Prezumția de nevinovăție ? Ce naiba este aia ? Se aplică la alegeri ?

Mă chinuia un gând. Mă chinuia pur și simplu. Mă chinuia pentru că nu am alăturat niște idei, pe care le am bine înfipte în minte și nu am tras o concluzie logică. Prezumția de bună credință a cetățenilor care desfășoară o activitate în folosul comunității. De aici încolo, se poate judeca totul. În măsura în care acest tot este legat de acel serviciu social.

Au avut loc alegerile locale. Pe 5 iunie 2016. Pentru organizarea lor, Guvernul, Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul Electoral Central, partidele, cetățenii au adus contribuția lor potrivit prevederilor legii în vigoare. Plec de la prezumția de bună credință a tuturor celor care au participat la organizare și mai ales a celor care au făcut posibilă desfășurarea acestor alegeri cât mai corect. Nu neg faptul că s-au comis greșeli, este normal să existe însă sistemul este în așa fel construit încât greșeala unei persoane nu trece de filtrul altei persoane, membră în același dispozitiv al unei secții de votare. La nivel superior este un Birou Electoral de Sector (în cazul Bucureștiului) sau de localitate în restul țării care constituie, la rândul lui, un filtru pentru corectitudinea alegerilor și a rezultatelor. Peste acestea există un alt filtru, Biroul Electoral al județului sau al Municipiului București iar mai sus este BEC. Filtre peste filtre pentru că valoarea alegerilor este imensă, din punct de vedere social.

Un coleg care a participat ani și ani la astfel de comisii ale secțiilor de votare mi-a descris cum a muncit în secție pe 5 iunie. Cum au verificat și răs-verificat buletinele de vot astfel încât partidul să nu aibă nici o pierdere posibilă. Cum au analizat fiecare buletin anulabil, cum au avut grijă să facă distincție clară între voturile pentru un candidat sau altul. Pe de o parte era interesul partidului să nu piardă voturile, pe de altă parte, reprezentanții altor partide urmăreau interesele partidelor lor. Peste toți se situa reprezentantul „statului”, al BES. Alături de ei, prezența la vot era „bătută'n cuie” de sistemul informatic de evidență al prezenței la vot introdus cu ocazia acestor alegeri. Din punctul de vedere al prezenței la vot era un control sever din partea sistemului informatic. Practic, sistemul îți spune câte voturi trebuie să fie în urne. Elimină voturile „în plus”. Nu însă și pe cele în minus. Se pare că sunt secții de votare în care urnele nu au scos la iveală numărul minim de voturi care ar fi trebuit să fie. Dar asta se cercetează de către cei abilitați fără însă a aduce atingere exercițiului votului considerat legal până la data la care BEC a comunicat rezultatele finale.

Am, deja o sursă mai mult decât credibilă. Logica, cea rămasă fără picioare potrivit părerilor aruncate în media de tot felul de părerologi, unii mai titrați alții mai amărășteni, îmi spune că în aproape toate secțiile de votare din țară s-a lucrat la fel. Partidele și candidații și-au urmărit cu cerbicie interesele astfel că filtrele generate de interesele adverse pot constitui o garanție a corectitudinii votului exercitat. Fac precizarea că mă refer la buletinul de vot și la ștampila pusă de elector în cabina de votare. Nu mă refer la alegerea electorului. Este posibil ca alegerea acestuia să fie dubioasă, să fie corectă, să fie cum o fi în funcție de interesele unuia sau altuia. Este alegerea lui chiar dacă în alt mediu pe care îl frecventează acea alegere poate căpăta o altă conotație.

