Băsescu are pitici pe creier.

Agerpres (aici).

Băsescu are nevoie ca de aer să „reformuleze” o stare de fapt. Face, de fapt, ce a tot făcut de când a ajuns pe prima scenă a politicii românești. Reevaluează în funcție de interesul lui imediat.

Care este de fapt situația ?

PNL și PSD sunt în luptă pentru supremație. Dialogul între ele, la nivelul parlamentar este slab. Între partide este inexistent. Rămâne doar nivelul parlamentar ca scenă a dialogului politic pentru că acolo, în Parlament, se construiesc legile. Fiecare partid încearcă să își promoveze ideile, transpuse în proiecte legislative. Din ce vedem, reușita este condiționată de numărul de voturi. Ar fi absurd să te bucuri că o lege bună pică pentru că este promovată de adversarul politic. De aceea se negociază „la sânge”, se ajunge la compromisuri - un maxim și un minim între limitele legii -, de aceea apare senzația de tergiversare (am întâlnit fenomenul și la unguri, la germani, la francezi etc.). Bine, acest proces, absolut normal, natural în viața politică a oricărei țări, nu este dorit de unii. Băsescu este adeptul refuzului categoric și al impunerii cu forța. Poate fi și o astfel de atitudine numită politică, însă este o exagerare.

Nu există nici o înțelegere politică între PNL și PSD. Gogorița lui Băsescu cu USL este doar o manevră politicianistă. De fapt, este singura lui șansă să mai fie ascultat de cei care adoră brutalitatea în relația dintre oameni. Sunt cei rămași cu nostalgia guvernării cu pumnul în gură. Mulți, puțini, nu are relevanță, relevantă este situația din aceste zile care confirmă faptul că astfel de persoane există și că pot avea iar „senzații tari” dacă Băsescu și partidul lui capătă suficientă putere politică pentru a putea acționa iar, în forță, împotriva altor partide politice și, de fapt, împotriva întregii populații a țării.

Ținta lui Băsescu este la PNL, între foștii membri ai PDL, și la cei care nu au acceptat USL-ul ca urmare a comportamentului PSD. În PNL însă, discuțiile purtate cu sinceritate între colegi a atenuat sentimentele de adversitate. Noi am explicat pe larg care a fost intenția USL, de ce s-a creat și ce s-a urmărit, colegii din fostul PDL au trebuit să accepte că acțiunea a fost politică și că nu s-a urmărit trecerea PNL la stânga eșicherului politic. La fel cum noi am criticat unele acțiuni ale PDL iar ei ne-au explicat care le-a fost poziția și ce au crezut că se realizează. Discuțiile au fost și sunt deschise, de multe ori „tari”, dar se ajunge la consens. Ceea ce este bine. Important este că s-a ajuns la o abordare rațională a problemelor, la acceptarea situațiilor așa cum au fost ele și la existența unei noi stări politice. PNL și PDL au fuzionat, avem convingeri comune, ne acceptăm și lucrăm împreună pentru realizarea obiectivelor PNL. Acceptăm și faptul că unii dintre noi vor părăsi „corabia” PNL ademeniți de cântecul de sirenă al lui Băsescu sau al lui Tăriceanu sau mai știu eu cărui „cântător” politic. Pe de o parte este bine, persoanele respective confirmând, astfel, că nu sunt pregătite să accepte principiile liberalismului. Pierderile de personal, naturale de altfel, sunt compensate de venirile în PNL din ultima perioadă de timp. Când ai veniri mari în fiecare săptămână ajungi să îți pui problema gestionării lor. Ceea ce este iar bine. Pe mine mă bucură de fiecare dată să îi văd pe noii colegi, să îi aud cum se prezintă și ce doresc ei pentru viitor cu sprijinul PNL. Unii spun lucruri interesante și mai ales vin cu problematici care stârnesc interesul.

