Acțiune și consecințe. Israelienii infractori cibernetici.

O știre nouă despre cei doi tineri israelieni ( Ron Weiner și David Geclowicz) care au fost prinși în România în acțiuni „de constituire a unui grup infracțional organizat, acces ilegal la un sistem informatic, transfer neautorizat de date informatice, alterarea integrității datelor informatice, în formă continuată, operațiuni ilegale cu dispozitive și programe informatice”, după cum au constatat procurorii. Agerpres.

Victima era aleasă în persoana Laurei Kovesi, șef al DNA.

Știrea nouă, este că cei doi au fost puși în arest preventiv la domiciliu, la o adresă impusă.

Asta înseamnă că cercetarea a fost terminată. De fapt, nu doar ei sunt incriminați, ei fiind doar executanții acțiunii criminale, procurorii reținând următoarele:

„În cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziții de conducere în cadrul unei firme israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv (Israel), cât și în Londra (UK), împreună cu mai mulți angajați ai firmei, printre care și cei doi inculpați, Weiner Ron și Geclowicz David, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni, respectiv infracțiuni de hărțuire și infracțiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter amenințător și hărțuitor, producătoare de temeri, precum și atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credențialelor de acces și ulterior compromiterii de conturi de poștă electronică, activități urmate de violarea secretului corespondenței, copierea și transferul fără drept al conținutului acestora”.

„În cadrul grupării astfel constituite, Ron Weiner și David Geclowicz aveau roluri și sarcini precis trasate. Astfel, Ron Weiner răspundea de partea tehnico-informatică a activității, deținând cunoștințele informatice necesare, ocupându-se de atacurile de phishing și de compromiterea efectivă a conturilor de email, în timp ce, în prealabil, David Geclowicz era cel care răspundea de contactarea telefonică a persoanelor din familia și anturajul Laurei Kovesi și de obținerea datelor de contact necesare, mai precis adresele exacte de email, care în continuare formau ținta atacurilor informatice”.

Apar două cadre de conducere ale firmei israeliene, nenominalizate aici, dar precis identificate de procurori.

Este evident vorba despre un act nu doar infracțional, ci este și un act care permite aprecierea că s-a produs o agresiune asupra statului român, ținta atacatorilor îndeplinind atribuții de stat, atribuții care au rolul de a întări puterea statului în fața actelor infracționale grave. Ca atare, acțiunea firmei israeliene a urmărit sabotarea statului român în funcția sa de protecție a societății.

Eu vreau să observ ceva. Să semnalez ceva.

Când s-a declanșat scandalul eram în timpul unei intense campanii de agresiune împotriva instituțiilor statului. O anumită parte a presei, dacă nu chiar toată, perora zilnic împotriva Laurei Kovesi, Liviei Stanciu, a Președintelui Klaus Iohannis, împotriva procurorilor, împotriva SRI, pentru „respectarea vieții private”, împotriva măsurilor de securitate privind protecția cibernetică etc. A urmat arestarea autorilor acțiunilor agresive asupra Laurei Kovesi. Presa interesată le-a luat violent apărarea. Încet-încet, tămbălăul a început să piardă din intesitate. Este evident că cercetările procurorilor și ale polițiștilor precum și ale SRI au început să aibă rezultate. Au început să tacă pe rând. Mulți dintre cei mai vocali contestatari ai arestării israelienilor au făcut ciocul mic.

Acum toți tac. Tac pentru că israelienii au recunoscut în fața procurorilor capetele de acuzare. Nu au putut continua cu motivarea că au fost angajați să descopere cazuri de corupție la nivel înalt. Nu au nici calitatea și nici capacitatea legală să facă așa ceva. Ar fi o ingerință în treburile interne ale unui stat de care nu aparțin și unde nu au niciun drept în afara celor unei persoane străine.

S-au făcut, la un moment dat, tot felul de speculații privind beneficiarii din România a „serviciului” prestat de firma israeliană. Nu îi știm nici astăzi. Vedem însă că israelienii au comis infracțiuni potrivit legii române dar și potrivit acordurilor internaționale privind protecția datelor și a persoanelor. România are în față doar executanții care nu pot da date de la nivelul deciziei firmei privind „serviciul” infracțional. Israelul și UK, statele care ar putea cerceta la rândul lor comportamentul firmei în această cauză nu au oferit date publice cu privire la comportamentul lor. Nu știm dacă Israelul a dat curs cererii procurorilor de a cerceta activitatea firmei și a confirma acțiunea ilegală. Nu știm nici dacă Regatul Unit a făcut așa ceva. Nu știm și eu trăiesc cu îndoiala sincerității acestor state în relația cu România. Înțeleg că între state primează interesele și nu sentimentele dar să acoperi acțiuni infracționale grave comise de firme și persoane de pe teritoriul tău pe teritoriul altui stat, ce au urmărit siguranța statului cu care zici că ai relații strânse mi se pare a fi o acțiune de agresiune. Mai ales că scopul urmărit era slăbirea capacității statului respectiv de a se proteja în fața acțiunilor grave și foarte grave comise împotriva siguranței statului.

Sunt curios să aflu cine sunt cei care au contactat și angajat această firmă israeliană să acționeze împotriva statului român. Sunt curios și ce pedeapsă vor primi teroriștii israelieni. Pentru că acțiunea lor se poate încadra la acțiune teroristă prin folosirea mijloacelor cibernetice.

Oare de ce presa noastră atât de vocală la un moment dat tace acum ca peștele în apă ?