prevenirea îmbolnăvirilor.

Ei bine, legea asta a prevenție ar trebui să aibă acest rol, să identifice acele etape care pot fi parcurse pentru a nu se ajunge la tratamentul spitalicesc. Chiar dacă nu este foarte „bună” acum, ea poate deveni mai bună pe măsură ce aplicarea ei evidențiază noi riscuri care trebuiesc combătute, noi proceduri care pot fi aplicate etc. Mai mult, existența legii este  obligatorie pentru a permite adoptarea unor măsuri care impun finanțarea unor acțiuni în materia prevenției. Fără lege, acele finanțări, mai ales de la bugetul statului sau de la bugetele autorităților locale, nu ar putea avea loc. Mai mult, activitățile care devin obligatorii pentru medici în noua orientare spre prevenție nu ar putea fi plătite !

Un medic, parlamentar, chiar a sesizat că au existat unele păreri care puneau sub semnul întrebării necesitatea unei legi a prevenției din moment ce o mare parte din activitatea omului în mediul în care trăiește este orientată tocmai către prevenție: se spală pe mâini, își taie unghiile, se curăță pe sub unghii, face sport, își spală legumele și fructele pe care le consumă, își fierbe sau prăjește mâncarea etc. Se ferește de accidentele de circulație, nu se plimbă pe sub clădirile de pe care cad țiglele etc.

Este evident că nu mi-a plăcut faptul  că s-a pus prea mult accentul pe lipsa de educație sanitară a populației. Evident că nu mi-a plăcut faptul că sistemul actual nu permite omului care are o problemă să ajungă la un specialist dacă nu vrea medicul de familie ! Nu mi-a plăcut faptul că medicul de familie poate „fi sărit” doar în situația „de urgență”. Ceva este putred în sistemul de sănătate. Putred rău. Actualul sistem de sănătate a transformat medicii în birocrați. Ei consemnează. Atât.

S-a observat bine faptul că plata medicilor - în special al celor de familie -, este pentru numărul de pacienți și pentru numărul de consultări. Incompletă metodă. Medicii nu sunt plătiți pentru rezultatul muncii lor. Acela nu este luat în calcul. De aceea a apărut și s-a dezvoltat „sistemul” de relații între medici, de oriunde (inclusiv spital) și producătorii de medicamente. Din moment ce medicul doar constată „boala” (reală sau închipuită) și prescrie un tratament cu anumite medicamente (potrivit unor înțelegeri anterioare), se consideră că și-a făcut treaba. Otova. Pacienții nu sunt individualizați. Intră la grămadă. Numai buni pentru statistici. Rezultatul nu este surprinzător. Românii sunt cei mai bolnavi oameni din lume. O singură intervenție a unui medic de spital a făcut trimitere la însănătoșirea pacientului pentru ca acesta să fie capabil să reintre în câmpul muncii și să își asigure propria întreținere. Cu o floare, nu se face primăvară. Nici o intervenție nu a evidențiat rolul preventiv al actului medical pentru ca pacientul să nu ajungă la spital, să continue să lucreze, să se întrețină singur. Nu a fost o astfel de intervenție pentru că ar schimba din temelie actuala organizare a sistemului sanitar român.

O colegă de la sectorul 1, tot din organizația seniorilor liberali, a promovat ideea discutată „la liber” pe holuri, că sistemul de prevenție ar trebui să  cuprindă nu doar rolul medicului ci ar trebui să fie multidisciplinar. Sănătatea este periclitată nu doar de igiena persoanei ci și de mediul în care persoana trăiește, locul în care muncește, alimentele pe care le consumă, educația pe care o primește în scoală etc. Mariana Câmpeanu a arătat că intenția inițiatorilor legii asta este și i-a dat cuvântul Sulfinei Barbu  care a punctat cu prevederile Constituției:

Art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății

(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activității paramedicale, precum și a altor măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Articolul constituțional este cuprinzător. Legea prevenției este exact pe calapodul constituțional. Statul este obligat ! Ce este acum în sistemul de sănătate seamănă mai degrabă cu altceva decât cu obligația statului. Este mai degrabă după cum vor cei care formează corpul medical. Suntem în fața unui sistem static, un sistem care așteaptă să se întâmple și care intervine doar dacă are chef și timp (relative, cumplit de relative). A, de obicei se plânge că nu sunt bani, indiferent de câți bani sunt băgați în sănătate. Posibil ca de le dai toți banii de la buget să considere că sunt insuficienți.

Statul este obligat. Ei bine, în mai toate celelalte domenii în care statul este obligat - ordine publică, apărare națională, securitate etc. -, funcționarii statului se mișcă pentru asigurarea prevenției, pentru prevenirea riscurilor care pot duce la disfuncții grave în viața cetățenilor. În sistemul de sănătate, funcționarii statului stau. La ei se mișcă altceva.

Astăzi, Klaus Iohannis a venit în ajutorul acestei legi, fără a o pomeni, atunci când a declarat următoarele la evenimentul „Promovarea sănătății și educație pentru sănătate — Dialog asupra politicilor”, susținut la Palatul Cotroceni cu ocazia semnării „Acordului de colaborare bienală între OMS — Biroul regional pentru Europa și Ministerul Sănătății pentru perioada 2016-2017”:

„Cred că obiectivul nostru major este o mai bună stare de sănătate a populației, incluzând aici și grupurile vulnerabile. O populație sănătoasă este o populație în primul rând informată. Pentru aceasta avem nevoie de o creștere a nivelului de conștientizare, motivare și educare privind beneficiile adoptării unui stil de viață corect, de acces egal la programe multianuale de promovare a sănătății și educației pentru sănătate la nivel comunitar, dar și de intersectorialitate, de o colaborare eficientă între instituții. Educația pentru sănătate se adresează întregii populații, cu accent pe copii și adolescenți, întrucât conștientizarea importanței prevenției și adoptării unor comportamente sănătoase este necesar să înceapă de la cele mai fragede vârste. În egală măsură, trebuie avute în vedere și grupurile defavorizate”.

Evident, la consfătuirea de ieri la Parlament, s-a pus accentul pe faptul că legea prevenției nu privește doar sistemul de sănătate ci și politica de mediu, sistemul de educație, politica privind munca, familia și asistența socială etc. Sumele despre care propagandiștii PSD și aliații fac mare tapaj vor fi ale tuturor ministerelor implicate în programele acestora pentru realizarea prevenției sub coordonarea acelei agenții guvernamentale care se prevede a fi înființată. Practic, unii bani nu vor mai fi cheltuiți aiurea, după cum vrea politicianul ajuns ministru ci vor fi dirijați către programele de prevenție specifice domeniului social în care ministerul acționează, sub coordonarea (nu controlul !) agenției care se va înființa și care se va subordona prim-ministrului. Această subordonare duce și la ideea că un prim-ministru va trebui să își asume în oricare program de guvernare această problematică a sănătății populației prin programe de prevenție în mai toate domeniile administrației publice centrale și locale. Mai mult, la constituirea bugetelor anuale, programele care sunt orientate către prevenție vor primi defalcări precise în funcție de evoluția celor începute și a celor urmează a fi începute având în vedere ce s-a realizat până atunci.

Până una-alta, ideea este bună, atrage din ce în ce mai mulți oameni, displace altora. Sunt convins că se va ajunge ca medicii să fie obligați să se miște și, mai ales, să fie plătiți și pentru starea de sănătate a pacienților lor nu doar după câte pungi cu pastile le recomandă.