Băsescu nu se mulțumește cu minciuna USL. Mai pune o minciună la treabă. PNL și PSD nu fac opoziție Guvernului Cioloș. Haida-haida ! Și PNL și PSD fac opoziție cabinetului Cioloș însă, fiecare urmărind altceva. PNL dorește întărirea democrației - votul în două tururi la alegerile pentru primari,  de ex. -, PSD se împotrivește și cere Guvernului să nu permită PNL obținerea condițiilor pentru ca legea alegerilor locale să ajungă la CCR pentru sesizarea de neconstituționalitate. Dacă nici asta nu este opoziție, atunci care mai este ? Cazul stadionului național. PNL cere ca Guvernul, prin ministerul lui Dâncu să aprobe, prin act normativ, materialul din care este făcută copertina și astfel să devină legală construcția acesteia, PSD se opune. În spatele opoziției poate fi oricare alt interes. Inclusiv politic, în sensul să nu permită PNL să se laude că a reușit ducerea în legalitate a construcției. Mai sunt forme ale opoziției față de Guvernul Cioloș însă toate au ca rol, cel puțin din partea PNL, ajungerea la starea de normalitate și grăbirea, dacă se poate, a unor măsuri care să pună administrația publică în starea de normalitate. Cum este curățirea de politruci a ministerelor, a prefecturilor, a agențiilor guvernamentale etc.

Pe de altă parte, ambele partide nu au interesul să dărâme Guvernul Cioloș pentru că acesta își face treaba pentru care a fost acceptat, administrativă, timp în care partidele scapă de tensiunea guvernării cât timp se ocupă de reforma în propria curte. Este un an de tranziție venit la timp, dacă pot spune așa. Este un an care este la limita unei poziții a României în relația cu UE dar și cu alte state. Este o perioadă de trecere de la o poziție a consensului internațional și a „noncombatului” la cea a promovării interesului național. Este anul în care partidele pot corecta, dacă este nevoie, chiar de comun acord, poziția României în mediul internațional în viitor în funcție de capacitatea ei de a oferi și cere securitate, apărare națională, economie, cultură, sănătate etc. Mai ales sub presiunea generată de schimbarea radicală a politicilor Rusiei cu privire la vecinătate.

Este normal să nu îi convină lui Băsescu, cum de altfel nu îi convine nici lui Tăriceanu sau mai știu eu cui, faptul că partidele mari se ocupă de propria ogradă fără tensiunea guvernării și se pregătesc de alegeri într-o relativă liniște. Nu le convine pentru că odată ce partidele mari ajung la stabilitate - iar acum asta se întâmplă -, partidele mai mici nu mai au suficientă forță să impună ceva. Liantul Cioloș face posibilă definirea comportamentului României atât în politica internă cât și în privința politicii externe. Mai mult, Cioloș a devenit un actor important pe scena europeană - cu sprijinul direct al Președintelui Klaus Iohannis -, pe teme care privesc exclusiv guvernarea, participând și purtând mesajul României la Consiliul European (ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum !). Acceptul principalelor partide „strică” obiceiurile mai vechi statuate de Traian Băsescu privind comportamentul Președintelui și al prim-ministrului. Dispare harababura atât de dragă lui Băsescu și se ajunge, prin acțiune practică, la delimitarea atribuțiilor funcționale ale principalilor actori ai statului.

Canibalizarea PNL de către Băsescu și Tăriceanu este mai grea în condițiile în care nu au „material” de critică legat de guvernare. De aceea și Băsescu și Tăriceanu, dar și alții, încearcă să politizeze, în limita lor de înțelegere a fenomenului politic specific evului mediu, și să lege Guvernul Cioloș de PNL. Primitivă abordare. Omenirea a evoluat iar Băsescu, Tăriceanu și alte panarame politice nu au aflat.

