Un act de dreptate. CJUE dă dreptate Marii Britanii. „Cerșetorii” imigranți nu au drept la ajutoare sociale.

O decizie care poate fi considerată istorică. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat dreptate Marii Britanii, țara reclamată de Comisia Europeană că refuză să dea ajutoare sociale migranților europeni care nu își justifică șederea legală în Marea Britanie.

„Marea Britanie poate cere ca beneficiarii de alocații pentru familie și pentru creșterea copilului să dispună de drept de ședere în acest stat. Chiar dacă această condiție este considerată ca fiind o discriminare indirectă, ea este justificată de necesitatea de a proteja finanțele statelor membre care îi primesc (pe imigranți !)”, comunică Agerpres, preluând știrea de la AFP.

Să fim bine lămuriți asupra problemei.

Statele Uniunii Europene au devenit, în timp, un fel de „El Dorado”, un fel de „grădină a Raiului” pentru indivizii din mai toate statele sărace. Reglementările interne ale statelor dezvoltate favorizau imigrația, ajutoarele sociale acordate tuturor celor care locuiau în respectiva țară, legal sau nu, fiind principalul motiv al imigrației. Până când s-a ajuns la o furie a imigrației. Din anumite considerente politice, chiar dacă existau prevederi ce asigurau un oarecare control al imigrației, statele țintă au preferat să pună „batista pe țambal”. Statele cu mari interese în stimularea imigrației, state cu o natalitate în scădere accelerată, state care își puneau problema existenței ca putere economică și politică în cadrul UE au încercat să oblige toate celelalte state membre ale UE să le preia „modelul”. Erau sigure că, la nevoie, imigranții ajunși în Europa și găzduiți de alte state, le-ar alege de va fi nevoie de forță de muncă suplimentară astfel încât, statele europene gazdă ar fi lucrat pentru ele, că doresc sau nu.

Așa a apărut plângerea Comisiei Europene la CJUE împotriva Marii Britanii. Pentru cei care nu știu, CJUE judecă având la bază doar tratatele constitutive ale Uniunii Europene. Iar în TUE, atunci când se face vorbire despre libertatea circulației forței de muncă, există condiția migrației pe baza unui contract valabil care confirmă un drept de ședere în acel stat al UE în care migrantul pentru muncă din alt stat al UE ajunge. Marea Britanie a cerut, practic, aplicarea acestei prevederi. Stupidă situație, „Guvernul” Uniunii Europene, Comisia Europeană, prin niște „fătălăi” a decis să atace prin acțiunea deschisă tocmai TUE. Marea Britanie fiind nominalizată ca fiind „exemplul negativ” care aplică legea ! Caraghioasă Comisie Europeană !

Decizia CJUE are o mare importanță. Va fi bine primită de toate statele europene care au aprobat atitudinea Marii Britanii. Este o palmă peste obrazul acelor state membre ale UE care, din întâmplare, sunt și cele care au stimulat marea migrație islamică. Statele membre ale UE care au urmărit cu atenție disputa juridică la nivelul CJUE au acum posibilitatea să își corecteze legislația dacă, în propria legislație, sunt prevederi care contravin acestei decizii. Unii vor spune că nu se poate. Eu spun că se poate, pentru că decizia CJUE are autoritate de lucru judecat, are putere ca și o decizie a ICCJ în România pentru clarificarea modului de interpretare a unui articol de lege ba, chiar mai mult, are puterea unei interpretări a Constituției dată de CCR. CJUE va da aceeași soluție în toate cauzele care reclamă ajutoarele sociale pe care statele sun obligate să le acorde migranților economici sau imigranților care își stabilesc domiciliul pe teritoriul unui stat membru al UE. Va apăra condiția legalității șederii în acel stat.

Această decizie are putere și asupra noilor imigranți ajunși în Europa din Siria, Afganistan, Iran, Bangladesh, Ghana, Camerun, Liban sau mai știu eu de pe unde. Sunt deja reclamații ale imigranților ajunși în Germania (parcă) că nu primesc ajutoare sociale la fel ca populația locală. Sunt mai ales reclamații că nu li se acordă dreptul legal de ședere de către autoritățile competente, în regim de urgență. Asta îmi spune că imigrația la care au participat a avut mai mult un caracter economic și nu unul politic. Practic au comis o invazie și nu un refugiu din cauza războiului.

Un efect al acestei decizii va fi, probabil, expulzarea migranților și imigranților europeni care nu își mai motivează șederea în Marea Britanie și, după acest model, în alte state membre ale Uniunii Europene.

O decizie cu efecte dramatice, se poate spune. Este totuși o decizie care pune legalitatea la locul ei, în prima parte a deciziei politice. Dacă este legală o decizie, atunci trebuie luată. Dacă este un dubiu asupra legalității, atunci trebuie stopată.

Decizia face dreptate și cetățenilor fiecărui stat al UE. Ajutoarele sociale date celor care nu au dreptul, sau nu ar avea dreptul la ele, se colectează prin taxe și impozite de la cetățenii fiecărei țări în parte. Prin politici publice populiste, cetățenii unei țări sunt obligați să suporte întreținerea unor imigranți care, de cele mai multe ori, fug de muncă ca dracul de tămâie. Acum, cetățenii știu că întreținerea unor „cerșetori”, indiferent de unde vin ei, nu trebuie să cadă în spinarea lor. Există acțiunea retrimiterii acestora în țara de care aparțin. Iar asta nu este doar corect, este și bine pentru o națiune. Asta înseamnă că politicienii ei o respectă.