Vrabia, mălai visează și săracul, praznicul.

Iar a ieșit în evidență Traian Băsescu cu o judecată „sănătoasă”. În stilul lui. De bodegă.

Agerpres mă anunță că Traian Băsescu a formulat o judecată valabilă după consumarea alegerilor parlamentare.

El, Traian Băsescu, spune că nu ar discuta cu un partid mare pentru formarea unei majorități decât dacă acel partid ar fi de acord ca El, adică PMP, să dea primul ministru.

Formularea lui are frumusețea ei. Nu ar discuta înseamnă că nu știe dacă ar ajunge să discute. Este primul pas. Dacă obține suficiente voturi pentru a accede cu PMP în Parlament,  „ar discuta” cu partidele mari formarea unei majorități. Este al doilea pas. Cu oricare dintre ele, după cum bine se vede. Ar semna o înțelegere doar dacă El ar primi funcția de prim-ministru (bine, PMP-ul, hai să fie !). Dacă nu o primește, este bună și opoziția. Ia mai lasă-mă ...

N-aș discuta cu un partid mare decât cu funcția de prim-ministru pe masă. (...) Pe urmă mai vedem, (...) miniștri proporțional cu procentele, ca să fie o guvernare echitabilă. Trebuie să ai prim-ministru dacă ești partid mai mic

Cine îi poate crede aberația ? Eu unul nu. După o astfel de judecată, un partid mare ar renunța la vocația de a guverna, ceea ce este peste limita absurdului.

Bine, Traian Băsescu nu este singurul care debitează astfel de tâmpenii. Îi are aproape pe cei de la USR în frunte cu Nicușor Dan. Eu încep să cred că Traian Băsescu și Nicușor Dan își fac planuri împreună. Emit cei doi tâmpenii pe bandă rulantă. Cu o diferență de finalizare. Băsescu vrea și poziții de miniștri pe când Nicușor Dan nu. Bine, Nicușor Dan și USR sunt mai ciudați, vor să câștige dar să nu își asume locul și rolul politic. USR îmi pare ca neghina în grâu.

Pentru că PNL are interdicție la Traian Băsescu - nu uităm declarația fundamentală a fuziunii PNL cu PDL: nu pentru, nu împotrivă, ci fără Traian Băsescu -, lui Băsescu îi rămâne celălalt partid mare cu care să se îmbârlige, PSD. Îmi este aproape imposibil să cred că PSD îi acceptă judecata. Îmi este imposibil să cred că Băsescu va rămâne ferm pe această judecată. Are un trecut excelent în procesul de „reevaluare” a unor situații și personaje. Acum că are alături și UNPR-iștii lui Gabriel Oprea este plauzibilă posibilitatea ca Traian Băsescu să facă o mișcare politică în stilul Gabriel Oprea și, în vederea apărării interesului național, să îi vedem partidulețul jucând sârba pe marginea guvernării PSD, de va fi ca PSD să formeze viitorul Guvern. Judecata lui Băsescu va fi simplă și o va explica cum știe el: țara are nevoie de un guvern stabil iar el se sacrifică pentru țară !

Rămâne să vedem dacă cele două partidulețe cu pretenții ciudate vor trece pragul electoral. După aceea, mai vorbim. Orice asociere cu ele înainte de aflarea rezultatelor este o pierdere de timp. Poate că cei din PNL ar cam trebui să se ferească să mai speculeze pe „dacă și cu parcă” cu referire la cei doi actori politici mărunți, USR și PMP. Ar trebui să îi scoată pe alegătorii acestor partide din calculul politic.

Traian Băsescu confirmă, zilnic, orientarea politică pe care o imprimă PMP-ului. Politica oportunismului. Unde-i bine, hop și eu ! Nu are importanță pentru el un orizont de dezvoltare al țării. Are suficiente declarații în care neagă doctrinele politice, viziunile privind viitorul unei țări. De când a fuzionat PMP cu UNPR, componenta socialistă a PMP s-a întărit. La fel ca USR-ul lui Nicușor Dan, PMP-ul lui Traian Băsescu este mai aproape de un socialism autoritar decât de o democrație reală. Ar trebui să se ia de mână cu Clotilde Armand, cu care se pare că are în comun modul de gândire. Conducerea țării ca o „societate comercială”. Patronul dispune și salariații execută.

Vrabia, mălai visează ! Traian Băsescu visează că va redeveni pe prima scenă în politica românească. Cu tot cu dictatura lui. Sper să fie suficient de mulți cei care să îi dea cu flit pentru a-l ține la distanță de decizia politică în viitor.