Între timp, Guvernul Cioloș abordează problemele reale ale administrației publice și pune în fața partidelor problemele rezultate din evaluările care vor sta la baza reformei administrației publice. Rezultatele verificărilor și evaluărilor în administrația publică sunt copleșitoare. Birocrație, calitatea slabă a decidenților administrativi, lipsa de pregătire a celor numiți politic, organizare instituțională dezechilibrată etc. devin caracteristici ale modului în care s-a guvernat până în prezent. Aceste rezultate negative își au obârșia în guvernările Băsescu și Ponta. Una ar fi fost ca acestea să fie relevate de o administrație politică, se perpetua „scenariul răzbunării politice”, alta este când situația este constatată de un Guvern apolitic dar care are sprijinul principalelor partide politice pentru a merge mai departe. Este normal ca PSD, beneficiarul major al aranjamentelor politice de până acum să fie nemulțumit. Le sunt schimbați din funcțiile publice oamenii de care s-au folosit pentru acapararea puterii în administrația publică cu riscul ca la alegeri să nu mai aibă un număr important de voturi. Este normal ca PNL să fie nemulțumit de unele măsuri ale Guvernului, mai ales pentru că semnalele lor politice nu sunt luate în considerare imediat. Este însă la fel de normal ca Guvernul să își urmeze linia de conduită stabilită anterior, la angajarea guvernării în Parlament, să își urmeze programul și să tempereze astfel unele obiceiuri politice care au dus la dezastrul guvernărilor Băsescu și Ponta.

Pe lângă toate acestea, Băsescu mai vine și cu castraveți la grădinar. Vorbește despre administrație. Culmea ! Tocmai el acuză că administrația la Brăila nu a fost cea corespunzătoare ! Să ne fie cu iertare, dar suntem în fața celui mai mare demagog în viață. Tot ce spune Băsescu cu privire la administrație are o particularitate: timpul îndelungat în care aceste probleme se realizează. Ca Brăila să aibă ce spune Băsescu, ar fi trebuit ca administrația de la Brăila și din oricare altă comunitate să fi început să gândească lucrurile cu niște ani în urmă, să fi executat analize, să fi construit programe, să caute finanțarea acestora ... etc. Dacă ne uităm la oricare investiție, de la cea mai mică la cea mai mare care privește interesele imediate ale unei comunități nu avem un termen sub 2 ani ! Când a picat guvernarea lui Băsescu ? În 2012, cu moțiunea de cenzură. Cine se ocupa de proiectele administrațiilor locale ? Pupila lui, Elena Udrea ! Unde sunt guvernanții de atunci ai lui Băsescu ? La noul partid „Alba ca Zăpada” numit Mișcarea Populară. Cine dracu mai crede că Băsescu este capabil să facă ceea ce spune ? Doar habotnicii care l-au susținut și până acum.

Pentru unii, discursurile lui Băsescu sunt „adevărate”. Da, pot accepta că „le spune bine”. Dar la Băsescu avem o mare problemă. Una este ce spune, alta este ce face. Timp de 10 ani de zile și chiar mai mult, chiar de pe timpul când era primarul general al capitalei, Băsescu una spunea, alta făcea. De obicei, invers. Omul nu are consecvență. Nu leagă vorbele de fapte. Este incapabil să facă ceva. Este bun la vorbe. Este incapabil să înțeleagă stări. Impulsul determinat de binele propriei persoane este mai puternic decât interesul social. Este demagogul perfect. Are pitici pe creier. Este „bolnav”.

Cu ani în urmă, fratele Mircea i-a luat din mână firma de înghețată a familiei pentru că Băsescu, în nebunia lui, era să o falimenteze. Era să falimenteze și PD-ul, salvarea a venit din fuziunea cu PNL, majoritatea membrilor de partid din vechiul PDL a venit și rămas în PNL. Traian Băsescu își va duce la sfârșit menirea și cu acest partiduleț numit Mișcarea Populară. Îl va prăbuși cu zgomot cât de curând. Cu tot cu zgomotoșii și avizii de „sânge” membri care îl acompaniază.