Față de restul țării, situația pe care o reclamă partidul „intelectualilor lui Băsescu”, Uniunea Salvați Bucureștiul, devine o ciudățenie. În primul rând este o vină colectivă aruncată în sarcina tuturor cetățenilor care au format colectivele din secțiile de votare din acest sector. Este o prezumție de vinovăție aruncată în cârca nu doar a cetățenilor care au participat la procesul electoral, este o învinovățire directă a reprezentanților din secțiile de votare, a celor care au lucrat în Biroul Electoral al Sectorului 1, al celor care au lucrat în Biroul Electoral Central. Toți sunt vinovați de fraudarea alegerilor în Sectorul 1 pentru că nu a câștigat candidata USB, Clotilde Armand ! Acuza este gravă. Este vorba despre mii de oameni care au falsificat alegerile din Sector pentru a împiedica pe Clotilde Armand să câștige primăria !

Culmea, calea legală este la îndemână. Există procedură legală de contestare a alegerilor la o instanță de judecată imediat ce BEC comunică rezultatele finale. Povestea că nu li se permite accesul la probe este o prostie cu năbădăi. Probele pe care le reclamă ei sunt buletinele de vot. Accesul la buletinele de vot, îndosariate deja, poate avea loc doar în condițiile prevăzute de lege. Iar legea spune că USB are calea unei acțiuni în contestare. Acțiunea trebuie însă motivată. USB trebuie să arate unde s-a produs defecțiunea în procesul electoral, în partea lui finală, la numărarea voturilor. Impresia „matematică” a lipsei de concordanță între cifrele „X” și cifrele „Y” nu ține loc de probă. Trebuie să formuleze cu exemplul concret care se pare că a devenit punctul nevralgic: voturile nule nu ar fi nule. Ar fi voturi anulate fără a se respecta legea, ba chiar ar fi fost „deteriorate” pentru a permite anularea. De persoane din secția de votare. Iar asta ar presupune că toate persoanele din secția de votare, reprezentând atât autoritatea publică cât și ceilalți competitori, ar fi lucrat pentru PSD și împotriva USB și, mai mult, ar fi primit informații „pe surse” cum decurge numărătoarea voturilor în celelalte secții de votare astfel că au „intervenit” pe buletinele favorabile lui Clotilde Armand și le-au provocat „semne” pentru a motiva anularea lor. Seamănă a poveste vânătorească, nu ?

Acuzațiile lansate în media de „inteligenții neamului” sunt de prost gust. Sunt acuzați și insultați mii de oameni pentru o vină închipuită. Nu exclud ca printre voturile nule să existe voturi care, la limită, știu eu, să poată fi considerate valide. Bănuiesc însă că astfel de evaluări au fost făcute de cei care au numărat voturile iar șefii de secții de votare nu și-au asumat riscuri. Mai ales că DNA are încă în proceduri judiciare alte alegeri, unele proceduri s-au lăsat cu condamnări penale. Nu îi cred pe cei care au mers să sprijine direct procesul de votare atât slabi încât să accepte să se aleagă cu o pedeapsă penală pentru un vot ! Logica îmi spune că trebuie să îi cotez cu bună credință în cele ce au făcut. Tot logica îmi spune că în aceste zile, când se clamează atât de virulent pe respectarea prezumției de nevinovăție a unor persoane care chiar au comis fapte penale, a nu le respecta aceeași prezumție celor care au asigurat desfășurarea legală a votului în secțiile de votare incriminate, este un abuz. Un abuz comis, culmea, de societatea civilă care clamează peste tot că luptă împotriva corupției (o formă de corupție este și aici, ei, civiliștii, acuzând fapte care s-au comis de către cei plătiți să le prevină !), că vrea o altfel de politică - se comportă mai mizerabil decât toate partidele politice luate la un loc -, că vor o altfel de societate.

Și eu, ca și alții, mi-am amintit de ieșirile lui Traian Băsescu la alegerile anterioare când acuza virulent falsificarea alegerilor. Scriind aceste rânduri mi-a venit în minte un mic amănunt. Lângă el, în acele timpuri, erau Alina Mungiu Pippidi, Gabriel Liiceanu și mai mulți dintre cei care astăzi sunt în jurul lui Nicușor Dan și USB ! Ei ! Nu este ciudat ?!